Practica Yoga este strans legata de conceptul de Karma. In sanscrita, acest termen se traduce ca «actiune» sau «act», iar intr-un sens mai general, el desemneaza principiul Universal al cauzei si al efectului, al actiunii si reactiunii ce guverneaza functionarea intregului Univers.
Karma nu inseamna «destin» caci omul isi foloseste in permanenta liberul arbitru si capacitatea de a alege, creindu-si in permanenta soarta. Potrivit textelor Vedice, cule-gem intotdeauna ceea ce semanam, karma implicand totalitatea actiunilor noastre, rezultatele acestora provocate in aceasta viata si in vietile precedente, care, toate impre-una, genereaza o anume potentialitate de viitor.
In opinia Teozoafei H. P. Blavatsky, karma este «legea inefabila care ajusteaza in plan fizic, mental si spiritual efectul cu cauza ce l-a produs» (citat din Cheia catre Filozofie). Fiecare viata ce o traim ne permite sa consumam din Karma deja produsa si in acelasi timp sa acumulam noi graunte karmice. Evenimenele vietilor trecute si ale vietii pre-zente se succed legate fiind de un fir subtil de cauzalitate. In permanenta, efectul unei actiuni trecute devine cauza unei actiuni viitoare.
Karma nu trebuie vazuta nici ca o pedeapsa si nici ca o recompensa ori ca o remune-ratie. Karma nu este decat o manifestare prelungita ori ulterioara a propriilor noastre actiuni. Efectele acestora nu sunt neaparat predestinate. Ele pot fi alterate, schimbate, modificate ori atenuate de actiunile prezente. Cu alte cuvinte, o anume actiune din pre-zent nu este legata de un anume amanunt sau de o anume reactie predeterminata din viitor. Karma nu este un sistem simplu si liniar de recompense si pedepse, putem in orice moment sa ne schimbam viata, numai ca acest proces se intampla intotdeauna in TIMP.
Anumite religii sau traditii stipuleaza ideea ca Dumnezeu, sau creatorul acestei lumi, joaca rolul de distribuitor al fructelor actiunilor noastre. Alte traditii presupun Karma fiind o lege de sine statatoare, care functioneaza fara intreventia divinitatii. Milioane de persoane din lume cred astazi in legea Karmica iar acest concept face parte din multe culturi si religii. De asemenea, multe persoane fara religie cred in legea karmei. In mediul religios, mai cu seama in culturile crestine, exista de asemenea conceptul de rasplata pentru actiunile bune si pedeapsa pentru actiunile ce nu sunt in concordanta cu Legea Divina. Pentru multi, Karma reprezinta un concept mult mai rezonabil decat pedepsirea eterna in infern al celor ce gresesc.
Universul este un organism echilibrat cu o suficienta varietate a legilor sale care sa permita organismelor individuale sa actioneze cu autonomie si cu libertatea cores-punzatoare nivelului propriu de dezvoltare al constiintei, fara sa deranjeze ansamblul. Pentru a pastra echilibrul intregului, la scara universala are loc in permanenta o activi-tate de ajustare si armonizare. In acest proces universal permanent de reajustare a deza-cordului ansamblului, fiecare jucator inividual invata din propriile greseli pentru a deveni din ce in ce mai acordat marelui intreg. Pentru cei dispusi sa vada acest lucru, experinta noastra aici, pe aceasta planeta, nu este decat o desfasurare a unui scenariu Karmic, iar lectura si intelegerea acestui cod ne permite sa apreciem mai mult scopul pe care Sinele Superior incearca sa ni-l comunice in fiecare clipa a vietii noastre.
Pentru a face fata acestei imense varietati de tipuri umane si de destine, natura ofera o vasta varietate de resurse si de potentialitati care sa raspunda nevoilor de evolutie cores-punzatoare fiecarui individ. Viata contine circumstante capabile sa serveasca fiecare caz in parte. In afara karmei individuale create de meritele sau de alegerile secrete ale fiecarui suflet in evolutie, fiecare dintre noi este de asemenea supus unei karme colec-tive, a grupului din care face parte: familia, natiunea, rasa chair si umanitatea in gene-ral. In acest fel, revenim pe lume in compania celor ce au participat la formarea circum-stantelor ce le traim in momentul de fata.
