Cea mai frumoasă întâlnire
Alexandru
Ciochia,
Director
General RadioLynx.ro
Un tanar
sta pe o banca, in parc.
În mana tine o floare. Priveste spre stanga, spre capatul aleii.
E primavara.
In acelasi moment, o tanara coboara din autobuz. Se indreapta catre intrarea
in parc. Coboara treptele. Priveste spre stanga, apoi spre dreapta. Isi
continua drumul cu pasi grabiti.
Mugurii verzi ai salciilor cocheteaza cu vantul in urma ei.
E primavara.
El asteapta, ea se grabeste. Acelasi parc, acelasi anotimp, acelasi timp. El
minunat, decent, serios, indragostit pana peste urechi. Ea splendida,
proaspata, nerabdatoare si teribil de amorezata.
In
rest, cei doi nu au nimic in
comun. Nu se cunosc.
Vor trece unul pe langa
celalalt, fara
macar
sa
se remarce.
Totusi,
miroase grozav a inceput
de primavara.
Si
daca
v-ar placea
ca povestea de mai sus sa
se termine altfel... schimbati-i
finalul.
Chiar asa,
de cand
nu v-ati
mai dat o întalnire
in
parc?
Radu Beligan: “secretul longevitatii este iubirea!”
Pe scena
Teatrului National din Bucuresti, in fata a 1500 spectatori, actorul Radu
Beligan a vorbit despre cei care i-au marcat cariera si viata si despre
secretul longevitatii sale, iubirea.
„Sunt vechi domnilor”, a spus Beligan la intrarea in scena. „Peste cateva zile fac 70 de ani de cariera, ceea ce inseamna jumatate din istoria teatrului romanesc.”
La 90 de ani, Beligan are in palmares peste 80 de roluri in teatru si 30 in film si a semnat mai multe montari ca regizor.
Beligan a marturisit ca el crede ca arta actorului nu se invata in scoala. „Uneori ai senzatia ca Dumnezeu iti pune un deget pe frunte, asa am simtit si eu."
Actorul a povestit cum i-a scris o scrisoare actritei Lucia Sturdza-Bulandra dupa ce a picat examenul la Academia de Arta Dramatica. In urma scrisorii, „doamna Bulandra a intervenit la rector sa ma accepte auditor la cursuri”.
Actorul, care a jucat in peste 100 de roluri in teatru si film, a povestit si cum a muncit sa devina un artist mai bun, sa joace rolurile firesc, fara sa fie teatral. „Singurul fel de teatru care nu se va demoda niciodata este cel care pune degetul pe carnea vie a vietii.”
Radu Beligan a mentionat ca unul dintre marii sai profesori a fost Victor Ion Popa, directorul Teatrului Popular din Bucuresti, unde s-a angajat dupa ce a abandonat studiile de teatru, deoarece Lucia Sturdza-Bulandra, pe atunci profesoara lui, s-a pensionat.
Actorul a incheiat seria de marturisiri cu un citat din insemnarile lui I.L. Caragiale, despre care a spus ca „ne-a radiografiat societatea”.
„Mereu mi se pune intrebarea: ‘Care este secretul longevitatii dumneavostra?’. Cat timp o sa mai am rabdare sa raspund la aceasta intrebare, o sa spun ca pentru mine, secretul longevitatii este iubirea”, a explicat Beligan. „Va iubesc si pe dumneavoastra, care m-ati facut ceea ce sunt si care sunteti adevaratii mei profesori”, a spus actorul publicului.
Radu Beligan s-a nascut pe 14 decembrie 1918, in satul Galbeni din judetul Bacau. Intre 1937 si 1938 a studiat dreptul si filosofia la Bucuresti si a folosit bursa oferita de facultate pentru a-si plati taxele la Conservator.
Si-a inceput activitatea la Teatrul "Munca si Lumina" din Bucuresti si a debutat cu un rol in "Crima si pedeapsa" piesa scrisa de Gaston Bary, dupa Dostoievski, in regia lui Mihai Zirra.
A fost profesor la Institutul de Teatru si Film, din 1950 pana in 1965, director al Teatrului de Comedie (1961-1969) si director al Teatrului National Bucuresti (1969-1990). In 1971 a fost ales presedinte activ al Institutului International de Teatru (ITI) si in 1979, presedinte de onoare.
Actorul va primi anul acesta, la Gala UNITER, din 14 aprilie, un premiu de excelenta si va reveni pe scena Nationalului tot in aprilie, in spectacolul “Egoistul”, a carui regie o semneaza. (NewsIn)
Cel mai frumos martisor
Era
odata o tara frumoasa, frumoasa si bogata cum nu se mai afla pe pamant.
Toti copiii si toti oamenii mari stiu numele acestei tari minunate. Ea seamana cu o stea si cu o inima de copil. Are munti, campii si o apa mare-mare ca o Mare Neagra si mai are si cele mai limpezi rauri care s-au vazut vreodata. Dar intre toate apele botezate fie cu nume de voinicei, precum Prut, Siret, Mures, Olt, Jiu, fie cu nume de fete mandre, cum ar fi Tisa, Bistrita, Dorna... OZANA era cea mai “frumos curgatoare si limpede ca cristalul, in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri!”
Veneau primaveri dupa ierni, veri dupa primaveri, toamne dupa veri, ierni dupa toamne, si iar primaveri dupa ierni indelungate si geroase; adormea si iar se trezea la viata intreaga fire, ani dupa ani, veacuri fara sfarsit.
Si vazand Dumnezeu harnicia si cumsecadenia oamenilor de pe la noi, auzindu-i cum isi plang dorurile si-si canta doinele si-si joaca horele, ascultandu-le gandurile si chibzuind ca face bine ce face..., a hotarit intr-o primavara anume sa daruiasca pentru totdeauna, noua, tuturor celor insemnati cu aceasta noblete a neamului romanesc: CEL MAI FRUMOS MARTISOR...
Era la 1 martie 1837. In satul Humulesti din tinutul Neamtului. In partea dinspre rasarit a Pamantului romanesc. Chiar in inima Moldovei.
Si s-a nimerit inca de atunci ca el..., si nimeni altul, sa devina imparatul povestilor si sa se numeasca pentru totdeauna ION CREANGA!
Alina Suceveanca
