Odata cu prabusirea Imperiului roman de Apus, in 476, si invaziile barbare in Europa occidentala, se instaureaza haosul. Colapsul imperiului a dus la dezintegrarea sistemului economic si de comunicatii. Marfurile inceteaza sa mai circule, cetatile ce supravietuiesc se inconjoara de ziduri de aparare. In interiorul cetatilor, conductele de apa si sistemele de canalizare, construite de catre geniul ingineresc roman, inceteaza sa mai functioneze. Molimile de tot soiul ucid milioane de oameni. Daca in anii 400, populatia Imperiului roman de Apus era estimata la 40 de milioane, dupa numai o suta de ani, numarul acesteia scazuse la 20 de milioane.
Au aparut noi regate: Italia, Spania, Galia, care cautau cu disperare sa dezvolte comertul. Din acest motiv, privirile lor s-au indreptat spre evrei, singurii care au facut sa supravietuiasca practicile comerciale romane. Noii stapani ai Occidentului european stiau putin (daca nu chiar nimic) despre finante si economie, pe cand comerciantii evrei stapaneau evidentele contabile inca din perioada babiloniana, din secolul al V-lea i.H. In timp ce o parte dintre evreii din imperiul prabusit si-au gasit refugiul in Bizant si in tarile razboinicilor germani, altii, impreuna cu comerciantii sirieni, au organizat retele de comert, intre Napoli, Palermo, Marsilia etc., cu propriile lor vase1. Totodata, diaspora evreiasca se imparte dupa zona geografica: sefarzii, in zona bazinului mediteranean, evreii aschenazi, in Europa centrala si de nord.
In lumea musulmana
Dupa caderea imperiului roman si ca urmare a invaziilor barbare, in bazinul mediteranean apare un nou imperiu care se propaga cu rapiditate si care are drept coloana vertebrala o noua credinta: Islamul. Arabii sunt in fruntea imperiului care cuprinde Persia, Siria, Egiptul si Palestina. In 711, arabii reusesc sa infranga armatele vizigote si ocupa aproape toata peninsula Iberica, cu exceptia unor regate crestine din partea de nord. In urma cuceririi islamice, o mare parte dintre evrei se regaseste in noul imperiu. Pentru musulmani, evreii si crestinii erau popoarele cartilor sfinte din Biblie. In consecinta, si unii si altii aveau un statut de "protejati", garantat prin lege; in schimbul unei taxe, fiecare isi putea exersa cultul sau. Noii stapani, proveniti mai mult din popoare nomade, au nevoie de competenta la nivel administrativ si stiintific. La evrei, ei apreciaza, in mod deosebit, talentele comerciale si lingvistice. De aceea, la curtea din Cordoba puteau fi vazuti evrei viziri, ministri, ambasadori, savanti etc. In imperiul arab, evreii aveau acces la toate profesiile, ceea ce face sa apara o infloritoare cultura evreiasca in tinuturile islamice. Evreii eruditi adopta limba si cultura araba dand nastere la o sinteza filozofica, religioasa si lingvistica fara seaman in lumea crestina a timpului respectiv, iar ebraica era limba de referinta. Aceasta cultura iudeo-araba se intindea pana in Irak si Iran, insa Andaluzia a cunoscut apogeul, "epoca de aur", in secolele al X-lea si al XI-lea.
In Europa crestina
In timpul acesta, in Europa crestina evreii beneficiaza de un statut social comparabil cu cel din lumea musulmana. Imparatii carolingieni si cei germanici incurajeaza negustorii evrei, care fac comert cu mirodenii, imbracaminte, produse de lux si sclavi, adusi din Orient. Unii evrei erau furnizorii curtilor regale si chiar administratori in unele institutii catolice. Altii cultivau vita-de-vie si lucrau pamantul. Este perioada in care numerosi crestini - mai ales din sanul aristocratiei timpului2 - se convertesc la iudaism. In acelasi timp, multi evrei se crestinizeaza. Pana in secolul al IX-lea, centrele cele mai importante ale vietii evreiesti erau in Bizant si in Italia de Sud. Dupa secolul al IX-lea, un avant deosebit il ia populatia evreiasca din Franta si din Germania. Pe malul Rinului se formeaza scoli talmudice de renume; la sfarsitul secolului al XI-lea, populatia evreiasca este estimata la aproximativ 20.000 in Germania si la 100.000 in Europa3. Comertul international pe care il desfasurau a dus inexorabil, de-a lungul secolelor, la dezvoltarea in sanul comunitatilor evreiesti a bancilor, a imprumutului de bani si a schimbului de devize.
