TRIBUNA NOASTRA
NR. 59, octombrie - decembie 2007

Inca un an irosit, dar romanii continua sa creada in basme !

1. Se incheie si acest an, primul al Romaniei membra a UE, an asteptat cu prea multe sperante/iluzii si terminat cu atatea dezamagiri. Principalele deziluzii sunt urmarea unor constatari amare: in tara lucrurile nu merg bine! Cauzele sunt multiple. Raul afecteaza profund societatea romaneasca si au aparut semne nelinis-titoare ale unui viitor nabadaios. Ne integram in Europa impinsi de la spate, cu politici improvizate, cand populiste, cand cinice, avem nu putine probleme urgente de rezolvat in toate domeniile, pe toate palierele societatii. O simpla enumerare a racilelor da frisoane; cat priveste sansele efectuarii unor reforme veritabile, dificul-tatea gestionarii moderne a unei realitati ticalosite si pervertite :

• clasa politica este jalnic compromisa in ochii electoratului si greu de primenit. Dezideratul toata lumea il clameaza, dar politicienii, (majoritatea celor vizati) il saboteaza. „Razboiul dintre palate” (Parlamentului, Cotroceni si Victoria) a iesit din transee in camp deschis si consuma energiile protagonistilor intr-un circ nedemn pentru o tara europeana.

Politicienii sunt dispretuitori de vulg si nu le mai ajungi nici cu prajina la nas. Nu se ocupa de adevaratele probleme ale tarii, ale milioanelor de oameni simpli. Se ocupa insa frenetic de interesele lor private, de cresterea bunastarii lor personale. Efectul pervers cel mai dur (deoarece va afecta tara o lunga perioada) este decredibilizarea institutiilor statului. Toate sunt vulnerabile, pot fi manipulate si influentate de cei mari, tari si cu bani.

• continua jefuirea avutiilor tarii si imbogatirea pe cai nedrepte, prin „inginerii”, „tunuri” si „tepe” sub ochii legati ai unei justitii veroase aflata inca sub comanda si influenta politica. Lupta anticoruptie a devenit o lozinca populista, goala de continut; nici un mare corupt sau corupator nu a ajuns dupa gratii. Flancati de avocati cu gura mare si influenta, „baronii” sfideaza cu impunitate opinia publica. In lipsa justitiei facute la timp, prescriptia grabita, cu termene nefiresc de scurte pune la adapost juridic pe cei imbogatiti fara just temei.

• in mass media romaneasca (invadata de bani suspecti, producatoare de harmalaie orientata, o forta antrenata in sfasierea unor tinte selectate) lucrurile s-au stabilizat in mod tipic pentru capitalismul salbatic de la noi. Mogulii, proprietarii de canale de televiziune, posturi de radio, ziare si reviste influente sunt de acum stiuti. Tot mai putini (4-6), mai bogati, incarnati si aroganti. Fac politica in stil mare. Realizatorii, editorialistii, comentatorii, prezentatoarele, analistii politici, redactorii si jurnalistii vedeta au devenit mercenari de lux. Tot mai multi mai increzuti, mai fara jena si principii deontologice. Cei omniprezenti „ pe sticla”, la radio si in presa sunt deja VIP-uri, fiecare troneaza pe ciosvarta apucata, precum leul pe colina. Nu-i mai satura nimeni de bani, faima si favoruri, iar politicienii le mananca din palma. Multi editorialisti fac averi folosindu-si cinic influenta. 

• naucit, romanul de rand constata cu stupoare ca greutatile, necazurile lui sunt doar subiect de gargara si demagogie populista pentru politicieni. De ele se ocupa numai in prejma alegerilor si cand devin drame! In acest an integrarea si accesarea fondurilor europene au fost ratate si amanate. Inflatia a redemarat amenintatoare, scumpirile brutale, cresterea costului vietii au devenit ametitoare (ele au inghitit deja maririle de salarii si cresterea pensiilor) incat puterea de cumparare si nivelul de trai sunt in scadere pentru multe categorii sociale.

