Alianta Dreptate si Adevar a venit la putere in luna decembrie 2004, ca urmare a castigarii alegerilor prezidentiale de catre Traian Basescu. Alegerea in fruntea statului a lui Traian Basescu a insemnat nu numai o alternanta la putere, ci si aducerea la guvernare a Partidului National Liberal, precum si desemnarea ca premier de catre presedinte a lui Calin Popescu Tariceanu.

Daca la inceput se parea ca cei doi conducatori vor face cu adevarat o "echipa", ulterior premierul si-a indreptat atentia spre asa zisii "oligarhi", in majoritate liberali, care "au simtit mai aproape mirosul petrodolarilor (aluzie la miliardarul Dinu Patriciu, finantatorul liberalilor n.a.) decat nevoia de a conduce tara".

Prin jocul lor pervers, liberalii doreau sa puna mana cu orice pret pe Justitie, deoarece cam multi liberali aveau probleme cu Justitia. Partenerii democrati n-au dorit sa le faca jocul liberalilor si n-au inlaturat-o de la conducerea Justitiei pe Monica Macovei, cea care a "netezit" drumul Romaniei spre UE. Drept urmare, ministrii democrati au fost "aruncati peste bord".

Totul a pornit, cred, de la "biletelul" prin care premierul il ruga pe presedinte sa intervina pe langa procurorul care cerceta unele probleme cu caracter ilegal la una din firmele lui Dinu Patriciu. Tariceanu uitase, probabil, de declaratia lui Traian Basescu, de la investirea sa ca presedinte, in care a afirmat: "Institutiile statului trebuie sa actioneze conform Constitutiei si conform legilor lor de functionare. Nu este permis nici un fel de amestec al politicienilor in Justitie, in Politie, in Parchete, nicaieri acolo unde se trateaza problemele grave ale incalcarii legilor".

La mitingul din Piata Constitutiei, noul sef al statului a promis ca nu va avea liniste pana cand institutiile statului nu vor respecta legea. Traian Basescu arata atunci: "cand Justitia in Romania este slaba, clasa politica este slaba, poporul este slab".

Culmea este ca, in respectarea angajamentelor luate in campania electorala de Traian Basescu, cele mai mari obstructii le-a intampinat din partea lui Tariceanu, partener de Alianta.

Stim din istorie ca mai toate aliantele au esuat, deoarece, asa cum spunea Bismarck, "in orice alianta este nevoie de un cal si de un calaret". Ori, in Alianta D.A. nimeni n-a vrut sa ia in primire si rolul de cal. Probabil ca si din aceasta cauza s-a nascut si cunoscutul conflict dintre premier si presedinte, pe care presa l-a catalogat cu sintagma "razboiul dintre palate".

Daca la inceput a fost un "razboi dintre palate", incet, incet, acesta s-a transformat intr-un conflict intre presedinte si clasa politica, in care Guvernul Tariceanu a devenit un fel de varf de lance al politicienilor, care au nevoie insa de protectie in fata Justitiei. Acest conflict se pare ca a inceput in momentul in care Presedintele Traian Basescu a condamnat comunismul in Parlamentul Romaniei, pe 16 decembrie 2006, moment in care s-a creeat un adevarat curent de opinie impotriva presedintelui. Acest, asa zis, curent de opinie s-a amplificat odata cu procedura de suspendare a presedintelui, cand fostul sef al Aliantei D.A. si prim-ministru al Guvernului, s-a alaturat partidelor (PSD, PRM, PC) care doreau aceasta suspendare.

Guvernul a incercat sa scape prin orice mijloace de oamenii care doreau continuarea reformei Justitiei inceputa de Monica Macovei, ajutandu-se de noul ministru al Justitiei Tudor Chiuariu, care nici nu se instalase bine in fotoliul de ministru si a cerut demiterea procurorului Doru Tulus de la Departamentul National Anticoruptie (D.N.A.), procuror care administreaza dosarele politicienilor suspectati de trafic de influenta, mita, spalare de bani si alte infractiuni. Acel ministru, denumit pe buna dreptate de presedinte,  "tanar mafiot obraznic", a incercat chiar desfiintarea D.N.A., adica tocmai a institutiei care doreste sa faca ordine in acest domeniu destul de delicat si complicat al luptei anticoruptie.

Batalia pentru Ministerul Justitiei a depasit orice alt eveniment politic ca importanta si prezentare in presa scrisa, radio si televiziune.

Normal ar fi ca romanii sa ceara inceperea marelui proces al coruptiei deoarece fara o justitie curata si puternica nu putem accede la o democratie occidentala.

