Casa Poporului, atat de mult hulita imediat dupa asa zisa revolutie, a fost selectionata acum de catre un cotidian bucurestean pentru a fi inclusa in cele "7 minuni ale Romaniei", devenind astfel un fel de cladire simbol a Romaniei. Totusi, remarca jurnalul respectiv, Casa Poporului reprezinta "cel mai urat simbol al Epocii de Aur, proiect nascut din imaginatia unui dictator megaloman si paranoic". Insa, majoritatea turistilor straini care vin in Romania se intereseaza sa viziteze acest edificiu faraonic, desi imediat dupa evenimentele din decembrie ‘89, din prea multa exaltare revolutionara, s-a pus chiar problema demolarii cladirii deoarece reprezenta "simbolul comunismului, plin de privatiuni". S-a vehiculat chiar ideea cumpararii constructiei de catre cunoscutul miliardar americano-australian Rupert Murdoch cu afaceri in special in media, pentru a o transforma intr-un centru international de presa, insa au intervenit politicienii romani care nu doreau s-o instraineze, iar un cunoscut cotidian romanesc titra chiar pe prima pagina, ca "Nu ne vindem tara ; Domnule Murdoch". Intr-adevar n-am mai vandut tara, am dat-o mai mult degeaba!
Ca unul care am avut sansa sa rasfoiesc proiectul acestui ansamblu arhitectonic si chiar sa vizitez cladirea, as vrea sa amintesc cateva date si chiar unele curiozitati despre aceasta cladire.
Sa vedem, ce stim si, mai ales ce nu stim, despre Casa Poporului, cum a fost rebotezata fosta Casa a Republicii, dupa evenimentele din decembrie ’89, deoarece poporul a fost cel care indurase foamea si frigul pentru ca fostul dictator sa intre in istorie ca cel care a cerut realizarea unei asemenea cladiri gigantice.
Proiectul acestei cladiri, inclusiv tot ansamblul arhitectonic ce o inconjoara, a fost realizat de 700 arhitecti, sub conducerea arhitectei Anca Petrescu, actuala membra a Camerei Deputatilor din partea Partidului Romania Mare, care a castigat concursul organizat in perioada 1981-82, proiectul fiind selectat personal de fostul dictator comunist Nicolae Ceausescu.
Lucrarile la acest important edificiu au inceput in luna iulie 1984 si au continuat pana in luna decembrie 1989, dupa care au fost sistate o perioada si reluate apoi pana in anul 1995.
Ansamblul arhitectonic s-a realizat pe locul unor case si manastiri de pe fostul "Dealul Spirii" (numele unui fost doctor care a locuit in zona), care au fost demolate (o singura manastire a putut fi translatata), iar dealul a fost nivelat. Cred ca trebuie mentionat si faptul ca au fost demolate circa 40.000 de constructii, locuinte, edificii administrative, monumente de arta si cultura, manastiri si biserici care reprezentau valori inestimabile ale culturii si artei romanesti, iar suprafata demolata echivaleaza cu cea a Venetiei.
Cladirea Casei Poporului are o forma dreptunghiulara si seamana mai mult cu o piramida fara varf, dar cu dimensiuni impunatoare: 275 m la fatada, 235 m in lateral, o inaltime de 84 m si o adancime (sub cota zero) de 92 m. Cladirea are 12 etaje, 4 nivele subterane si un buncar nuclear, fiind construita sa reziste la un cutremur de 8,5 grade pe scara Richter, ceea ce o face sa fie singura cladire din Bucuresti, si chiar din tara, capabila sa reziste la un asemenea seism. Cota ultimei terase este la plus 84 m, iar a ultimului planseu de la subsol este la minus 9 m si partial la minus 15 m.
Interioarele cladirii sunt de un lux iesit din comun si cuprind, pe langa scari imense de marmura, tavane cu dantelarii de ornamente, mozaicuri de culori deosebite, usi bogat sculptate, siruri intregi de candelabre si lampi de cristal, mobilier realizat pe masura acestor frumuseti, dar si o impresionanta impletitura de sculpturi monumentale, ipsoserii aurite, pardoseli decorate, brocarturi, tapiserii si covoare uriase executate de masini fabricate special si amplasate intr-un sir de saloane, galerii, sali fastuoase, holuri si sali de mari dimensiuni care se unesc simplu, coplesitor, dar totusi armonios. Vestita marmura de Ruschita isi trimite reflexele de peste tot, din pereti, plafoane, pardoseli si coloane, iar lemnul de stejar, mahon si fag se imbie armonios cu tot felul de sculpturi de mare rafinament.
