TRIBUNA NOASTRA
NR. 59, octombrie - decembie 2007

A fost ofiter in armata austro-ungara, dar a refuzat sa lupte intr-un razboi care nu era al lui. La scurt timp dupa incepe-rea Primei Mari conflagratii a secolului XX, aflat pe frontul din Galitia, a dezer-tat, ajungand apoi in Romania. Florian Bogdan - un muresean cu o biografie atipica - fost inginer in viata civila, dupa dezertarea sa din armata impe-riala, a fost cooptat ca ofiter de infor-matii si contraspionaj in Armata regala romana. La terminarea razboiului, Bogdan a fost desemnat parlamentar in primul Parlament al Romaniei reintre-gite. In timpul razboiului, actiunile sale pe linie de informatii si contraspionaj  s-au dovedit deosebit de utile pentru pregatirea actiunii din data de 14 august 1916, moment in care Marele Cartier General al Armatei romane - conform Conventiei politico-militare incheiate cu puterile Antantei - a pus in aplicare Planul de operatii “Ipoteza Z”.

Momentul ales - 14 august 1916 - era nefavorabil  atat Romaniei, cat si Antantei, mai ales datorita situatiei precare a acesteia din urma pe fronturile europene. Totusi, con-form intelegerilor convenite anterior, in noaptea de 14/15 august 1916, importante efec-tive ale armatei romane au trecut Carpatii in Transilvania, unde au eliberat mai multe orase, printre care Brasov si Toplita. Fara a fi fost pregatita in mod deosebit, opera-tiunea din zona Borsec - condusa de Florian Bogdan - a fost una exemplara, deoarece  s-a desfasurat fara nici un fel de incidente. Ea ar putea figura in orice manual de specialitate pentru cei ce se pregatesc pentru misiuni speciale in adancimea dispozi-tivului inamic.

Nascut la 19 martie 1876, la Faragau, langa Reghin, Florian Bogdan a absolvit in 1899 cu rezultate de exceptie Politehnica Regala din Budapesta fiind declarat “diplomat in matematica, geodezie, constructii de case, poduri, sosele, cai ferate, arhitectura si topografie”. Timp de aproape doi ani, pana in 1901, a lucrat in Ungaria la amenajarea lacului Balaton. Din anul 1901 si pana in 1902 a urmat Scoala militara de pioneri din Praga, la absolvirea acesteia fiindu-i acordat gradul de ofiter in armata austro-ungara. In anul 1902, Florian Bogdan a deschis un birou tehnic privat la Reghin - acesta va functiona timp de 12 ani - pentru amenajari funciare, indiguiri si irigari de terenuri, ridicari topografice pentru birourile cadastrale si notariale, planuri de mosii, harti de parchetare a padurilor pentru societatile de exploatare forestiera. Fiind un om deosebit de activ, in deplasarile sale prin Transilvania - pe jos, calare sau cu trenul - Florian Bogdan a cunoscut si a lucrat cu foarte multi oameni, tarani romani si maghiari, in special padurari, paznici de vanatoare, taietori de lemne, muncitori la fabricile de cherestea. Aceste relatii se vor dovedi deosebit de utile dupa ce va intra in serviciul de informatii al armatei romane, putand astfel sa dezvolte o vasta retea informativa pe teri-toriul Transilvaniei. In perioada premergatoare razboiului, impreuna cu alti intelec-tuali, a organizat la Reghin banca “Cerbul”, dupa model maghiar, destinata sa vina in ajutorul taranilor si a micilor intreprinzatori romani, categorii paupere in Transilvania datorita politicii de discriminare practicate de autoritatile maghiare. Inteligenta nativa si spirit deschis, Florian Bogdan cunostea foarte bine mai multe limbi straine: maghiara, germana, latina, franceza, ceha si rusa. In iulie 1914 a fost mobilizat in armata austro-ungara si incadrat ca sublocotenent in Regimentul 22 honvezi din Targu-Mures, iar la scurt timp a plecat pe frontul din Galitia. Luptator intr-un razboi care nu era al lui si ranit inca din primele zile, Bogdan nu a ezitat prea mult si s-a hotarat sa dezerteze si sa treaca Carpatii in Regatul Romaniei. Bun cunoscator al muntilor si al psihologiei oame-nilor de la munte, Florian  Bogdan  a trecut Carpatii fara peripetii. La scurt timp, a reu-sit sa-si aduca de la Reghin in Regatul Romaniei, sotia si pe cei doi copii, Romul si  Delia.

