Dupa Unirea Principatelor romanesti, Moldova si Tara Romaneasca (care se gaseau sub suzeranitate turceasca), in urma tratatului de la Paris din 18 martie 1856, s-a pus problema alegerii unui conducator al noului stat format. Ca urmare, la 4 ianuarie 1859, Adunarea ad-hoc a Moldovei a ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei, care era un militar de cariera, educat la Paris.
La 24 ianuarie 1859, romanii din Muntenia (sau Tara Romaneasca) au ales tot pe Al. I. Cuza ca domnitor, faurind astfel unirea de facto a celor doua principate romane, deoarece atat Moldova cat si Muntenia aveau acelasi conducator.
Dar, bucuria unirii celor doua Principate sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza n-a durat prea mult deoarece la 11 spre 12 februarie 1866, romanii il inlatura de la tron, desi sub domnia lui s-au facut o serie de reforme moderne.
Dupa inlaturarea lui Cuza se formeaza o Locotenenta Domneasca si un guvern provizoriu condus de Ion Ghica, care hotarasc sa inceapa demersurile pentru aducerea la tron a unui print strain.
Dupa ce Filip de Orleans a refuzat coroana Romaniei, Ion C. Bratianu s-a dus la printul Carol Anton la Dusseldorf, la sfatul Imparatului Napoleon al III-lea, pentru a oferi Coroana Regala unuia din cei 4 fii ai sai. Coroana s-a potrivit doar printului care n-a primit binecuvantarea familiei sale cu toata inima. Acesta era Printul Carol care a plecat din Prusia prin Austria (dusmanul Prusiei) intr-un tren obisnuit, la clasa a II-a, dar sub un alt nume (Carol Hottingen), si a ajuns la Bazias unde a asteptat 24 ore "vaporul care mergea in jos pe Dunare". Printul a fost asteptat la Turnu Severin, cu "8 cai inhamati si 2 vizitii calari la caruta postii", cu care a strabatut o parte a tarii timp de 24 ore, salutat fiind de romanii aflati pe traseu. In ziua de 9 mai 1869, printul Carol a sosit la mosia lui Nicolae Golescu, in localitatea Golesti de langa Pitesti, care era membru al Locotenentei Domnesti.
Cei patru regi ai Romaniei
In ziua de 10 mai 1866, printul Carol a ajuns la Bucuresti, iar lumea l-a inconjurat cu simpatie si l-a insotit pana la Mitropolie, unde Mitropolitul Nifon i-a dat binecuvantarea. Insotit de mitropolit si membrii Guvernului provizoriu, printul Carol a mers la Camera Deputatilor unde i s-a citit in limba franceza juramantul, iar Carol a raspuns in limba romana "JUR". Dupa depunerea juramantului, noul domnitor a plecat la Palatul Regal, unde locuise si Cuza.
Ziua de 10 mai 1866 a insemnat nasterea unei noi dinastii si inceperea unei perioade de profunde schimbari in societatea romaneasca, avand in vedere ca Romania avea inca statut de suzeranitate turceasca. Principele Carol a primit titlul de domnitor dupa ce a jurat credinta in fata Parlamentului Romaniei.
La 3 noiembrie 1869, deci dupa trei ani de la sosirea in Romania, Carol se casatoreste cu Elisabeta de Wied (Carmen Sylva), iar la 20 august 1870 se naste Maria, singura lor fiica si prima principesa romana din dinastia de Hohenzollern, care moare de scarlatina sapte ani mai tarziu.
Carol s-a adaptat destul de greu la realitatile politice romanesti, fiind chiar la un pas de abdicare in anul 1870. Dar, cu tenacitatea care-i caracterizeaza pe germani, a trecut peste acest moment, remarcandu-se in mod deosebit in conducerea trupelor ruso-romane in Razboiul de independenta. Carol a avut o contributie majora in obtinerea independentei de stat a Romaniei, la 10 mai 1877, moment deosebit de important in dezvoltarea statului roman modern, cat si in transformarea statului din principat in tara europeana independenta.
