TRIBUNA NOASTRA
NR. 58, iulie - septembrie 2007

Raportul, Presedintele si Educatia

Pentru prima data in Romania un presedinte, Traian Basescu, s-a  implicat direct  intr-o  dezbatere pe tema educatiei. Tot pentru prima data, presedintele a fost  cel care a provocat dezbaterea, nerezumandu-se doar la indemnuri patetice sau la a premia elevi olimpici cum facea Emil Constantinescu sau la a saluta initiative populiste precum “cornul si laptele”, asa cum a facut-o presedintele Iliescu.

Raportul
Principalul merit al acestui raport este acela ca exista. Adica, prin simpla sa prezenta, a catalizat o dezbatere in care presedintele i-a adunat laolalta pe cei care dezbat separat, de mai mult timp si fara rezultate, soarta educatiei si le-a spus si el cam ce trebuie facut si... sa faca odata!

Raportul pune corect diagnostice educatiei. Putin cam dur, cam prea transant, dar in general corect, raportul nu prezinta noutati. Raportul nu este nici foarte original.

Dar rolul acestui raport nu era sa inoveze stiintele educatiei sau sa devina o lucrare stiintifica, de referinta in universitati. Rolul sau era acela de a pune in miscare fortele adormite din educatie, inclusiv pe cele din universitati.

Concluziile generale ale raportului sunt aplicabile atat invatamantului preuniversitar cat si celui universitar, desi modelul de organizare al acestora difera destul de mult. Primul este puternic etatizat si asumat de stat, al doilea este intr-o buna masura autonom si lasat in responsabilitatea universitatilor, fie ca sunt de stat sau particulare.

In afara de a face radiografii si de a pune diagnostice, comisia prezidentiala a mers mai departe oferind solutii.

Propunerile  comisiei prezidentiale vizeaza ca pe parcursul anilor de studiu copiii si tinerii sa dobandeasca anumite abilitati si competente care cadreaza cu cele din Uniunea Europeana.

Astfel, la absolvire, elevii ar trebui sa  aiba:

• competente de comunicare in limba materna si in doua limbi de circulatie internationala;
• competente fundamentale de matematica, stiinta si tehnologie;
• competente digitale (de utilizare a tehnologiei informatiei pentru cunoastere si rezolvarea de probleme);
• competente axiologice sau de valorizare (necesare pentru participarea activa si responsabila la viata sociala);
• competente pentru managementul vietii personale si al evolutiei in cariera;
• competente antreprenoriale;
• competente de expresie culturala;
• competente de a invata pe tot parcursul vietii.

Discursul
Discursul prin care presedintele a deschis dezbaterea a fost, cum era si normal, mai putin tehnic si a atins acele probleme care au impact direct asupra familiilor cu copii si tineri in sistemul de educatie. Discursul a fost totodata unul dur, care a spus lucrurilor pe nume, cu toate ca aceste adevaruri rostite de gura prezidentiala au deranjat multa lume. A fost un discurs menit sa distruga clisee, dintre care se remarca acela al olimpicului roman, prezentat de clasa politica, pana acum, drept etalon al educatiei nationale. Este vorba despre acel olimpic exceptional ale carui rezultate nu au nimic in comun cu sistemul de invatamant si care se datoreaza vocatiei si efortului sau individual si unor profesori dedicati, si ei, la randul lor, exceptionali.  In discursul sau, presedintele a vorbit despre un tabu al dezbaterii din educatie, evitat cu grija de discursurile ministrilor din trecut: meditatiile ca sistem paralel de educatie la sistemul oficial „care inghit in unele cazuri resurse financiare per familie mai mari decat alocatiile publice pentru formarea unui elev.

Pe aceasta cale, familiile ajung sa plateasca educatia de doua ori. O data in calitate de contributori ai bugetului pentru educatie, si a doua oara in calitate de clienti ai meditatorilor, proveniti de altfel din aceeasi lume a scolilor, liceelor si facultatilor“. Retorica prezidentiala intreaba daca este in regula sa platim de doua ori pentru un sistem de educatie ineficient si nerelevant.