In Bucuresti, Florian Bogdan a devenit o persoana foarte activa in cadrul “Ligii Culturale a Romanilor Ardeleni” ce functiona aici si milita pentru eliberarea Transilvaniei si alipirea ei la Regatul Romaniei. In Transilvania, dar mai ales dupa ce a trecut Carpatii,  a cunoscut personalitati importante ale timpului sau, printre care Vasile Lucaciu, Liviu Rebreanu, Simion Mandrescu, Octavian Goga, Octavian Taslauanu, Ion I. C. Bratianu, regele Ferdinand I, Onisifor Ghibu, Nicolae Iorga si multi altii bucu-randu-se de aprecierea lor sincera. A fost incadrat ca inginer civil in Serviciul cadastral al armatei romane fiind subordonat unor militari de cariera. Cu aceasta ocazie, l-a cunoscut si a legat o sincera prietenie cu maiorul Eliade, tatal filosofului de mai tarziu, Mircea Eliade. Ca fapt divers, inainte de a fi angajat in armata romana, Bogdan a realizat primul plan cadastral al orasului Bucuresti. Intrat in serviciul armatei, Bogdan a fost remarcat rapid pentru inteligenta sa nativa, cunostintele pe care le avea in diverse domenii, dar mai ales pentru faptul ca vorbea fluent mai multe limbi straine si cunostea foarte bine din punct de vedere geografic spatiul transilvanean si avea multe cunostinte in regiune. Dupa mai putin de trei luni, Bogdan a fost mutat - tot ca civil - in cadrul Biroului Informatiilor unde se ocupa de realizarea sintezelor informative pe baza infor-matiilor culese din presa straina. Dupa alte cateva luni, Florian Bogdan a fost reactivat ca militar si incadrat in servicul de informatii si contrainformatii cu gradul de locotenent.

Prima si cea mai importanta misiune a sa a fost cea din zilele premergatoare inceperii operatiunilor armatei romane pe frontul din Transilvania. Detasamentul precursor incadrat cu 10 oameni si condus de lt.Florian Bogdan - a actionat initial ca o subunitate de infanterie - cercetare in adancimea dispozitivului inamic - in zona Borsec, Toplita, Gheorgheni, Bilbor. In aceasta calitate a reusit sa creeze bresa necesara in dispozitivul austro-ungar anihiland dispozitivul de paza de pe frontiera cu Romania, fapt ce a facilitat patrunderea rapida si prin surprindere pe acea directie a unitatilor regulate ale armatei romane. Dupa primele succese ale armatei romane, Detasamentul “Borsec” si-a stabilit punctul de comanda la Toplita, in castelul baronului Urmanczy. Prin oamenii sai, Bogdan a luat legatura cu retelele informative create de serviciile speciale romane in Transilvania inca din timp de pace. Una dintre cele mai eficiente retele de informatii aflata in adancimea dispozitivului armatei austo-ungare - retea care opera in zona Clujului si pe care Bogdan a reusit sa o contacteze imediat dupa intrarea Romaniei in razboi - a fost cea condusa de avocatul Amos Francu. In acelasi timp, Bogdan a desfasurat si actiuni de contraspionaj participand in mod direct la interogarea suspectilor de spionaj arestati de armata romana. Intr-o astfel de ocazie a fost recunoscut de un ofiter austriac, fost camarad de arme care, vadit surprins sa-l vada in uniforma armatei romane, i-a comunicat ca pe frontul din Galitia fusese dat disparut in misiune si nu dezertor. Bogdan a trait intens si amar momentul in care, intr-un timp foarte scurt, a trebuit ca impreuna cu Detasamentul “Borsec” si intreaga armata romana participanta la operatiunile din Transilvania sa se retraga peste Carpati. Detasamentul sau a fost desfiintat, iar cei 10 membri ai acestuia au trebuit sa se reintoarca la unitatile de care apartineau si de la care fusesera detasati pe o perioada limitata de timp. Florian Bogdan a mai indeplinit alte doua misiuni de informatii, dar in mod individual. Cu documente false si echipat cu uniforma armatei austro-ungare, Bogdan a reusit ca pe timpul retragerii armatei romane din Transilvania sa se infiltreze in dispozitivul inamic, in zona Sighisoara si Sibiu, si sa afle valoarea, componenta si dotarea tehnica a unita-tilor militare care se aflau la contact (in lupta directa) cu armata romana, dar si a celor de sprijin si de intarire.

