Basile Gliga
Biserica romano-catolica
Biserica
romano-catolica a adoptat doctrina teologica a fericitului Augustin, scrisa
in secolul al V-lea dupa Hristos, dupa care omul este nascut pacatos. In
conformitate cu aceasta doctrina, obiectivul vietii noastre trebuie sa fie
salvarea sufletului si evitarea osandirii la muncile infernului in viata de
apoi. Prin marturisirea pacatelor si iertarea de catre un preot, considerat
reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, un suflet poate fi purificat.*
Consecinta in plan social a acestui concept teologic este ca, de-a lungul
vremii, o multime de catolici si-au permis toate extravagantele, fiind
convinsi ca marturisindu-se ulterior, vor fi iertati. Mai mult, in Evul
Mediu, Biserica catolica vindea “indulgente” cu ajutorul carora puteau fi
rascumparate chiar si crimele.
Reforma protestanta
Reforma protestanta a
lui Martin Luther si a lui Jean Calvin a eliminat rolul preotului de
intermediar intre Dumnezeu si om. In conceptia protestanta fiecare individ
interpreteaza scrierile sfinte dupa cum crede de cuviinta si se roaga direct
lui Dumnezeu pentru iertarea si izbavirea sufletului. Protestantului ii este
mult mai greu sa-si rascumpere pacatele; in consecinta, va cauta, pe cat
posibil, sa le evite.
Calvin a mers mai departe decat Luther, considerand ca noi ne nastem “salvati” sau “osanditi”. Aceast gen de crestinism fatalist creeaza o serie de dileme in mintea credinciosului. Daca esti “salvat” de la nastere, poti sa-ti permiti orice, ai o carte in alb, sufletul nu poate fi condamnat. Daca te-ai nascut “condamnat”, orice ai face in viata nu are importanta, sentinta a fost pronuntata. Insa doctrina si-a asigurat un sistem de control: nu stim daca suntem nascuti “salvati” sau “condamnati” decat in momentul mortii, ceea ce elimina permisivitatea pe care ar putea sa o creeze conceptia predestinarii. Doctrina spune ca cei care pratica austeritatea, altruismul si jertfa de sine au toate sansele sa fie printre cei care s-au nascut “salvati”. Consecinta sociala a acestei doctrine este ca printre cei mai austeri crestini ii regasim pe calvinisti.
Atitudini diferite fata de viata
In general,
protestantii incearca sa evite placerile - spre deosebire de catolici, care
nu-si fac probleme, fiindca pot oricand sa se marturiseasca si sa fie
iertati. In conceptia puritana protestanta, orice este placut trebuie sa fie
limitat: placerile excesive nu sunt bune. Aceasta conceptie se rasfrange
asupra atitudinii fata de sex, hrana etc. In schimb, este cultivata
autodisciplina si munca intensa. Austeritatea a devenit o virtute in randul
maselor de protestanti.
Influenta doctrinelor catolice si protestante face ca, de-a lungul timpului, in civilizatia crestina sa se dezvolte atitudini diferite fata de viata. In timp ce francezii dezvolta “savoir-vivre” si “joie de vivre”, englezii “privesc de sus” si fac dusuri reci. Aceste atitudini diferite de viata se regasesc si in America de Nord. In tinuturile in care populatia de origine franceza este majoritara (Québec / Canada si New Orleans / SUA), viata este traita mai intens, cu mai multe distractii, dar si cu mult mai multa coruptie decat in provinciile cu populatie majoritara de origine engleza.
Conceptia protestanta “Keep busy, but don’t enjoy yourself” constituie fundamentul capitalismului american. Daca va plimbati intr-o zi de lucru in centrul cartierului Manhattan (sau in orice alta metropola americana) veti vedea mii si mii de oameni ocupati si grabiti fara sa se bucure de ceva. Teoretic, au toate libertatile si oportunitatile, dar in forul lor interior se simt mizerabil, fapt atestat de toate studiile psiho-sociale **. De ce? Deoarece se simt ca niste masini. Masina nu isi pune intrebari, ea functioneaza pana cand se defecteaza sau se invecheste, fara sa aiba capacitatea de a simti si de a se bucura. Oamenii acestia nu-si iubesc serviciul, dar merg inainte, au pensia planificata, inclusiv detaliile funerare - pentru o ultima impresie, fiindca impresia conteaza.