In momentul in care discursul a ajuns la tema descentralizarii, ma asteptam sa sara, daca nu artificii, atunci macar scantei. Acesta era momentul prielnic in care Traian Basescu putea sa arate cu degetul spre Palatul Victoria. Descentralizarea promisa de Alianta D.A., parte a programului dupa care mai guverneaza inca si Guvernul Tariceanu, este inca un deziderat. Cert este ca presedintele a avut un discurs cuminte, evitand sa foloseasca raportul ca arma in conflictul cu Guvernul sau cu Parlamentul. „Cred ca mai importanta decat critica adresata unui ministru sau unui partid care a gestionat domeniul educatiei si cercetarii este vointa de a descoperi ce modalitati de solutionare a problemelor exista“, spunea la un moment dat presedintele.

Inca unul din tabuurile dinozaurilor din educatia romaneasca, din sfera invatamantului superior a fost aluzia directa la demonetizarea doctoratelor obtinute in Romania de cele mai multe ori pe bani sau pe status (ultima afirmatie imi apartine). Acesta a deplans faptul ca multe universitati din Romania „elibereaza doctorate pe banda rulanta, ca intr-o sectie de uzina“. Traian Basescu a aratat ca in invatamant sunt „cultivate mediocritatea si compilatia“ in detrimentul excelentei si al inovatiei.

In discursul sau si pe baza solutiilor indicate de comisie, Traian Basescu a propus tuturor fortelor politice un pact pe educatie, un pact pentru urmarirea acelorasi principii si obiective pentru mai multi ani de acum inainte, indiferent de partidul care vine la guvernare. Acum, ideea unui pact transpartinic are doua taisuri. Daca se merge mai departe si daca se va semna un pact nu doar pe principii ci chiar pe un calendar de implementare a masurilor, vom obtine credictibilitate si performanta. Acest model a dat rezultate in alte tari in care fortele politice au convenit asupra unui asftel de pact pentru educatie. Celalalt tais apare daca punem raul inainte: in cazul unui esec, cine isi asuma respectivul esec daca toate partidele se inhama la acelasi proiect comun? Noi pe cine mai tragem la raspundere?

 •

Reconstructie culturala

 Bucarest Biennale - Bienala Internationala de Arta Contemporana - Bucuresti a incheiat perioada de selectie a lucrarilor care vor intra in finala actiunii a carui scop este sa contribuie creativ la reconstructia culturala a Capitalei.

Peste 50 de artisti romani au trimis propuneri de lucrari, dovedind interes pentru cultura romaneasca dar si pentru initiatorii proiectului Bucarest Biennale. In aceasta toamna se vor face publice numele artistilor care au intrat in finala precum si continutul proiectelor depuse de acestia.

Regula selectiei este stabilita de catre curatorii fiecarei editii si nu de catre echipa administrativa a bienalei. Initiatorii proiectului spun ca: ”Bucarest Biennale - este o structura ce doreste sa transforme Bucurestiul intr-un camp de actiune artistica, sa sparga izolarea culturala si sa stabileasca un parteneriat pe termen lung intre Capitala Romaniei - care este un oras marturie a implicarii politice in fiecare element al vietii cotidiene - si Europa.

Bucarest Biennale doreste totodata sa incurajeze creativitatea artistica, accesul public la cultura, diseminarea artei, dialogul intercultural si cunoasterea culturii contemporane europene si internationale.

Scopul general este acela de a creiona o zona permisiva artei contemporane globale, care sa realizeze un cumul din unicitatea, individualitatea si multiplicitatea de perspective abordate de diferiti artisti.”

Bucarest Biennale, editia a treia, va avea loc intre 23 mai - 21 iunie 2008 si va fi curatoriata de suedezii Jan-Erik Lundstrom si Johan Sjostrom, ce au stabilit ca tema de expunere/cercetare "Being Here. Mapping the Contemporary."