Persecutiile
In 1095, papa Urban al II-lea lanseaza ideea primei cruciade4 pe Pamantul Sfant, actiune ce va duce la exacerbarea habotnicismului si la manifestarea publica a antisemitismului. Evreii si musulmanii erau considerati "necre-dinciosii" care nu respecta cuvantul lui Hristos; sub acest pretext, inainte de a pleca in Tara Sfanta, cruciatii au masacrat o multime de evrei in
Europa centrala si occidentala, punand mana pe bunurile acestora. Mai tarziu apar tot soiul de fantasmagorii care-i acuza pe evrei ca ar practica morti rituale si ca ar bea sange de copii.
In 1215, la al patrulea consiliu din Latran, sub Papa Inocentiu al III-lea, a fost data o lege care-i obliga pe evrei sa poarte pe imbracaminte un semn distinct. Discriminarile si expulzarile se multiplica. In Franta, evreii sunt arsi pe rug5. O serie de profesii le sunt interzise; li se rezerva in mod special camataria, preocupare care era interzisa crestinilor, fiind considerata un pacat. In 1290, 10.000 de evrei sunt expulzati din Anglia.
In 1306, Franta lui Filip cel Frumos6 ii expulzeaza prin decret regal pe evrei, confiscandu-le averile. Doi ani mai tarziu, acelasi rege setos de bogatii va distruge Ordinul Templierilor, insusindu-si comorile acestora.
In Europa anilor 1348-1350, cam un sfert din populatie moare din cauza ciumei negre. Evreii sunt din nou tapii ispasitori: sunt acuzati ca au otravit apele pentru a distruge lumea crestina. Incepand din secolul al XI-lea, Spania musulmana este recucerita treptat de catre suveranii catolici din Nord. Doar in regatul Granadei, in sudul peninsulei Iberice, musulmanii rezista pana la sfarsitul secolului al XV-lea. Pe masura ce Spania musulmana este cucerita de crestini, comunitatile evreiesti sunt din nou victimile tensiunilor religioase. In 1391, 50.000 de evrei sunt omoriti in Spania crestina; alte zeci de mii, care aveau de ales intre moarte si convertirea la crestinism, au ales convertirea.
Datorita casatoriei Isabelei de Castilia cu Ferdinand de Aragon, in 1474, Spania se unifica. Isabela da puteri discretionare Inchizitiei7. Caderea Granadei, in 1492, a fost o tragedie pentru evrei: 200.000 sunt expulzati din Spania, dintre care 120.000 trec in Portugalia (de unde sunt alungati incepand cu 1496), 50.000 vor trece in Africa de Nord, iar altii se vor duce in Italia sau in Imperiul Otoman. In Venetia - unde s-au instalat evreii sefarazi in secolul al XVI-lea - au fost create prin ordin papal primele ghetouri. Evreii alungati din Portugalia se vor instala la Amsterdam, unde, cu timpul, vor forma o elita comerciala in sanul careia s-a nascut Spinoza8. In aceeasi perioada, in Europa centrala si de est viata comunitatilor evreiesti este influentata de marea schisma dintre Biserica catolica si miscarile protestante. O parte dintre evreii aschenazi, vorbitori de idis, simpatizeaza cu miscarea husita. Lupta dintre catolici si protestanti ia forme acute in prima parte a secolui al XVl-lea, catolicismul fiind interzis in tinuturile Habsburgilor sub amenintarea pedepsei cu moartea. In aceasta perioada, o serie de catolici care au refuzat formele de interpretare protestanta au trecut la iudaism. Din aceste familii convertite au provenit mai tarziu scriitorii Max Brod9 si Franz Kafka10.
Evreii persecutati atat in estul cat si in vestul Europei si-au gasit refugiul in Polonia si in Lituania, unde nobilii locului le-au acordat privilegii, ceea ce i-a transformat in administratori de domenii, bancheri si comercianti. In secolul al XVIII-lea, cazacii decimeaza populatia evreiasca din Polonia; in schimb, in Lituania, evreii reusesc sa se organizeze, sub autoritatea rabinilor, in sate proprii, in care desfasoara modeste munci agricole.
Epoca luminilor
Sub influenta filozofiei iluministe, in Europa occidentala, comunitatile evreiesti beneficiaza de emancipare. In Franta, emanciparea evreiasca este decisa in 1789, odata cu declaratia Drepturilor omului, care interzicea discriminarea religioasa. In 1791, evreii obtin drepturi civice, iar sub Napoleon Bonaparte, credinta iudaica are un statut oficial, fiind sub controlul statului. Un fenomen asemanator se intampla si in Germania, unde o importanta populatie evreiasca se integreaza in cultura si in societatea germana. Modelului de dezvoltare si de integrare a evreilor din vestul Europei i se opun, in est, hasidismul si autoritatile rabinice ortodoxe.