Dezumanizarea
Secolul al XIX-lea a cunoscut o extrema dezumanizare a societatii prin
mecanizarea masiva si aparitia manufacturilor. De exemplu, in Anglia, copiii
care proveneau din familii sarace munceau cate douasprezece ore pe zi pentru
a avea un minimum necesar. Aceasta realitate i-a inspirat pe Charles Dickens
si pe Karl Marx. Revolutia industriala din secolele trecute a pregatit
revolutia informatica din zilele noastre. Halele imense ale manufacturilor
au fost inlocuite de birouri cu ordinatoare. Conditiile din birou sunt
incomparabile cu cele din manufactura, insa problematica este aceeasi: cu
cat petrecem mai mult timp in fata masinii cu atat avem mai putin timp
pentru viata reala.
Programele ordinatoarelor
simuleaza creativitatea umana, compun simfonii, scriu poeme, deseneaza,
picteaza etc. Intrebarea care se pune atat pe plan stiintific cat si pe plan
filozofic este: simularea echivaleaza cu realitatea?
Curentele contemporane
La ora actuala,
curentul mecanicist se confrunta cu cel holist. Cel dintai isi are originile
in gandirea lui Newton, care considera ca universul in sine este o
gigantica masina. Creierul uman este un simplu ordinator care functioneaza
in baza unui program biologic si care mai devreme sau mai tarziu va crea
dupa modelul sau alte programe de ordinator care vor fi capabile sa
performeze mai bine decat creierul care le-a creat. Vom avea, prin
intermediul lor, simfonii, poezii, tablouri, scrieri mai bune decat cele
realizate direct de mintea umana. In ultima instanta, “copia” va depasi
“originalul” si creatura pe creator.
In contrast cu conceptia mecanicista, conceptia holista considera universul un organism gigantic in care anumite procese nu pot fi mecanizate, in care ordinatoarele si toate masinile pe care omul le-a creat sunt o extensie a creierului uman si nu o copie. Puterea creatoare a mintii umane nu poate fi explicata doar prin “hardware” si “software”: ele nu pot sa explice filozofia lui Socrate, muzica lui Beethoven, teatrul lui Shakespeare, geniul lui Leonardo da Vinci si atatea opere nemuritoare. Simpla celula este mult mai complexa decat orice masina conceputa de ordinator. Noile generatii care, cand deschid ochii, vad pe ecran “Matrix” disting cu multa dificultate lumea reala de cea virtuala. Dat fiind lungul sir de ore pe care copilul le petrece in fata televizorului, ordinatorului, jocurilor video, devine firesc ca in lipsa contactului uman virtualitatea sa ia locul realitatii. Nimeni nu stie unde duce drumul pe care a pornit umanitatea.
Spiritualitatea
Dupa observatiile
facute in societatea nord-americana, unde spiritul materialist atinge
paroxismul, cei care neglijeaza spiritualitatea sunt sortiti mai devreme sau
mai tarziu esecului. Satisfactia materiala si intelectuala nu sunt
suficiente pentru mentinerea echilibrului fiintei umane. De aceea, mai
devreme sau mai tarziu, majoritatea oamenilor adera la un sistem propagator
de spiritualitate, fie la unul traditional precum institutiile religioase,
fie la o sursa orientala de intelepciune precum “New Age”, fie la filozofia
laica.
Om de stiinta materialist si parinte al psihanalizei, Freud nega existenta spiritului uman, pe cand Jung, cel care a dezvoltat psihanaliza, punand bazele unei scoli de gandire care este si astazi viabila, proclama suprematia spiritului uman. El considera ca pierderea valorilor spirituale duce la dezorientarea individului. Este posibil sa ne dezvoltam spiritul fara a face parte dintr-o grupare religioasa. Gruparile religioase pot fi uneori prea dogmatice si-si pot impune invatatura fara sa-i dea omului posibilitatea de a se indoi sau de a-si dezvolta spiritul. Poti fi practicant religios fara sa fii o fiinta spirituala. De mii de ani, o multitudine de razboaie si de crime au fost si sunt facute in numele lui Dumnezeu. Razboaiele si crimele sunt expresia neputintei si a animalitatii noastre.
Marile religii ale lumii au o parte ezoterica; invatatura cuprinde reguli comune, ritualuri, liturghii si rugaciuni care au ca scop cresterea spirituala. Calea spirituala dezvolta capacitatea interioara de a exploata si exalta misterele universului, de a cultiva dragostea si binefacerea. Calea spirituala nu duce niciodata la autodistrugere, la violenta, la ura si la ranirea semenului.
Data fiind influenta covarsitoare pe care o au doctrinele religioase asupra societatii, ar trebui ca cei care propavaduiesc aceste doctrine sa fie oameni de o mare deschidere spirituala, cu o infinita compasiune pentru semenii lor.
________________________________________________________
* Doctrina pe care o regasim si in conceptual ortodox
** Lou Marianoff, Ph.D. – Plato, Not Prozac