 •

L’arbre de la vie

George Tautan-Cermeianu  vine in atentia iubitorilor de SF cu  un nou volum, “L’arbre de la vie”. Dincolo de caracterul stiintifico-fantastic, cartea sa ataca si anumite realitati contemporane: politica razboinica a lui Bush, poluarea masiva, egoismul uman.

Scriitorul spune despre cartea sa ca “principala ei calitate este ca traseaza un viitor al omenirii pentru mai multe milenii, un viitor pozitiv, in care omul trebuie sa sufere transformari pentru a putea calatori in spatii interplanetare”.

Transformarea ADN-ului este principala schimbare de care vorbeste George Tautan-Cermeianu in volumul “L’arbre de la vie”.

Cu un altfel de ADN, eroul principal al romanului, un extraterestru stabilit pe pamant de 20.000 de ani, poate calatori pana dincolo de sistemul solar.

Insusi autorul este erou in acest volum. George Tautan-Cermeianu spune ca aceasta este maniera sa de a se implica in tot si de a crea o legatura stransa intre el si cititor. In carte, el da viata unui tanar care are posibilitatea sa faca numeroase “excursii mitologice in iad”, unde asista la disputa a doua personalitati ce au marcat istoria - Stalin si Hitler.

Cartea de fata vorbeste si despre o lume subpamanteana plina de viata. Scriitorul este sigur ca o astfel de lume exista si in realitate si numara nu mai putin de un milliard de locuitori. Dealtfel, aceasta lume nu ii este straina autorului-protagonist in roman, printre multele calatorii pe care le face in spatiu si timp numarandu-se si una in aceasta “societate subpamanteana”.

Iubitorii genului SF vor gasi in romanul “L’arbre de la vie “ multe puncte care sa le retina atentia si sa ii faca sa “viseze” catre o lume unde tehnologia este atat de avansata incat o calatorie interplanetara sa fie una facila si obisnuita.

Despre autor…
George Tautan-Cermeianu este autorul a cincisprezece carti, dintre care treisprezece au fost editate in limba franceza.

“L’arbre de la vie “ nu este primul sau roman de fictiune.

A scris deasemenea trei volume dedicate domnitorului Vlad Tepes, ”Moi, Dracula, Prince de Valachie”. Autorul a incer-cat sa reconstituie istoria si sa “faca lumina” peste legenda care ni-l infatiseaza pe Tepes drept un vampir, dornic de sange. George Tautan-Cermeianu vorbeste in scrierile sale despre marea nedreptate care i s-a facut domnitorului Vlad Tepes prin asemanarea cu un vampir. In prezent, autorul lucreaza si la un scenariu si spera ca ecranizarea ce va urma sa fie cat mai aproape de realitatea istorica: Vlad Tepes a fost un mare domnitor, nu un monstru sangeros.

George Tautan-Cermeianu este printre putinii romani caruia i s-a publicat o carte in Franta, la Nisa, carte care s-a bucurat de aprecierile publicului si ale criticilor de carte.

• 

Jubileu national:

130 de ani de la cucerirea Independentei de Stat a Romaniei

Telegrama adresata de Giuseppe Garibaldi romanilor:

„Stand cu mandrie la locul vostru in Adunarea Natiunilor, voi ati meritat fratia lor si, in cel mai inalt grad, pe aceea a Italiei, cu care aveti comunitate de sange, comunitate de origine. Da, generosi fii ai Romaniei, vom merge strans uniti in maiestuoasa peregrinare umanitara si vom distruge impreuna tirania. Despotismul isi intemeiaza existenta precara pe discordia popoarelor. Sa ne unim, cu totii, in numele lui Dumnezeu, iar monstrul hranit cu sange de om se va prabusi in abis pentru a nu mai reinvia. Cu dragoste, al vostru G. Garibaldi. 25 octombrie 1877.“