La 10 mai 1881, Romania devine regat, iar printul Carol devine primul rege al Romaniei. Ziua de 10 mai va deveni astfel Sarbatoarea Nationala a Regatului Romaniei, pana in anul 1947.
Dupa proclamarea Regatului Romaniei, Regele Carol il desemneaza mostenitor al tronului pe Ferdinand al II-lea, fiu al fratelui sau mai mare, ceea ce asigura continuitatea dinastiei Hohenzollern pe teritoriul romanesc. Nepotul sau, Ferdinand, vine in Romania, la 19 aprilie 1889, ca viitor mostenitor al tronului, iar la 29 decembrie 1889 se casatoreste cu Maria de Edinburg, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii, mai bine cunoscuta ca Maria a Romaniei. Dupa unele surse, in semn de pretuire pentru persona-litatea Reginei Maria, care a facut o vizita in Montreal prin anul 1926, oficialitatile timpului i-au atribuit numele actualului bulevard Queen Mary.
La 15 octombrie 1893, se naste fiul lor, Carol, care va deveni rege al Romaniei sub numele de Carol al II-lea. In afara lui Carol, Regele Ferdinand impreuna cu Regina Maria au mai avut inca 5 copii: Elisabeta care a devenit regina Greciei, Maria viitoarea regina a Iugoslaviei, Nicolaie, Ileana si Mircea care a murit la patru ani de febra tifoida.
Regele Carol I a murit la varsta de 75 ani, respectiv la 27 noiembrie 1914, iar principele Ferdinand a devenit rege.
Dupa doi ani de la moartea Regelui Carol I , moare si Regina Elisabeta.
Desi de origine prusaca, Ferdinand a dat dovada ca este "un bun roman" hotarind intrarea in razboi a Romaniei contra Prusiei.
In timpul domniei Regelui Ferdinand cred ca au avut loc trei momente mai importante, si anume:
- la 27 martie 1918, Sfatul Tarii de la Chisinau proclama Unirea Basarabiei cu patria mama, Romania. (De ce oare Vladimir Voronin nu vrea sa citeasca si el istoria ca sa numai bata campii cu sloganul ca "Romania a cotropit Basarabia"??!!);
- la 15 noiembrie 1918, Bucovina, aflata sub austrieci, se uneste cu Romania;
- la 1 decembrie 1918, are loc Marea Adunare de la Alba Iulia care proclama Unirea Transilvaniei cu Regatul Romaniei.
Tratatele de pace incheiate dupa primul Razboi mondial au validat aceste importante evenimente din istoria Romaniei.
Ordinul Mihai Viteazul (1916)
Deosebit de aceste evenimente importante din viata noului stat, nu putem sa nu amintim si de faptul ca in timpul Regelui Ferdinand s-a efectuat reforma agrara, ceea ce a facut ca o serie de tarani sa devina proprietari de pamant, iar in anul 1923, Parlamentul a aprobat noua Constitutie a Romaniei, considerata a fi cea mai liberala din Europa acelor vremuri. In Constitutia din 1923 se arata ca Tronul Romaniei este mostenit din tata in fiu "cu excluderea perpetua a femeilor de la succesiune".
Desi Regele Ferdinand a domnit numai 13 ani, el murind la numai 62 ani, in timpul domniei sale, Romania a devenit o tara mare si puternica. In anul 1914, cand Ferdinand a preluat Coroana, Romania avea sub 150.000 kmp si circa 7,7 mil. locuitori, iar la moartea sa, atinsese 295.000 kmp si o populatie de 17 mil. locuitori. In acelasi timp, Regele Ferdinand a lasat mostenire o tara cu un regim de democratie parlamentara, in care votul universal luase locul votului censitar care se practicase in Romania dinaintea primului Razboi mondial. Dupa moartea Regelui Ferdinand, tronul Romaniei a fost ocupat de cel mai mare fiu al sau, printul Carol, care a fost primul Hohenzollern nascut in Romania. Acesta a fost un tip inteligent si cultivat, cu o personalitate debordanta, insa defectele sale i-au umbrit calitatile, astfel ca in loc sa devina un mare rege, a zdruncinat dinastia regala si, mai mult, a subrezit democratia din Romania.
