A devenit notoriu, viaţa politică românească virează spre derizoriu.
Anul doi al membriei noastre în UE a început la fel de prost ca şi primul. Cu cinismul izvorît din mârlănia balcanică cu miasme dâmboviţene politicienii au considerat, acum că ne-am văzut sacii în căruţă că pot să-şi dea în stambă şi de-a tumba pe sticla televizoarelor încă de a doua zi după revelion. Că doar procedură de dat afară din UE,... nu e! Ca atare, nesimţirea politică desfide orice etică şi chiar dacă nu-i frumos poate coborî oricât de jos. Aşa găsesc ei, domnii politicieni, cu cale să nu mai ascundă, ci dimpotrivă, să exhibe bălăcelile imorale, precum şi posturile/imposturile demenţiale. Exemple? „A go-go” (sună mai elegant decât răsuflatul „mişto”). Să amintim câteva din ele ce au devenit belele:
• Conducerea Comisiei Europene de la Bruxelles, în frunte cu Preşedintele ei, domnul Barroso, nu l-au vrut Comisar pe românul/armean „văru’ Jan” (Varujan Vosganian). Contează mai puţin de ce, motive întemeiate, neîntemeiate, invocate, sugerate, adevăratele motive să le ştii nu-i uşor, noi trebuia să reţinem esenţialul: cei de la Bruxelles nu-l vor. Dar noi, românii, în loc să ascultăm de vocea raţiunii şi pe „văru’ Jan” să-l facem să dispară din vizorul european, l-am pus pe nedoritul de el, pe cel mai vizibil post din România, văzut de la Bruxelles: Ministrul Economiei şi al Finanţelor! Ca atare, ori de câte ori îl văd, mahării europeni se întreabă miraţi: oare de ce suntem de români astfel trataţi? pur şi simplu sfidaţi!
• Propunerea Premierului Tăriceanu ca la Justiţie să fie numită fostul procuror Norica Nicolai a încins „războiul dintre palate” şi mai dihai. Ca de-o superstiţie românul temător îşi aduce aminte că înainte de ministrul Chiuariu la Justiţie a fost tot un procuror. Vocea raţiunii ar impune ca la acest portofoliu să nu fie puşi nici foşti procurori, nici foşti judecători ce au aplicat legile comuniste. O diferenţă între acele legi - unele scelerate - şi legile de astăzi orice om cu glagore se gândeşte că ar trebui să existe! Bunăoară, înainte de ‘89 procurorii anchetau, iar judecătorii condamnau pe bieţii „telectuali” ce nu mergeau cu gioarsa de maşină de scris să o declare la Miliţie şi să lase acolo hârtia cu sofisticatul test scris. Altfel deveneai proscris! Bref, aplicând legile „ceauşiste” procurorii şi judecătorii nu puteau să nu fie nedrepţi uneori; a susţine contrariul înseamnă să fii de rea credinţă sau picat din nori. Vocea raţiunii ar cere ca pentru a nu da motive sau pretexte de resentimente ca urmare a unor speţe cu soluţii nedrepte din cariera lor profesională, foştii procurori şi judecători să facă un pas lateral; să facă notariat, consultanţă juridică, să intre în avocatură, orice altă muncă juridică, dar nu cele de parlamentar sau ministru, posturi de reprezentativitate şi mare vizibilitate. Dar cine ia în seamă în România vocea raţiunii când ţara este sufocată de ubicuitatea imposturii şi a minciunii? (Din legislaţia comunistă, una din legi de s-ar fi aplicat, ceva în ţară s-ar fi schimbat: este vorba de „legea 18” cunoscută drept „legea ilicitului”, niţel cam exagerată, spaima parvenitului. De s-ar aplica o astfel de lege n-am mai avea moguli bogaţi în „Top 300”, nici mass-media veroasă care să latre asurzitor vrute şi nevrute. Ţara ar avea un buget doldora de parale... Din păcate şi într-un astfel de scenariu/ficţiune banii nu ar fi cheltuiţi pe „proiecte sociale”, ci pe „înlocuit borduri” şi alte afaceri mustoase ce aduc venituri şi comisioane grase).
