TRIBUNA NOASTRA
NR. 59, octombrie - decembie 2007

Se apropie Craciunul, orasul e imbracat de sarbatoare, lumea pare ca e mai buna in aceste zile si… ei bine, dimineata cand ies din casa si merg catre serviciu arunc cate un zambet fugar trecatorilor. Ca si cand am impartasi cine stie ce secrete, acei necunoscuti trecatori imi intorc zambetul. De fapt impartim bucuria sarbatorilor! Sarbatori care vin cu miros de brad, colinde si credinta. In Dumnezeu si… de ce nu?... in Mos Craciun. Pentru ca nu trebuie sa fii neaparat copil ca sa il astepti pe Mos si sa crezi in el. Aceasta credinta ma face pe mine, si pe inca foarte multi dintre noi, probabil, sa primim cu bucurie, cu sufletul si inima deschise aceste sarbatori chiar daca nu toti avem tot ce ne-am dori. Cand eram micuta nu prea stiam ce e Craciunul. Nu se vorbea de el la scoala, desi acasa parintii se pregateau in fel si chip. Nu stiam cine e Mos Craciun, de unde vine. Stiam ca se apropie zilele magice cand gaseam pe balcon, sprijinit timid intr-un colt, un bradut. Cand am crescut, Craciunul a devenit prilejul de a ma intalni cu prietenii, de a petrece, insa seara de Craciun ma gasea intotdeauna acasa. Aveam intalnire cu Mosul. Venea in fiecare an si chiar daca nu ma mai intreba ce sa-mi aduca, gasea mereu cadoul potrivit pentru mine. Dincolo de traditionala «vizita» a Mosului cu totii ne dorim sa fim alaturi de cei dragi, sa impartim cu ei urari si daruri. Pentru ca nimic nu este mai frumos decat sa daruiesti cuiva ceva ce-i face placere. Bucuria lui devine si bucuria ta, esti mai bogat pentru ca ai putut aduce zambetul pe un chip drag, pentru ca ai putut sa-i arati ca il pretuiesti si ca iti pasa. Masa de Craciun este intotdeauna prilej de revedere, de povestiri, de adunare laolalta a celor care indiferent cine esti, daca esti cineva, daca esti sarac ori bogat, iti vor fi alaturi. Apoi mai e bucuria Ajunului cand, chiar daca ai 5 sau 30 de ani, il astepti pe Mos Craciun cu aceeasi nerabdare. Zambiti probabil… dar eu inca il astept pe Mosul ca acum 25 de ani cand «venea» la mine cu tolba plina. Ajutat de parinti! Si acum astept seara de Ajun plina de speranta si bucurie. Si asta pentru ca eu inca mai cred in Mos Craciun! Poate nu in cel care se furiseaza in case pe horn, cel care vine din Laponia cu ai sai reni. Mosul meu e ceva mai real, dar nu conteaza. Mosul care vine inca la mine, e cel care ma face sa simt emotia zambetului mamei, cel care imi face inima sa tresalte de bucurie ca, in sfarsit, e o zi in an in care familia se reuneste. O zi in care cu totii lasam deoparte preocuparile si problemele zilnice si ne bucuram unii de ceilalti.

Poate ca multa vreme nu am stiut exact ce e Craciunul. Poate ca multi dintre noi, in goana prin magazine si in febra pregatirilor, nu ne dam seama ce inseamna Craciunul, de fapt. Insa daca m-ar intreba acum cineva “ce sa-ti aduca mosul?” i-as cere sa-mi promita ca va veni in fiecare an, chiar daca nu-mi va aduce mare lucru. Fiindca atata timp cat va veni inseamna ca cei dragi mie imi sunt aproape. Si cred ca acesta este, de fapt, miracolul Craciunului.

Haideti sa ne aducem aminte ca spiritul Craciunului inseamna, mai presus de toate, iubire si bunatate, pe care sa le imparti si sa le primesti impreuna cu cei care iti sunt aproape.

Va doresc sa va intalniti cu Mos Craciun si sa petreceti impreuna Sarbatori fericite!