S-a dus februarie… intoarcem inca o fila din calendar si… si a venit primavara! Este 1 Martie! Este sarbatoare! Sarbatoare a primaverii, a prospetimii, a bucuriei. Cu aceasta ocazie, femeile primesc mici cadouri, martisoare, legate cu un snur impletit, alb/rosu. Martisoarele sunt simbo-luri ale primaverii, aducatoare de noroc, fericire, bunastare. Ele se daruiesc cu dragoste in zorii zilei de 1 Martie, fiintelor dragi si sunt purtate cu aceeasi dragoste. Ele sunt oferite, in general, impreuna cu un buchetel de ghiocei sau viorele. De unde acest frumos obicei la romani? Si nu numai la ei, pentru ca obiceiuri asemanatoare se pot intalni in toata zona Balcanilor, in Bulgaria, Macedonia, Albania. Originea martisorului se pierde in negura vremurilor. La noi, cele mai vechi dovezi ale acestei sarbatori au fost descoperite de arheologi la Schela Cladovei, Mehedinti. Sapaturile arheologice au scos la lumina mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, obiecte ce pot fi considerate martisoare si care au o vechime de mii de ani. Snurul era alb si negru, de lana. Denumirea de martisor provine, in mod firesc, de la numele lunii martie, care vine la randul sau de la numele zeului roman Marte. De obicei se spune ca originile acestui obicei se gasesc in vechea Roma, pentru ca ajunul noului an se sarbatoarea la 1 martie. Faeriae Marti, sau sarbatorile in cinstea zeului Marte, zeul razboiului, dar si protectorul agriculturii. Dualitatea simbolurilor se afla in culorile snurului: alb si rosu, semnificand pacea si razboiul sau iarna si primavara. Tot pe 1 martie romanii celebrau Matronalia, Matronales Feriae (sarbatoarea zeitei fertilitatii, Juno). Raspandit in toate zonele Romaniei, martisorul a fost pomenit pentru prima data de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea spunea ca in Modova si Bucovina el era o moneda de aur sau argint legata cu un snur alb/rosu la gatul copiilor. Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului, spune ca acesta este un simbol al soarelui primaverii, al carui chip seamana, in credinta populara, cu un ban de argint, argintul, alb si pur, fiind asociat soarelui. Sa nu uitam ca albul in credinta noastra populara este un semn al puterii, al binelui, al luminii. Martisorul este deci, dupa George Cosbuc un simbol al focului si al luminii, deci al soarelui. Un simbol al trecerii de la iarna cea alba si rece la primavara mustind de viata ca focul si sangele. In credinta populara martisorul simbolizeaza funia anului care aduna, prin impletirea celor doua fire, cele 365 de zile calendaristice. Culorile alb si rosu reprezinta cele doua anotimpuri opuse, iarna si vara. O alta talmacire a culorilor snurului ar fi: s-ar putea spune ca rosul, culoare data de foc, sange si soare, este atribuit vitalitatii femeii, vietii deci, iar albul, culoarea norilor si a apelor, semnifica intelepciunea barbatului. Si asa mergem cu gandul la yin si yang din gandirea chinezeasca. Snurul vazut ca impletire inseparabila a celor doua principii ca o permanenta miscare a materiei… ne poate duce cu gandul la ADN… Dar stim oare cat se poarta martisoarele si ce se face apoi cu ele? Se zice ca ele trebuie purtate pana apar semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand sau vin berzele, infloresc ciresii… Si atunci martisoarele se leaga de un pom inflorit ca sa aduca noroc. Obiceiul martisorului s-a pastrat pana azi, dar nu la cotele sensibilitatii de alta data. Se poate afirma ca daruind un martisor, daruim o farama de soare. Martisorul este si va ramane o intruchipare a renasterii, a bucuriei de a trai, a noului si a dragostei de viata. El este un gest si o semnificatie prin care aplaudam venirea primaverii, fiind simbolul soarelui atotputernic si al puritatii sufletesti. S-aveti parte de-o primavara frumoasa!