In ciuda diversitatii manifestate in fiinta umana, in ciuda diverselor curente religioase, traditii, credinte, in profunzimea inimii simtim cu totii ca aceasta lume TREBUIE sa fie dominata de justitie, si intr-un mod intuitiv, simtim sau cel putin speram, ca raul facut va fi corectat iar binele va fi rasplatit. Numai ca, in perceptia noastra limitata de cele cinci simturi, ne asteptam ca aceasta balanta sa se faca imediat, acum. Lipsa unei viziuni globale, universale, ca si intelegerea legilor in vigoare din acest univers cauzea-za aceasta nerabdare si neincredere ce le manifestam de cele mai multe ori vis-a-vis de acest subiect. Natura urmeaza cu strictete regula minimei rezistente. Natura, asa cum a fost creata, permite manifestarea liberului arbirtru neimpunand nimic participantilor individuali. Intregul proces prin care firul de evenimente si actiuni ale intregii omeniri poate ajunge la o culminare perfecta si simetrica sau la o neutralizare poate fi de o enorma durata. Se pare insa ca nu timpul in sine sau durata conteaza in acest proces, ci faptul ca in permanenta, universul intreg, omenirea in general si organismele indivi-duale sunt intr-o continua dezvoltare, intr-o permanenta desfasurare si descoperire a naturii Divine.
Legea Karmica este asociata deseori metaforei semintei. Aceasta idee este prezenta de asemenea si in ideologia crestina. In Exod gasim: «Dar daca se intampla o nenorocire, vei da viata pentru viata, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior, arsura pentru arsura, rana pentru rana, vanataie pentru vanataie». In Galateni (6 :5) gasim de asemenea: «caci fiecare isi va purta sarcina sa (...) Nu va amagiti: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; caci ceea ce va semana omul aceea va si secera». Ideea de timp necesara manifestarii roadelor actiunilor este de asemenea pre-zenta: «Sa nu incetam de a face binele, caci vom secera la timpul sau, daca nu ne vom lenevi».
In contextul hinduist si budist, in majoritatea traditiilor indiene, Karma este considerata baza fundamentala morala si stiintifica a vietii. Prin efectul acestei legi, individul este ceea ce este. Tot ceea ce gandeste, tot ceea ce simte si traieste, toate actiunile sale pre-cum si tot ceea ce il diferentiaza de ceilalti este rezultatul fortelor sau a cauzelor ce el insusi le-a declansat. Din aceasta perspectiva, fiecare individ devine arhitectul pro-priului sau destin care va determina familia, rasa, religia si circumstantele nasterii sale, precum si succesul si suferinta ce urmeza sa le traiasca...
«Tot ceea ce suntem in momentul de fata este rezultatul a ceea ce am gandit; suntem rezultatul propriilor noastre ganduri. Daca un om actioneaza cu o gandire gresita, el va simti durerea, asa cum roata urmeaza piciorul taurului ce trage caruta. Daca omul actioneaza sau vorbeste cu o gandire pura, bucuria si linistea interioara il vor insoti asa cum umbra nu ne paraseste niciodata ». (Dhammapada)
In acelasi context al filozofiei Yogine, cea mai revelatoare ilustratie a legii Karmice o regasim in unul din cele mai cunoscute texte aflate la baza disciplinei Yoga: Bhagavad Gita. Protagonistul acestei naratiuni, inteleptul Arjuna, aflat pe campul de bataie gata sa atace inamicul, realizeaza ca de fapt se lupta impotriva membrilor propriei sale familii, si drept urmare se simte «in agonie si cu o minte agitata». Ca urmare a rugaciunii ce o adreseza Divinitatii, Krisha, una din reprezentarile Creatorului (Vishnu) i se infatiseaza si ii explica printre altele conceptul de Dharma sau de datorie si il indeamna sa vada care ii este rolul.