In acest adevarat palat coborit parca din "1001 de nopti" au fost incluse 5100 incaperi, din care 3000 de camere, 5200 mp de covoare, 480 candelabre si 1400 aplice, in care au fost montate 200.000 becuri. Cladirea are 21 corpuri, 9 sali de conferinte cu capacitati intre 50 si 1200 locuri, sali si holuri gigantice.
Din cele 5100 incaperi, cea mai impunatoare cred ca este sala "C. A. Rosetti" care a fost proiectata ca sala de teatru, avand 600 de fotolii de piele, iar in plafon este agatat un impresionant candelabru in greutate de 3 tone din cele circa 3500 tone cristal de Medias, cat a fost bagat in toata cladirea. Numai in acest candelabru au fost montate 7000 de becuri.
Nu trebuie uitata nici "galeria de onoare" care este un hol monumental, situat pe aripa dinspre Bulevardul Unirii (fost Victoria Socialismului) si care are 150 mp, din care se intra in sala "Nicolae Iorga", sala decorata in stil german, ce ne aminteste oarecum de vestitul Castel Peles, dar este un pic diferita deoarece este placata cu aur, are tapiserii de matase si mobilier si ornamentatii din lemn exotic.
In centrul cladirii se afla sala "Bratianu" unde ne frapeaza modelul covorului care coincide cu cel de pe pardoseala din marmura si chiar cu draperiile si mastile radiatoarelor. Tot in aceasta sala este montat un candelabru gigant cu 8 sateliti mai mici care-l inconjoara. Din sala "Bratianu" putem intra in sala "Take Ionescu" care se distinge printr-un decor bogat si un planseu lucrat migalos, dar care este folosita mai mult ca salon de trecere.
Nu putem insa sa nu amintim de Sala Unirii cu cei 2200 mp care o face cea mai mare incapere din aceasta cladire si care a fost proiectata ca sala de receptii. Sala Unirii are si un imens plafon glisant prin care poate intra si un helicopter. Tot in aceasta sala se afla si unul din cele mai mari covoare din Romania si chiar din lume, in greutate de 14 tone, care a fost tesut inauntrul salii cu niste masini construite special in acest scop. Desigur, nu putea sa lipseasca din aceasta sala si cel mai mare candelabru din cladire care cantareste 5 tone.
Sala "Alexandru Ioan Cuza" este considerata a fi cea mai inalta din tot complexul, avand 1200 locuri pentru spectatori, precum si un balcon pe toata lungimea salii cu vedere spre Bd. Unirii. Aceasta sala are si o foarte buna acustica.
Ansamblul arhitectonic Casa Poporului, cu zonele aferente, ocupa 508.000 mp, aflandu-se in celebra carte Guiness Book la capitolul "cladiri administrative", pe locul II in lume dupa cladirea Pentagonului din Statele Unite care are o suprafata desfasurata de 604.000 mp.
Din punct de vedere al volumului, Casa Poporului ocupa locul III in lume cu 2.550.000 mc, situandu-se dupa cladirea de la Cap Canaveral din Florida unde se monteaza vestitele rachete, care are un volum de 3.666.000 mc si respectiv, dupa piramida lui Quetzalcoatl din Mexic care are 3.300.000 mc., dar inaintea piramidei Keops din Egipt ce are un volum de 2.500.000 mc.
In spatele Casei Poporului se afla si o platforma betonata pentru parcarea autoturismelor, cu o suprafata de 286.000 mp, iar in fata se deschide Piata Constitutiei care serveste ca loc de desfasurare pentru spectacole, defilari si sarbatoriri, din care porneste Bulevardul Unirii, pe care dictatorul l-a dorit mai lat decat Champs Elysées. Pe Bulevardul Unirii au fost construite o serie de fantani mai mari sau mai mici, bogat ornamentate in piatra, al caror nivel estetic a atras si el numeroase controverse.
Lucrarile la acest ansamblu arhitectonic, asa cum am mai mentionat, n-au fost terminate pana la asa zisa revolutie si au continuat pana in anul 1997, cand i s-a dat destinatia de Palat al Parlamentului Romaniei. In actualul Palat al Parlamentului stau (cateodata mai si lucreaza) alesii poporului roman, parlamentarii din cele doua camere: Senatul si Camera Deputatilor, care s-au transformat in niste superfunctionari publici cu salarii mari, apoi pensii grase, asigurari de viata gratuite, tichete de masa si tentante prime de vacanta.
In acelasi timp, actualul Palat al Parlamentului Romaniei cred ca ocupa locul intai in lume, ca fiind cea mai controversata cladire deoarece aprecierile multor persoane oscileaza intre genial si monstruos, atat in ceea ce priveste utilitatea acesteia, dar si aspectul estetic.