Carol al II-lea a fost incoronat ca rege al Romaniei la 8 iunie 1930, si a domnit pana pe 6 septembrie 1940. El a fost cunoscut mai mult pentru aventurile sale romantice decat pentru calitatile de conducator, astfel ca prima oara s-a casatorit la Odessa cu Ioana Maria Marie Valentina Lambrino, cunoscuta mai mult sub numele de Zizi Lambrino, in contradictie cu canoanele regale, deoarece aceasta era fiica unui general roman din anturajul Curtii si nu avea sange nobil. Casatoria lor a fost anulata prin decret regal in 1919, insa din casatoria lor a rezultat un fiu, Mircea Gregor Lambrino.
Mai tarziu, playboy-ul rege, cum l-au numit unii istorici, s-a casatorit, la Atena, cu printesa Elena a Greciei si Danemarcei, pe care a cunoscut-o intr-un voiaj efectuat in jurul lumii, dar mariajul sau nu a durat prea mult deoarece Carol s-a indragostit de Elena Lupescu, cunoscuta mai mult ca Magda Lupescu, fiica lui Nicolas Grunberg, un farmacist evreu, (alias Nicolae Lupescu) care a fost casatorita cu Ion Tampeanu, un ofiter din armata romana.
Ca urmare a scandalului iscat de aventurile amoroase ale lui Carol al II-lea, el a renuntat la tron, in luna decembrie 1925, in favoarea fiului sau Mihai, care a devenit rege, in luna iulie 1927. Carol si Elena au divortat insa in anul 1928. Urmare escapadelor sale amoroase Carol, a mai avut un fiu cu o necunoscuta, Maria Martini. Unele aventuri, spun unii istorici, le-a avut Carol si cu o faimoasa prostituata a acelor vremuri, Foamea Neagra, din cunoscutul cartier bucurestean Crucea de Piatra.
In perioada lui de domnie, Carol al II-lea a incercat sa influenteze cursul vietii politice romanesti, in primul rand prin manipularea partidelor National Liberal si National Taranesc, cu sprijinul unei grupari anti-semite si, in al doilea rind, prin modificarile aduse Constitutiei (27 februarie 1928), cu care ocazie a preluat dreptul de a alege ministri, ce asigura Coroanei Regale puterea suprema.
Daca tatal sau, Regele Ferdinand, a intrat in istorie ca cel care a faurit Rominia Mare, fiul sau, Regele Carol al II-lea, fortat desigur de sovietici, unguri si bulgari, a facut o Rominie Mica, cedind o serie de teritorii acestora. Din aceasta cauza a fost obligat sa abdice prin administratia pro-germana a generalului Antonescu, in favoarea fiului sau Mihai, si sa se stabileasca in Portugalia. Insa, in Brazilia, Carol si Magda Lupescu s-au casatorit la Rio de Janeiro, pe data de 3 iunie 1947, transformind-o pe aceasta din urma in printesa Elena de Hohenzollern.
Mihai a devenit pentru prima oara Rege al Rominiei dupa moartea bunicului sau Ferdinand, in urma renuntarii la tron a tatalui sau Carol al II-lea, in luna decembrie 1925. Dupa numai trei ani de domnie sub Regenta, Mihai a fost detronat de tatal sau si a reprimit Coroana Regala 10 ani mai tirziu, dupa abdicarea fortata a lui Carol al II-lea.