Textul Bhagavad-Gita nu este altceva decat acest dialog intre Ajuna, razboinicul intelept si Krisha, intruchiparea Divinitatii, dialog axat in totalitate pe aspectele morale ale vietii. Potrivit acestui text, Karma «implica rezultatul tuturor actiunilor efectuate prin toate facultatile cu care omul este dotat». Omul este in permanenta in actiune: actiunile fizice sunt posibile prin organele de simt si de locomotie, actiunile subtile precum gandurile sunt mijlocite de o anume parte a mintii umane (mintea emotionala) iar intelegerea si acumularea de cunostinte sunt acte ce au loc prin intermediul intelec-tului, un alt aspect al mintii. In ultima instanta, orice actiune fie ea grosiera (in plan fizic) ori subtila (in plan mental) este cuprinsa in procesul karmic. Timpul este forta care guverneaza rezultatul actiunilor noastre, fiind cel care regleaza manifestarea semintelor karmice. In Gita intalnim de fapt ideea ca Timpul este «cauza tuturor cauzelor» sau cauza ultima ce va administra fructele actiunilor performante de sufletele in evolutie.
Pentru a raspunde intrebarii lansate de Arjuna referitoare la cum sa actioneze in acel moment, aflat chiar pe campul de bataie, Krisha il sfatuieste sa nu renunte la actiune, ci, dimpotriva, sa mearga inainte cu actele ce le are de implinit in razboi, caci ele sunt urmarea actiunilor trecute, deci nu mai pot fi evitate. In schimb, ii cere lui Arjuna sa indeplineasca aceste acte fara nici o implicatie emotionala si cu «inima fixata in devo-tiunea catre Spritul Suprem». Il invata ca, pentru a iesi din lantul cauzal, el trebuie sa invete sa performeze actiunile ce i se prezinta intr-un mod detasat, fara sa fie influentat de cautarea placerii sau ocolirea suferintei, fara sa astepte un castig sau sa se teama de pierdere, fara sa caute victoria sau sa evite esecul.
In aceasta invatatura regasim in fapt esenta legii karmice. Scopul nu este acela de a crea Karma pozitiva, caci aceasta implica un aspect egoist. Nu trebuie sa facem fapte bune pentru a obtine rezultate bune; Yoga ne invata ca de fapt ar trebui sa dorim eliberarea de lantul Karmic, si pentru aceasta trebuie sa invatam sa facem actiunile dezinteresat, fara sa ne preocupam de roadele lor. Binele si raul sunt doua concepte relative care variaza cu timpurile, cu societatile, cu culturile si nu in ultimul rand la nivel individual. Caldura atat de dezirabila in timpul iernii devine o povara cand devine excesiva in timpul verii. De aceea, conceptul de a face bine sau a face rau este destul de relativ si din acest motiv teoria Yoga ne invata sa ducem la bun sfarsit actiunile ce ni se prezinta, cauzate fiind de propriile noastre actiuni, cuvinte si ganduri trecute si sa le dedicam in intregime Divinitatii.
Se spune ca Divinitatea, in forma sa cauzala, se transforma in multiple fragmente sau suflete individuale numite in sanscrita Jiva, cu scopul de a creea anumite rezultate. In ultima instanta, scopul existentei individuale in acest univers guvernat de actiune este acela de a provoca rezultate prin savarsirea anumitor actiuni. Problema incepe in momentul in care sufletul individual, sau Jiva, se ataseaza fructelor actiunilor sale si isi uita natura sa Divina.
Potrivit Gitei, karma este o viata in constrangere. Iar Karma Yoga este o viata in libertate. In raport cu conceptul de Karma, Yoga poate fi definita precum o metoda de performare a actiunilor necesare cu o consacrare sau dedicatie catre Divinitate si cu o detasare fata de roadele lor. Practica Yoga de fapt implica performarea actiunilor depasind puterea lor de constrangere si de cauzalitate. Cu alte cuvinte, Yoga ne invata sa indeplinim actiunile ce se cer de la noi depasind puterea lor de a genera Karma.
«Cand mintea discipolului Yoga realizeaza ca multitudinea de actiuni ca si roadele lor nu sunt decat emanatiile unei unice surse, care este Divina, si ca rolul sau in lume nu este decat a fi un agent al vointei Divine, atunci el devine capabil sa se detaseze de fructele actiunilor sale» (extract din Comentariile asupra Gitei de Sri Anantram)
(continuare in numarul urmator)