In Rusia, Ecaterina a II-a acorda o serie de libertati evreilor, autorizatia de a poseda pamant, libertatea de comert etc. In 1881, evreii sunt acuzati de asasinarea tarului Alexandru al II-lea, ceea ce antreneaza o serie de pogromuri. Pentru a se salva, peste 600.000 de evrei se refugiaza in America.
Nationalismul evreiesc
In vestul Europei, evreii au acumulat averi considerabile; unii, precum familia Rothschild, in Franta, sunt admisi in randurile nobilimii. Altii joaca un rol deosebit in lumea culturala si intelectuala. Reusita evreilor atat pe plan economic cat si in plan cultural starneste invidii; dupa 1848 sunt considerati apatrizi: pentru grupurile politice de stanga, evreii erau prototipul exploatatorului capitalist, pentru cele de dreapta, agentii comunismului international. Reactia la aceasta stare de lucruri - care culmineaza in Franta cu afacerea Dreyfus11 - este nationalismul evreiesc. Theodor Herzel12 scrie Statul evreiesc si se pune in fruntea miscarii sioniste care militeaza pentru crearea in Palestina a unei tari pentru evrei. La 29 august 1897, la Basel, in Elvetia, are loc primul Congres sionist mondial. La 2 noiembrie 1917, Marea Britanie13 anunta in "declaratia Balfour" ca este favorabila infiintarii unui stat evreiesc in Palestina. O serie de evrei din Europa se indreapta spre Palestina.
«Solutia finala»
Dupa primul razboi mondial, in Europa de est au loc o serie de progromuri, ceea ce face ca intre 1919-1939 peste 80.000 de evrei sa se refugieze in Franta. In 1933, Hitler pune mana pe putere in Germania, iar cartea sa Mein Kampf devine baza programului partidului national-socialist german. Masuri economice sunt luate impotriva celor 400.000 de evrei germani. In 1937, statul german incepe sa confiste bunurile evreilor. Dupa violentele "Noptii de cristal", evreii germani isi pierd drepturile civice si sunt deportati in lagare de concentrare. Odata cu cuceririle germane, viata tuturor evreilor din Europa este amenintata. "Solutia finala" este adoptata de catre nazisti, in 1941. Lagarele de concentrare sunt transformate in lagare de exterminare. Incepand cu 1942, Auschwitz, in sudul Poloniei, a devenit centrul strategic al genocidului evreiesc; aici au fost transportati evreii din teritoriile cucerite: Polonia, Ucraina, Rusia, Ungaria etc. Aceasta actiune de exterminare14 fara precedent in istorie - date fiind mijloacele utilizate - a facut ca in 1945, evreii aschenazi sa dispara din Europa. Civilizatia aschenazi si limba sa idis - sinteza intre multimilenara civilizatie si spiritualitate iudaica si civilizatia europeana, in special cea germana - au fost insa salvate prin emigratia masiva, inainte de razboi, in Statele Unite. Cu sustinerea Americii, in 1948 a fost proclamat statul Israel; in felul acesta, dupa doua mii de ani de la ocuparea Palestinei de catre romani si de la distrugerea statului evreiesc, supravietuitorii poporului evreu si-au regasit propria lor tara.
In pragul Pastelui, cand sarbatorim Invierea lui Iisus, "cel mai evreu dintre evrei"15, Tribuna Noastra ureaza cititorilor sai si tuturor compatriotilor nostri Sarbatori fericite… Hristos a inviat!
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
1 cf. Jewish Encyclopedia
2 Paul Kriwaczec. Yddish civilization
3 cf. Jewish Encyclopedia
4 1096: prima cruciada din cele noua care vor urma
5 1247, Valréas;1288, Troyes
6 Filip al IV-lea (1268-1314)
7 Inchizitia a fost o instanta judecatoreasca instituita de Biserica catolica, prin decretul papei Grigore al IX-lea, in anul 1231, in scopul depistarii si reprimarii asa-zisilor "eretici".
8 Baruch-Benedict Spinoza (1632-1677), creatorul unui sistem filozofic rationalist-panteist si determinist.
9 Max Brod (1884-1968), prolific scriitor de limba germana, care a facut cunoscuta opera lui Kafka, dupa moartea acestuia.
10 Franz Kafka (1883-1924), unul dintre celebrii scriitori de limba germana.
11 La 5 ianuarie 1895, capitanul Alfred Dreyfus este degradat si condamnat pentru tradare in urma unei inscenari; ulterior, va fi reabilitat.
12 Theodor Herzel (1860-1904), jurnalist vienez.
13 De la inceputul secolului al XX-lea, Palestina era sub mandat britanic.
14 Dupa estimarile existente, in perioada celui de-al doilea razboi mondial au fost ucisi intre 5si 6 milioane de evrei (Shoah).
14 Y.H.Klausner, savant evreu.