Mai constata ca in halul in care se comporta o buna parte din romani - mai ales dintre minoritati - occidentalii nu-i mai rabda si nu-i  mai vor in tarile lor. Odata cu oameni cinstiti si corecti au ajuns acolo prea multi infractori, criminali, „ciorditori”, prostituate, cersetori ce inspira de la mila pan’la sila, spalatori de parbrize vrei nu vrei, lautari de strada, derbedei needucati si nespalati. Ei sporesc criminalitatea, violenta - demult nelinistitoare - si creaza localnicilor o stare de nesiguranta, jena si inconfort. Cand vom intelege ca explozia de antiromanism din Italia - la confuzie rrom/roman, devastatoare pentru imaginea tarii - a fost semnalul ca s-a umplut paharul? Ca relele purtari ale romanilor in strainatate nu sunt intamplatoare? Imi inchipui cum se simte un italian cand ne aude pe noi romanii referindu-ne intr-un mod curios la „cetatea eterna” spunand tot timpul „minoritatea roma”; probabil cum ne-am simti noi daca un soi de pigmei certati cu legea si cu sapunul, veniti de nu stiu unde si-ar spune „minoritatea bucuresti”! In mass media s-au spus vrute si nevrute, inclusiv elucubratii. Mai putin un adevar ce nu ne place: „pe bune” (cum zic eliptic semidoctii) aceste comportamente antisociale sunt prelungirea agresi-vitatii, mitocaniei, tarlei si marlei ce si-au facut casa in Romania! Pe care le toleram cotidian. Acum realitatea ne da palme si le meritam! Occidentalii au fost prea toleranti cu romanii pusi pe rele; care i-au luat de fraieri. A venit timpul sa se aplice lege dreapta. Si la noi si la ei! Nimeni sa nu fie napastuit, ci ajutat; dar nici iertat de-i dovedit ca-i vinovat.

2. Cand in incheierea articolului din numarul anterior al „Tribunei” reproduceam sentimentul romanului obisnuit exprimat cu obida „...rati ai dra... cu alegerile voastre cu tot”, nu credeam ca lehamitea va duce la un absenteism atat de mare. Doar 27 % din romanii cu drept de vot s-au prezentat la urne. Iar la Referendumul privind votul uninominal au fost si mai putini. La indemnul unor inalti demnitari care au dat si exemplu - lucru nemaiintalnit  intr-o democratie - alegatorii care au votat la europarlamentare nu au mers si in sala alaturata sa voteze la referendum. Nici participarea romanilor din strainatate nu a fost mai buna!

Din pacate, miza votului a fost ratacita, pierduta chiar printre prea multe scandaluri si furtuni intr-un pahar cu apa ce macina clasa politica. S-au prezentat la urne multi din zonele rurale, mai ales necajiti turtiti de grija zilei de maine, precum si oraseni ramasi de caruta tranzitiei, toti satui de minciunile din trecut - 17 ani de promisiuni neonorate - nemultumiti pana la deznadejde de prezent si ingrijorati de ce le rezerva viitorul. S-au prabusit unele partide, s-au ridicat altele, au cazut lideri, liderasi, au aparut multe marionete si naimiti. Printre surprize: partidul nationalist roman „Romania Mare” a muscat tarana trecand pragul electoral, in timp ce nationalistii  de la UDMR l-au trecut cu brio (ajutati de participarea buna a electoratului fidel si de absenteismul romanilor; adaugand si alegerea pastorului Laszlo Tokes unii analisti considera ca „nu prevesteste nimic bun inmultirea la Strasbourg, ca reprezentanti ai Romaniei, a acestor minoritari ce ne incaleca”). In conducerea multor partide s-au declansat cutremure, convulsii, turbulente, se cauta vinovati, tapi ispasitori, pretexte pentru rafuieli, reglari de conturi,  schimbari de generatii... Au fost fraude? Unii spun „cateva, dibaci facute”! Cate? Alegerile europar-lamentare au fost, intr-un fel, un sondaj, „marime naturala, la scara nationala” privind pozitionarea partidelor in perspectiva alegerilor locale si parlamentare din anul viitor. Cam costisitor si pe banii contribuabilului! 