• În aprilie vom avea la Bucureşti mare „Summit” mare, mahării din NATO se vor călca pe picioare. După cum Preşedintele a spus, vor lua calea capitalei noastre „toată floarea cea vestită a întregului apus”. (Va veni şi Putin. O premieră pentru NATO, pentru noi românii, pentru relaţiile cu „marele URS”). Cine să plece urechea la vocea raţiunii, cine să răspundă la întrebări incomode: costurile pentru bugetul ţării, finanţarea prezenţei trupelor româneşti în ţări străine - mai nou şi în Ciad - că plebei i s-a spus că bani pentru mărirea pensiei la buget nu-s. Pentru sărăcime şi cei cu venituri modeste întrebările nu sunt banale. Ei văd cu înfiorare că pentru cheltuieli de „capră râioasă, dar cu coada sus”, la buget sunt parale!
• Vocea raţiunii spune să te ai bine cu vecinii. Numai că fraţii noştri de peste Prut conduşi de noul Vogoride (Voronin) stau cu faţa spre Kremlin şi cu fundul spre statul român vecin, orice-am face pentru ei parcă le-am da aguride ! Nici când, de la Revoluţia din ’89, relaţia Bucureştiului cu Chişinăul nu a fost mai proastă. Nu am învăţat nimic din politica vizionară a Ungariei faţă de comunitatea lor din România. Ne-am comportat trufaş, deşi la scară europeană suntem mărunţei ; dar cu îndârjire, iresponsabil, golim cu sârg fosta Basarabie de românii ei! Se va ajunge măi frate că românii în fosta Basarabie să devină o minoritate! Relaţiile cu Ucraina au îngheţat de tot, că-i vorba de „Insula şerpilor”, de canalul „Bâstroie”, orice pretext este bun să ni se dea peste bot! Marea Rusie ne-am ridicat-o metodic în cap. Gratuit, fără vreo noimă, fără să ne iese ceva concret; ca atare Putin mângăie pe creştet bulgarii, lor le dă de toate, berechet! De politica noastră externă vecinii fac haz, punând la cale într-o frenezie ocolirea României de conductele cu gaz. Reducerea la nimica toată a zonei noastre economice în Marea Neagră, Ucraina este pe cale să o înfăptuiască, iar politica faptului împlinit va fi cu greu modificată, chiar şi în cazul în care o decizie favorabilă nouă de către Curtea de la Haga ar fi luată.
• Cu declaraţii solemne Preşedinţia, Parlamentul, Premierul au reafirmat că România un recunoaşte independenţa Kosovo (stat autoproclamat la 17 februarie 2008). PRM-ul a protestat viguros făcând spume la gură. Dar împotriva Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (partenerul PNL la guvernare, partener neloial şi duplicitar ce a trimis doi parlamentari la festivităţile de la Priştina şi a votat în Parlamentul român împotriva declaraţiei prin care se contestă precedentul creat) nu s-a luat nici o măsură. Întrebarea este: odată deschisă (de S.U.A. şi principalele puteri europene) „cutia Pandorei” cum va putea fi închisă?
Un lucru este clar şi de el lumea se teme: precedentul Kosovo (negat de cei ce l-au făcut) în viitor – zic unii – va creea probleme în multe ţări ale lumii.