Dupa colaborarea cu Germania hitlerista in cel al II-lea Razboi mondial si dupa ce trupele sovietice au intrat in Rominia, Regele Mihai a organizat arestarea generalului Ion Antonescu, la 23 August 1944. Astfel, pe masura ce fortele armate sovietice se apropiau de frontiera de Est a Rominiei, Regele Mihai s-a alaturat politicienilor favorabili Aliatilor, intre care erau si socialistii si comunistii, si a organizat o lovitura de stat contra lui Antonescu, pe care l-au arestat. In aceeasi noapte, generalul locotenent Constantin Sanatescu, devenit prim-ministru, l-a incredintat pe Antonescu comunistilor care l-au predat sovieticilor la 1 septembrie 1944. Regele Mihai a proclamat loialitatea Rominiei fata de Aliati si a acceptat un pretins armistitiu al acestora declarind razboi Germaniei. In fapt Armistitiul cu Aliatii s-a incheiat abia la 12 septembrie 1944, in termenii impusi de sovietici, pentru a evita soarta printului Kiril al Bulgariei care a fost executat de sovietici. Lovitura de stat organizata cu concursul Regelui Mihai a fost estimata de unii analisti politici si istorici ca ar fi scurtat cu sase luni Razboiul al II-lea mondial, salvind astfel sute de mii de vieti omenesti. In acelasi timp, s-a oferit sansa Armatei Romine de a elibera tara de sub ocupatia germana. La sfirsitul celui de al II-lea Razboi mondial, Regele Mihai a fost decorat cu Legiunea de Merit in cel mai inalt grad (Comandant Sef) de catre pretedintele SUA, Harry Truman, precum si cu Ordinul Victoria cu diamante de catre I. V. Stalin.
Dar, alti istorici si analisti sustin ca lovitura de stat organizata de Regele Mihai a facut posibila avansarea mai rapida a Armatei Rosii in Rominia si Europa, in detrimentul trupelor Aliatilor Occidentali, punct de vedere pe care-l impartaseste si subsemnatul. Marturie in acest sens ar fi faptul ca Regele Mihai nu a fost invitat la cea de a 60-a aniversare a Zilei Victoriei de catre un sef de stat occidental, fiind invitat insa doar de catre Rusia si, la anumite comemorari, de catre Cehia si Slovacia.
La presiunea Uniunii Sovietice, Regele Mihai a numit un guvern pro-sovietic, prim-ministru fiind numit Petru Groza. In perioada august 1945 - ianuarie 1946, Regele Mihai a intrat in asa zisa "greva regala", refuzind sa mai semneze decretele emise de guvernul pro-sovietic. Cu toate acestea, Regele Mihai a functionat ca un simplu sef de stat fara autoritate, renuntind, la insistentele sovieticilor si chiar ale britanicilor si americanilor sa mai ceara demisia guvernului comunist.
In luna noiembrie 1947, Regele Mihai a calatorit la Londra la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II-a, cu care ocazie a cunoscut-o pe printesa Ana de Bourbon-Parma, care i-a devenit apoi sotie. Dupa intoarcerea sa in Rominia, la "sfatul expres al lui Winston Churchill", Regele Mihai a fost obligat sa abdice la 30 decembrie 1947.
Imediat, comunistii au anuntat abolirea monarhiei si instaurarea unei republici populare si au transmis la radio inregistrarea proclamatiei Regelui despre propria abdicare. Pe data de 3 ianuarie Regele Mihai a fost silit sa paraseasca tara, urmat de principesele Elisabeta de Rominia si Ileana de Habsburg, o saptamina mai tirziu.
In luna iunie 1948, Regele Mihai s-a casatorit cu printesa Ana de Bourbon - Parma, cu care are cinci fete (Margareta de Rominia Duda, Elena Nixon McAteer, Irina, Sofia si Maria). La inceput au trait in Marea Britanie. Autoritatile romine i-au retras cetatenia in anul 1948.
Dupa aceasta data Regele Mihai s-a exilat la Versoix in Elvetia si nu i s-a permis revenirea in tara pina in anul 1997. In prezent, Regele Mihai traieste atit in Elvetia cit si in Rominia, la palatul Elisabeta din Bucuresti, pus la dispozitie printr-un vot al Parlamentului Rominiei.