Dar, asa cum aratam, asistam la o noua "alianta", formata pe de o parte, din structurile fostei nomenclaturi comuniste si securiste, care a devenit tot mai activa mai ales in PRM, PC si PSD, si "noua oligarhie liberala imbogatita peste noapte in mod dubios". Aceasta "alianta" a reusit sa faca o serie de modificari a unor legi care nu le erau pe plac, cu ajutorul celor 322 de parlamentari ce au votat pentru suspendarea presedintelui.

Sa amintesc in acest sens doar ca, de "Ziua europeana a justitiei civile" si de "Ziua usilor deschise", deputatii din Parlamentul Romaniei au aprobat unele modificari la Codul Penal si la Codul de procedura penala, favorizand in acest fel inculpatii din asa zisele "dosare grele", adica dosare ce privesc "pestii mari" sau "rechinii".

Ca urmare a acestor modificari, judecatorii nu mai pot acorda autorizatie de interceptari telefonice decat dupa ce procurorul de caz a dispus inceperea urmaririi penale impotriva persoanei respective, ceea ce presupune informarea persoanei invinuite, astfel ca acesta nu va mai discuta la telefon unele probleme ce ar putea interesa pe procuror in constituirea probelor.  Pentru modificarea celor doua "coduri" nici nu s-a consultat macar Consiliul Superior al Magistraturii.

Mai mult, unele interceptari telefonice facute in dosarele in curs de anchetare (Nastase, Copos, Remes, Patriciu etc.) ar deveni nule deoarece acestea au fost facute inainte de aparitia acestor modificari de legislatie. Si exemplele ar putea continua.

Daca prin fostul ministru al Justitiei Tudor Chiuariu, care a fost obligat sa demisioneze avand dosar penal,  nu s-a reusit mare lucru, liberalii au impins-o pe Norica Nicolai spre fotoliul de ministru, cu gandul ca peste circa 6 luni, cand ii expira mandatul actualului procuror sef de la DNA, Daniel Morar, sa impuna un om de casa al PNL si, in principal, al lui Dinu Patriciu, finantatorul partidului, pe care presedintele n-ar putea sa-l respinga.

Traian Basescu a avut insa obiectiuni la numirea ca ministru a Noricai Nicolai care, pe langa faptul ca a introdus fara aprobare o "nepoata" in sala de vot a Parlamentului si care "butona" in voie la aparatele de vot, are si "alte probleme" reiesite din "mapa sa profesionala", cum sunt: falsificarea unui mandat de arestare, incalcarea legii adoptiei ca urmare a "necunoasterii" acesteia etc. Si toate acestea s-au intamplat in perioada cat Nicolai a fost procuror, atat inainte de ‘89, cat si dupa aceasta data.

Liberalii au facut insa "zid" in jurul Noricai Nicolai sustinand in continuare aceasta propunere, desi toata lumea mai cunostea si faptul ca acest parlamentar a votat impotriva efectuarii reformei in Justitie si impotriva luptei anticoruptie. Probabil din aceasta cauza o sustin cu indarjire liberalii. Totusi, Curtea Constitutionala a acceptat, cum cred ca era si normal, punctul de vedere al Presedintelui, chiar daca acest punct de vedere a fost mult criticat de asa zisa clasa politica.

In aceasta lupta anti-Basescu, care a luat o mare amploare in ultima perioada, unele televiziuni programeaza, in general, talk-show-uri care il au in vizor pe seful statului, in dauna informatiei corecte a publicului spectator.

In asa zisele dezbateri organizate cu unii politicieni mai guralivi pe "cazul Nicolai" s-a discutat mai mult despre "defectele" Monicai Macovei si despre "caracterul" presedintelui Basescu si nu despre conceptele politice ale Noricai Nicolai. Mai mult, in televiziunile occidentale rolul principal in astfel de dezbateri il au jurnalistii si nu politicienii. Televiziunile romanesti au urmarit insa ca in aceste dezbateri sa se respecte "normele CNA", potrivit carora" puterea si opozitia sa fie reprezentate in mod egal". Ori, in Romania acum sunt declarate in opozitie mai toate partidele. Insa, atat PSD cat si PC si PRM sprijina din umbra PNL in actiunile sale, desi se considera in opozitie, deorece PNL impreuna cu UDMR de abia au circa 22% din parlamentari. Singurul partid care este cu adevarat in opozitie este PD-L.

Acest conflict intre Traian Basescu si clasa politica este un conflict in care "de partea presedintelui este dreptatea, iar de partea clasei politice este forma democratica in cadrul careia dreptatea ar trebui sa functioneze", asa cum bine arata cunoscutul scriitor Mircea Cartarescu.

