| |
Nemultumit de
politica mioapa si contraproductiva a M.A.E. fata de diaspora romana:
oficial curtata, in seama neluata, in realitate ignorata, electoral speculata.
Populismul ieftin
practicat de guvernarile succesive si dezinteresul ministerului de externe amana
luarea unor masuri concrete asteptate de mult si cu nerabdare legitima de
romanii din strainatate.
Serviciile
consulare prestate romanilor din strainatate traverseaza o criza profunda, care
in aceasta vara a rabufnit si in mass-media!
Dupa
ani de asteptare multi romani indeplinesc conditiile cerute de legea din tara
gazdă pentru a li se acorda rezidenta, dar nu o pot obtine pentru ca nu au
pasapoarte romanesti valabile. “Originalitate” romaneasca, unica in Europa,
poate si in lume, pasapoartele se eliberează (prin completarea blanchetei) numai
in tara, chiar daca romanul se afla la capatul pamantului. Desi intre Bucuresti
si Paris există curier Tarom saptamanal, romanul din Franta primeste pasaportul
dupa luni de zile, uneori mai mult de o jumatate de an de la data depunerii
cererii. Pentru cei de peste mari si oceane termenele sunt si mai lungi.
Formatiile de pasapoarte ale M.A.I. sunt depasite.
Ministerul roman de Externe s-a lasat amputat de competentele si atributiile
sale firesti in materie de pasapoarte si acum arata neputincios cu degetul spre
Ministerul mamut al Administratiei si Internelor; care tine cu dintii de
monopolul cladit cu migala.
Uitand de politica generoasa si deschiderea dadatoare de sperante practicate
imediat dupa Revolutie, si spre deosebire de ce fac efectiv consulatele tarilor
europene (si nu numai europene), consulatele romanesti bat toate recordurile de
restrangere a competentelor, de parcă au devenit consulate onorifice: nu se mai
ocupa de repatrieri; nu mai emit pasapoarte si nu mai prelungesc valabilitatea
pasapoartelor ce expira; nu mai includ copiii in pasapoartele parintilor; nu mai
consemnează in pasaport stabilirea domiciliului in strainatate, pentru a cita
doar o parte din NU-urile ce-l asteaptă pe romanul din strainatate cand se
adreseaza consulatului tarii sale de origine. Totul se face in tara de catre
serviciile de pasapoarte ale M.A.I.; cererile romanilor din toate tarile lumii
se trimit in tara la aceste patruzeci si unu de servicii (judetene, municipiul
Bucuresti si central) ce au confiscat competentele a peste 150 de sectii
consulare de ambasada si consulate romanesti de cariera din intreaga lume, cand
de fapt si de drept ar trebui ca toate sa emita pasapoarte.
Intre sefii consulatelor, dar chiar si pe functii de consul, doar cativa sunt
consuli “de meserie”, majoritatea sunt noii “P. C. R”.- isti (pile, cunostinte,
relatii), ai noii puteri, parasutati politic, impostori si tupeisti cat incape.
Analizele, propunerile si informatiile transmise de putinii consuli generali de
meserie centralei M.A.E. nu sunt valorificate; pentru ca nu plac si nu plac
pentru ca pun degetul pe rani de mult deschise si – din pacate - netratate inca.
Lipsiti de mijloacele necesare pentru a-i putea ajuta pe compatriotii nostri
aflati permanent sau temporar in strainatate, consulii au devenit niste paria,
supraveghetori ai completarii unor formulare complicate, incasatori de taxe
piperate, explicatori de intarzieri inexplicabile in sosirea pasapoartelor si a
altor acte din tara, dar mai ales « tapi ispasitori » cand apar incidente ca
« asaltul autocarelor romanesti asupra frontierei spaniole » din primăvara
acestui an sau « galusca » umflata peste masura a pasapoartelor neeliberate
romanilor din strainatate la luni de zile de la data depunerii cererilor.
Sunt ani de cand consulii trag semnale de alarma: unii romani - mai ales din
valurile recente - « au speriat vestul », unii au devenit agasanti, jenanti, din
acestia tarile occidentale nu mai vor, iar opinia publica incepe sa le fie
ostila. Vor doar oameni ce au o meserie, in domeniile deficitare (in care duc
lipsa de specialisti) sau mana de lucru ieftina, dar oameni seriosi ce se tin de
treaba, nu de rele; asta inseamna bob numarat, nu cu turma, nu de-a valma,
doriti sau nu!
Occidentalii inteleg ca multi romani pleaca din tara nu de bine, ci pentru ca o
duc greu. Pleaca unde vad cu ochii, multi si din ce in ce mai tineri, adeseori
nepregatiti pentru ce-i asteapta. Dimensiunea umana a acestei adevarate drame
pentru unii, impresioneaza pe occidentali, indeobste sensibili la suferinta
umana, cu atat mai mult cand este vorba de un popor european. Este de inteles
pentru occidentali ca acesti oameni vor sa faca un ban, unii sa-si faca un rost,
dar considera normal sa le ceara sa o faca pe cai legale, cinstite!
Se infirma o prejudecata; romanii certati cu legea ce se tin de rele in
strainatate nu sunt toti rromi (ei le spun tigani, cuvant ce exista in toate
limbile, cu aceeasi radacina); multi sunt romani neaosi, mai ales minorii pusi
sa cerseasca, sa fure, sa se prostitueze, activitati foarte profitabile,
organizate de structuri de tip mafiot. Cert este insa faptul ca tigani sau
netigani exista in prezent in Occident prea multi romani ce ne fac de rusine, ce
se comporta « tiganeste » (in sensul peiorativ al cuvantului) sau hai sa zicem
« neeuropean » si au apucaturi detestabile, provocand mila, jena, incomfort si
indignare. La fel simt si romanii cinstiti stabiliti in strainatate, aflati
adeseori in situatia de a rosi fata de nationalii tarii gazda din cauza
comportamentului inacceptabil al unor compatrioti de ai nostri.
Un bun si mare roman din tara, aflat la o conferintă la Nisa, (unde s-a intalnit
cu confrati romani veniti din toate tarile occidentale, toti nemultumiti de
comportamentul acelor romanii care dupa revolutie « au speriat vestul » si de
impactul negativ asupra imaginii tarii) parafrazand pe nemuritorul nostru poet
national a rostit la o agapa, intre prieteni, cei drept, « zambind galben »,
facand haz de necaz :
De la
Madrid pan la Tisa, tot strainul plansu-mi-sa
Ca nu mai poate strabate, de-atata romanitate.
De la munte pan la mare, romani bantuie-n parcare,
De la mare la Berlin, mereu calea le-o atin :
Unii intra in belele, ca se tin numai de rele :
Cersesc, sparg horodatoare,
bancomate, galantare,
Sterg parbrizul
vrei nu vrei, nu poti discuta cu ei,
Ca dispar ca clipele, scuturand aripele.
|
|