• Acuzând din plin turbulenţele din economia mondială, economia ţării noastre merge prost, deficitul contului curent trebuie luat în serios, intervenţiile pentru a stopa deprecierea leului răpciugos par haotice, fără efect şi finalmente fără rost. După ce capitalul speculativ şi-a luat tălpăşiţa, „regele este gol”, acum vedem performanţa reală a economiei româneşti; inflaţia ne strânge cu uşiţa, bursa se clatină de parcă ar fi beată, preţurile la toate au urcat şi urcă săgeată. Ultimile scumpiri la energie, alimente, produse şi servicii au făcut ca nivelul de trai să scadă vertiginos, geaba guvernanţii şi aplaudacii puterii recurg ingenios la mistificări statistice şi artificii. Un lucru a devenit clar pentru ţara toată: creşterea pensiilor din toamna lui 2007 a fost economiceşte anulată! Proiectele sociale există pe hârtie, dar nu au finanţare, bate vânt de recesiune, pe templele financiare cântă cucuveaua, spre a ieşi din iarnă românul de rând (nu mai vorbesc de sărăcime şi cei cu venituri modeste) va trebui să strângă cureaua. Birurile, taxele, angaralele traiului modern – tot mai multe şi mai rotunjite – acum, la început de an se cer plătite; scumpirile ard ca para, veştile proaste se răspândesc ca sfoara în toată ţara. Nu aşa credea românul sărmanul c-o să-nceapă anul.
• În mod normal 2008 este în România un an electoral, cu tămbălău mare, alegeri locale şi parlamentare. Partidele se poziţionează, P.S.D.-ul face senzaţie procedând la o mini-restauraţie, vechea gardă a prins curaj şi a scos la înaintare câteva nuci tari, (Năstase revine pe cai mari)! Echipele de campanie ale tuturor partidelor fac planurile de bătaie, se pun tunurile pe afet, se aruncă camuflajul, nimeni nu mai e discret; Preşedintele îşi doreşte un mare partid prezidenţial „ca la francezi”. Scopul este clar, dar nu-i suficient să-l vizualizezi, mai trebuie să poţi să-l realizezi! Până una alta, poziţia Parlamentului se întăreşte, iar rolul Curţii Constituţionale creşte. „Nimeni nu este mai presus de lege” zice Constituţia, dar miniştrii şi parlamentarii sunt, că ei nu sunt „nimeni”, ei sunt „cineva”! Şi astfel trimiterea demnitarilor în faţa justiţiei se va dezumfla cu o chichiţă simplă: Parlamentul actual nu va aviza! Acelaşi parlament ce în februarie a deschis stagiunea de spectacole pe tema „cum poate fi sabotat votul uninominal?”
Curtea Constituţională a dărâmat Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii că nu devenise instrumental! (Deranja cariera politicienilor) Alt scandal! Supremii judecători drapaţi în capoate vişinii s-au cam săturat să joace pe cuminţii: „trop c’est trop”: a devenit obraznic şi periculos CNSAS-ul dăm cu el de pământ, iar Colegiului îi rupem dinţii! Stupoare, mare emoţie mare, intervenţie gălăgioasă din partea acelei strânsuri modeste ce-şi zice „societatea civilă”, guvernul caută o soluţie, (mai de silă mai de milă). Până la urmă CNSAS-ul va fi lăsat să funcţioneze, (să „lingă dosare” cu o resemnare mioritică, dar să nu exagereze: doar să constate, nu care cumva să mai stigmatizeze); iar Colegiul CNSAS-ului (cel ce dădea verdictele de „poliţie politică”) nu va fi repus pe metereze.
• Vocea raţiunii spune că ar trebui ca în centrul atenţiei, al campaniei electorale, să fie cetăţeanul, cu durerile şi necazurile vieţii lui. Agenda cetăţeanului să fie şi agenda politicianului, aceasta e o temă electorală, dar nu a fost şi nu este o preocupare reală. De atâţia ani experţi străini (plătiţi regeşte) învaţă partidele să mintă poporul cu ziarul, radioul şi televizorul. Acum se pregătesc să facă la fel. Minciuna şi demagogia vor inunda România! Circulă deja un banc politic vulgar: ştiţi care-i „culmea politicianului”: acesta să stea „cu faţa spre nevoile cetăţeanului”. E doar urmarea faptului că cetăţenii exasperaţi de nesimţirea politicienilor au ajuns, vrei nu vrei, „să-şi trimită nevoile spre ei”!