Cat priveste Referendumul, acesta a fost esec, dar Presedintele n-a demisionat. Pentru un scrutin valid ar fi avut nevoie de peste opt milioane si jumatate de voturi; n-a avut nici jumatate (dar 13,5 milioane euro s-au dus pe apa sambetei!) Carisma n-a mai operat, in pofida unei propagande agresive, desantate, folosind toate mijloacele moderne. Elementul nou este dezavuarea presedintelui de catre popor. De cand a preluat functia si mai ales dupa victoria de la referendumul din mai a.c., presedintele tarii nu inceta sa-si sublinieze legitimitatea, sa se bata cu „vointa populara” in piept si sa o agite amenintator: „poporul a hotarit”,  „vox populi”, etc...! Acum ...pauza! In alocutiunea sa de dupa referendum n-a mai facut nici o referire la „popor”. (A vorbit doar de „circa trei milioane de romani interesati de politica” ale caror voturi - in opinia sa - ar trebui sa cantareasca mai mult). „Boborul” prin absenteismul stupefiant i-a spus verde in fata ca genul de uninominal propus - parlamentarii sa fie alesi ca primarii - nu-l intereseaza. Si nu-i de mirare; au fost si sunt atatia primari ticalosi, „tepari”, „spagari”, etc. - toti alesi uninominal. Perspectiva de a-i vedea in parlament pe regii manelelor, gazonului, „soubizului”, pe VIP-urile imbracatului, dresurilor si mai ales dezbracatului, alaturi de grupurile batrane dintre parlamentarii actuali (ce au dovedit ca pot cumpara si frauda orice alegeri) nu este o prioritate pentru electorat! Parca tot mai potrivita  ar fi - zic unii - o democratie reprezentativa  buna, decat una directa proasta cum se vrea a noastra. Oare? „Vox populi, vox deii”, frumoasa zicere, dar cum afli care e?

Pe un plan mai general este preocupant ca la ambele scrutinuri au votat cu precadere lume nu foarte instruita. Absentii au fost din marile orase si cu un anumit grad de instructie, de educatie civica; la anul cand macar o parte din acesti absenti, oameni de calitate, se vor prezenta la vot oare ce va iesi din urne? Sunt mai multe necunoscute in ecuatia viitoarelor alegeri! A inceput poporul sa se destepte? Va vota mai in cunostinta de cauza? Putin probabil! Suntem iremediabil un popor de telenovela, divizat dichotomic dupa „invalmaseala” din decembrie 89 in: cei ce s-au imbogatit, (indeobste fara just temei) si cei ce n-au reusit sa o faca (unii  cazand in saracie)! In ghemul acesta de stramba alcatuire sociala isi au sorgintea atatea sentimente si resentimente ce rabufnesc cu ocazia alegerilor. Acum vin sarbatorile pe care romanii le intampina cu  voie buna si optimism. Prilej mult asteptat de chefuit, cu mancare si bautura, crapelnita. Si cine n-are, de sarbatori are! Ruralii vor taia porcii („asomati” european sau beliti traditional), vor face tuica in miile de alambicuri pirat din intreaga tara si vor ciocni cu intelepciune „ia mai da-i ma dracului cu politica lor cu tot”. La fel vor gandi si orasenii, inclusiv bucuresteanul caruia traficul ii da de furca, viata-i scumpa,... dar se descurca. („Romanul are sapte vieti in pieptu-i de arama” reamintea recent un carturar de seama). Asta este! Fiecare popor cu  telenovela lui: americanii cu „Om sarac, om bogat”, rusii cu „Om sarac, om sarac”, iar noi romanii cu „Om trai... si om vedea”. Nu piere romanul, (cu sau fara bani) „Sarbatori fericite si la multi ani”!