Dupa retragerea armatei romane, a guvernului, Parlamentului si a familiei regale in Moldova, Florian Bogdan - avansat intre timp capitan - impreuna cu familia sa a parasit Bucurestiul stabilindu-se la Iasi. A participat apoi la operatiunile militare din Moldova, dar tot ca ofiter de informatii. Intr-unul din cele patru caiete de memorii ale sale sunt consemnate si impresiile referitoare la cazul lt. Ciulei, un ofiter roman condamnat la moarte ca suspect de tradare si dezertare la inamic (germani). Un caz destul complicat, dar al carui mister a putut fi inteles abia dupa ce doi ofiteri romani, lt. Ciulei si lt. col. Crainiceanu, au fost condamnati la moarte si executati. Ciulei a murit nevinovat, Crainiceanu in schimb si-a recunoscut vinovatia. In februarie 1917, cpt. Florian Bogdan a fost desemnat initial ca anchetator al cazului lt. Ciulei si ulterior ca aparator al aces-tuia. Din pacate, in ciuda eforturilor depuse - si acest lucru il va apasa toata viata - n-a reusit sa-l salveze, iar pe 10 februarie locotenetul a fost impuscat. A doua zi, pe 11 februarie 1917, colonelul Sturdza a dezertat la germani si s-a dovedit ca era in legatura cu lt. col. Crainiceanu care, in ancheta, a recunoscut ca intentiona sa dezerteze si el la germani iar lt. Ciulei nu avea nicio legatura cu cazul de tradare al colonelului Sturdza, murind nevinovat. Ca fapt divers, colonelul (tradator) Sturdza, comandant de unitate pe frontul din Moldova si fost profesor la Academia Militara, era admirat de foarte multi ofiteri tineri, pentru nivelul sau de pregatire deosebit. Din pacate, asa cum s-a vazut, la capitolul constiinta patriotica, colonelul Sturdza era sub orice critica. Printre tinerii ofiteri, admiratori ai acestuia, era si ofiterul de stat major, (maior pe atunci), viitor maresal si conducator al Romaniei, Ion Antonescu.    

Situatia de tensiune diplomatica, existenta intre Regatul Romaniei si Austro-Ungaria inca de dinaintea izbucnirii Primului Razboi Mondial, a determinat factorii politici responsabili din Romania sa creeze retele informative eficiente pe acest teritoriu romanesc inca din timp de pace. Faptul in sine era mult usurat si datorita specificului zonei, locuita preponderent de etnici romani, fiecare dintre ei putand fi - in opinia servicilor de informatii romane - un prezumtiv colaborator. Dupa retragerea armatei romane din Transilvania (toamna anului 1916), retelele de informatii constituite aici au continuat sa furnizeze informatii, dar ele si-au reluat activitatea cu o si mai mare inten-sitate in anul 1918, in conditiile reintrarii Romaniei in razboi de partea Antantei, Serviciul de informatii si propaganda politica al Marelui Cartier General roman, condus de topliteanul Octavian Taslauanu activase intreaga sa retea din Ardeal si actiona acum impotriva grupurilor paramilitare bolsevice maghiare, asigurand operatiunea tactica de curatire a terenului in fata trupelor de linie romane, activitatea informativa si eliminarea fizica a unor inamici. Aceasta vasta actiune a fost coordonata de Octavian Taslauanu, secondat de lt. Ion Agarbiceanu si slt. aviator Aurel Esca. Tot in Transilvania mai actiona “Sectia Militara Secreta” a armatei romane, serviciu special compus din 31 de membri interni si 41 de colaboratori organizati in retele operative cu un rol deosebit in pregatirea Marii Uniri: spionaj si culegerea de informatii politice (sef - medicul Carol I. Sotel, evreu), procurarea de informatii cu caracter militar (sef - col. Emilian Savu), propaganda in favoarea Unirii (sef - inginerul de origine maghiara Gh. Chelemen), infiltrarea si actiunea in miscarea muncitoreasca din Transilvania (sef - preotul militar Iuliu Florian). Prin capacitatea lor personala, inteligenta, spirit de sacrificiu si patrio-tism, toti acesti luptatori pe frontul invizibil - inclusiv cpt. Florian Bogdan - au contribuit la realizarea Romaniei Mari. Au pus apoi primele “caramizi” la ceea ce avea sa insemne democratia romana interbelica. Dupa razboi, Bogdan a revenit in viata civila si a fost desemnat sa faca parte din primul Parlament al Romaniei reintregite, dar a preferat sa se retraga din politica si sa faca ceea ce stia cel mai bine: ingineria la biroul tehnic din Reghin. Bogdan a asistat neputincios si la rapitul teritorial din 1940, dar si la intrarea sovieticilor in Romania si inscrierea acestei tari pe orbita Moscovei. Florian Bogdan - care a inchis ochii pe data de 9 noiembrie 1965 - a facut parte dintr-o generatie care s-a identificat total si neconditionat cu destinul nefericit al unei tari si al unei generatii de luptatori.