Un ziarist cunoscut a comparat Casa Poporului cu "un urias palat de tigani" sau cu "o primarie stupida, umflata cu pompa - realizata de o arhitecta cretinoida care are serioase probleme mentale". Iar ca totul sa fie luat in derizoriu, acelasi ziarist a spus ca "acesta este adevarul despre Casa Poporului, este o uriasa baliga care acopera orasul". Si pentru ca cele spuse de catre distinsul ziarist sa capete mai multa credibilitate, acesta regreta faptul ca atunci cand era student "intra in berariile de pe cheiul Dambovitei sa bea o bere si admira Hala Unirii, construita dupa planurile celebrului Effel" (cred ca este vorba despre celebrul inginer Gustav Eiffel, cel care a proiectat nu mai putin celebru turn care-i poarta numele, n.a.).
In continuare acelasi ziarist adauga ca "francezii au obtinut toata schelaria metalica demontata in anii ‘80, au reasamblat-o si acum este un monument istoric. Dar francezii au istorie. Taranii prosti au Casa Poporului".
Poate sunt multe de spus despre aceasta constructie, dar sa nu uitam ca aici se afla o parte din suferintele poporului roman care a indurat frigul si foametea ca fostul dictator sa distruga o parte a orasului si sa-si faca o ambitie pentru a intra in istorie. Nu pot fi insa de acord cu acest ziarist care poate nici n-a vizitat cladirea, dar isi aroga destul de multe "merite" de mare critic in domeniul arhitecturii, concluzionand ca "aici, inauntru, nu este mort decat bunul gust - definitiv", fata de piramidele egiptene unde zac faraonii.
Pentru realizarea acestei constructii, intr-adevar faraonice, care se vede chiar de pe luna ca si "zidul chinezesc", au lucrat peste 20.000 de muncitori din mai toate regiunile tarii si s-au folosit peste 1 mil. mc de marmura, roz de Ruschita si bej de Moneasa, peste 900.000 mc de lemn, 2.800 candelabre cu cristal de Medias, cel mai mare candelabru avand 5 tone, fiind, probabil printre cele mai mari din lume, 45.923 kg. confectii metalice, 500.000 mc de beton, 65.000 tone otel beton si 42.000 tone otel laminat si profile etc.
Cu toate ca arhitectura este cam inzorzonata, majoritatea vizitatorilor au exclamatii admirative cu privire la acest ansamblu arhitectonic, desi vizitatorii pot cuprinde intr-o vizita numai 4% din suprafata cladirii. Cred ca ar trebui mai intai vizitata cladirea si apoi criticata, daca este cazul. Acum se poate vizita acest edificiu intre orele 10-16, inclusiv duminica, iar pretul biletului de intrare era de 50.000 lei (5 lei noi) pentru romani si 100.000 lei (10 lei noi) pentru straini, insa pot intra gratuit pensionarii, elevii si persoanele cu handicap.
De cand s-a dat voie sa fie vizitata acesta constructie, romanii se uita parca cu emotie, dar si cu invidie la salile in care unii parlamentari mai mult dorm decat lucreaza. Poate ar trebui reamintit si faptul ca seful statului, presedintele Traian Basescu, a si returnat furios legea privind statutul parlamentarilor pe motiv ca acestia si-au acordat prea multe avantaje care transforma functionarii parlamentari intr-o clasa favorizata.
Totusi cred ca ar trebui sa vorbim astazi de ansamblul arhitectural Palatul Parlamentului si sa privim cu respect si admiratie acest edificiu impresionant. Pentru aceasta ar fi cazul sa ne amintim de vorbele lui Jean Paul Carteron, presedintele Forumului Crans Montana, care forum s-a tinut si in acest palat si care zicea ca "sa-l uitam pe acela care l-a comandat si sa-l veneram pe acela care l-a construit". Nu pot sa nu mentionez si parerea doamnei Catherine Lalumière, care, admirand acest edificiu arata ca este "un palat al megalomanului, dar, de asemenea, o capodopera a romanilor".
Poate ca n-ar fi rau ca in aceasta cladire sa se organizeze viitorul Muzeu al Comunismului de care a vorbit seful statului cand a condamnat comunismul deoarece cred ca sunt multi muncitori romani care atunci cand ciopleau in piatra sau marmura, ori sculptau in lemn, se gandeau ca intr-o zi va veni si ziua libertatii in care fiecare om sa poata vorbi liber la ceea ce gandeste si sa nu-i fie teama ca este ascultat de securisti.