Tocmai din aceasta cauza, cred, societatea romaneasca nu doreste concilerea si asistam la un adevarat razboi intre asa zisii suporteri ai Parlamentului si ai Presedintelui.  Interesant este si faptul ca principalii "artizani" ai acestui "conflict" sunt chiar membrii PNL, in frunte cu premierul Tariceanu, cel care a fost adus la putere de Presedinte. Insa PNL a cam prins gustul abuzului de putere prin aceea ca schimba regulile in timpul jocului, atunci cand acestea nu convin liberalilor. Astfel, liberalii au desfiintat Comisia prezidentiala care aviza inceperea urmaririi penale impotriva demnitarilor pentru ca in acest fel sa tergiverseze procedurile judiciare in dosarele propriilor ministri, au amanat alegerile europene pentru ca n-ar fi obtinut, la data planificata, procentele dorite etc.

Tot in cadrul acestui "conflict", putem aminti si faptul ca Guvernul impreuna cu Parlamentul au aprobat o ordonanta de urgenta prin care s-a adoptat votul uninominal, desi presedintele initiase deja un referendum pentru a consulta populatia in aceasta privinta si care votase in proportie de aproximativ 75% pentru proiectul presedintelui. Culmea este ca acea ordonanta de urgenta a avut 3 articole neconstitutionale, sesizate de presedinte si confirmate de Curtea Constitutionala.

Faptul ca in acest caz Guvernul si-a asumat raspunderea intr-o lege cu articole neconstitutionale, ar fi determinat, in alte tari, caderea guvernului. Insa la noi, Guvernul nu a cazut pentru ca este sustinut de clasa politica "strans unita" impotriva presedintelui Basescu.

Dar, in asa zisa "clasa politica anti-Basescu" si-au facut loc si fostii presedinti Iliescu si Constantinescu, care pregatesc un "proiect comun" de lupta impotriva "tiranului". Cei doi presedinti, suparati probabil ca nu au initiat ei masurile luate de Traian Basescu (condamnarea comunismului, desecretizarea dosarelor informatorilor Securitatii, lupta impotriva coruptiei etc.) au creeat un forum destinat dezbaterilor prin care sa coopteze "intelectualitatea romaneasca ca alternativa" la asa zisa "basescizare".

Mai mult,  spun unele ziare, acestia au creeat si o "fundatie" cu filiale aproape in toata tara care sa incurajeze intelectualitatea (profesori universitari, artisti, reprezentanti ai mass media etc.) sa se implice mai mult in viata politica romaneasca. Cred ca ar merita de adaugat si faptul ca cei doi fosti presedinti au mers la vot si au votat pentru alegerile europalamentare, dar au refuzat sa voteze si la referendumul initiat de Presedinte deoarece "referendumul este o simpla manevra a unei persoane pentru a obtine mai multa putere".

In acest atat de mediatizat conflict intre clasa politica si Traian Basescu a intrat si fostul premier Adrian Nastase, cu dosar penal la DNA, care a lansat oficial chemarea pentru "constituirea unei asa zise aliante nationale anti-Basescu, ca unica solutie, ca acesta sa nu mai castige un nou mandat". In acest sens,  la un post TV, Nastase a declarat ca "Traian Basescu trebuie oprit. Este nevoie de o mobilizare care sa incerce sa opreasca aceasta nebunie (?!). Daca vrea sa candideze la inca un mandat, atunci trebuie sa facem toti o mare alianta ca sa-l impiedicam". "Problema serioasa este ca nu exista in acest moment, cu adevarat, o alternativa". Nastase cred ca ar fi gata "sa se sacrifice" si sa mai incerce o data sa ajunga la Cotroceni. Nu inteleg de ce nu pricepe ca pentru el cariera politica s-a cam terminat. Romanii nu cred ca ar mai avea nevoie de un asemenea presedinte.

Culmea este ca in aceasta lupta contra lui Traian Basescu a intrat si presedintele PSD, Mircea Geoana, care a mers mai departe decat fostul sau sef pe linie de partid si de guvern (Adrian Nastase, n.red.), propunand, nici mai mult, nici mai putin, decat "inchiderea lui Basescu intr-un sarcofag de plumb". Mare este gradina Ta, Doamne!

Parerea mea este ca dupa un Ion Iliescu, fost mare nomenclaturist si oportunist, si dupa un Emil Constantinescu "invins de sistem", era nevoie si de un "presedinte-jucator", un presedinte care "sa nu taca pentru ca nu este in firea lui". Mafiotii doreau un presedinte care "sa doarma la Cotroceni". Insa Traian Basescu nu este persoana dorita de mafioti. El nu respecta "regula linistii impusa de mafiotii deghizati in politicieni".

Cred ca din aceasta lupta cu asa zisa clasa politica, Traian Basescu va iesi invingator deoarece talentul politic al acestuia este superior tuturor politicienilor romani. Mai mult, Traian Basescu ca presedinte, a actionat si actioneaza in "sensul binelui public" si nu se  lasa "infrant de structuri" ca fostii presedinti.