TRIBUNA NOASTRA
NR. 57, aprilie - iunie 2007

In vara anului trecut, Constantin Toiu a publicat la Editura Cartea Romaneasca romanul Istorisirile Signorei Sisi. Sigurul lucru ce leaga acest nou roman al lui Toiu de celelalte - celebrul, deja, Galeria cu vita salbatica sau Caderea in lume – este pasiunea autorului pentru istorie si istorisire. Totodata, in 2000, autorul Insotitorului s-a zbatut sa publice memoriile lui Gheorghe Jurgea Negrilesti, un aristocrat si prieten, nascandu-se astfel volumul Troica amintirilor sub patru regi. In romanul Istorisirile Signorei Sisi amprenta citirii memoriilor lui Jurgea Negrilesti este foarte mare. Toiu chiar face din el un personaj, Jenica Negrilis, fiul lui Epaminonda Negrilis. De ce am adus in discutie acest fapt? Pentru ca in acest roman, construit in stilul unui puzzle narativ, sunt condensati 80 de ani de istorie romaneasca. Personajul central este Sofronia Ghica, alintata Sisi, descendenta a marii familii a Ghiculestilor. Acum nu stim daca personajul este real sau unul fictional, iar daca jurnalul Sofroniei Ghica a existat intr-adevar sau sunt fragmente imprumutate de la Jurgea Negrilesti. Insa, prin intermediul lui suntem purtati prin evenimentele majore care au marcat Romania secolului XX. Sisi Ghica s-a maritat cu avocatul moldovean Dinu Carauteanu (numele adevarat era Alucaruta) si a asistat atat la nasterea si distrugerea Garzii de Fier, cat si la evenimentele de dupa decembrie 1989. Sisi, o femeie puternica, nu prea frumoasa, cultivata si cu un fler al politicului, a reusit sa infrunte greutatile vietii cu o noblete, cum numai vechea aristocratie romaneasca o avea. Din punctul de vedere istoric, romanul aduce o interpretare noua asupra destinului celui care a infiintat Garda de Fier, Corneliu Zelea Codreanu. De altminteri, Toiu afirmã, in preambulul romanului: „Eventualilor oponenti le raspund ca autorul a ales intotdeauna, fara discutie, de-a lungul vremurilor, partea umana, rationala, toleranta, a oricãror desfãsurari sociale, respingand cu oroare sminteala, ura, violenta; ca si minciuna, utopia diabolica, frica, teroarea“. In romanul lui Toiu, Zelea Codreanu este privit ca un erou. El a fost omorat, in mod bestial, pentru ca nu a vrut sa incheie pactul cu Ana Pauker, cea trimisa de NKVD in Romania pentru a „trata“ cu Garda de Fier. Avocatul Dinu Carauteanu, personajul lui Toiu, asista la aceasta drama si, mai tarziu, cand tancurile sovietice spulbera Romania, avea sa fie inchis, la Sighet, unde si moare. Sisi ramanand singura si cu averea spulberata de comunisti, traieste retrasa in Damaroaia la „coana“ Veta. In toata perioada vietii ei a tinut un jurnal, pe care naratorul il insereaza in materia romanesca. Asistam la un du-te-vino intre perioadele istorice. Contrapunctul personajului central este sora lui Dinu Carauteanu, Eleonora, care dintr-o fata simpla, de la tara, de pe mosia Chinuitele, ajunge o diva in Italia si mare tragediana. Jenica Negrilesti este legat de Sisi atat prin raporturi de clasa, cat si prin inteligenta si umorul cu care trateaza realitatea. Este, cum s-ar spune, personajul din off. Un alt personaj care face si desface istoria este evreul Filip Schechter - pe care lesne l-am putea asemui cu Belu Zilber - un intelectual cu vederi de stanga si de o autentica noblete. El o ajuta pe Sisi in multe momente grele. Ba uneori, ii explica fenomenle, cum ar fi de exemplu, implicarea masoneriei, secretele serviciilor de dinainte si de dupa cele doua razboaie mondiale, colaborationismul din timpul ocupatiei germane. Sisi noteaza, ca un martor atent, ceea ce vede si aude. Relatarea are o naturalete aparte si un rafinament stilistic: „La palat se schimbase al treilea rand de lumanari. Noi - continua ea cu mandrie - nu ne caliceam la luminat. Se ardeau numai lumanari de stearina din Place Clichy. E o chestie de prestigiu. In fata tarii se ingramadise o piramida de Imperiali. O data era si tata in castig! Se juca stos, un joc, sau, mai degraba, o nenorocire venita din Prusia. Cele de fata le scriu la aceeasi masa rotunda in jurul careia se afla aurul restituit de nemti“. Asistãm, in relatarile Sofroniei Ghica, la o gama variata de registre. Alternarea ironiei, a comicului de situatii, a reflectiei este foarte bine tinuta in frau de Constantin Toiu. El pare a fi in postura unui regizor, care a pus la cale un spectacol al „cresterii si descresterii“ aristocratiei noastre. Ironia soartei este ca atat averea Sofroniei Ghica, dar si a Eleonorei Carauteanu va fi „retrocedata“ prin ajutorul lui Ionus Schechter, care ajunge, dupa evenimentele din 1989 un prosper om de afaceri. In fapt, un securist care a stiut sa se „orienteze“ in tranzitia postcomunista. Viziunea lui Toiu asupra destinului aristocratiei romanesti este una a reflectiei, a adevarului. Durerea planeaza in campul narativ al acestui roman. Este o durere surda, spusa in soapta si privita foarte aproape. Nu pot spune ca Sisi este un personaj „tematic“. Sisi este un personaj autentic, pentru ca jurnalul este modul ei de a trai. Ea se salveaza prin actul scrierii, asa cum orice creator o face. Sisi invinge cenusiul vietii - mai ales din timpul comunismului totalitar - prin acest exercitiu. Autorul nu face altceva decat sa ne atentioneze ca in fata grozaviilor de orice natura te poti salva prin actul scriiturii. Este un mesaj, care ne invita la meditatie. In fapt, nici nu are vreo importanta daca Sofronia Ghica a existat cu adevarat. Ea este un prototip, un personaj emblematic pentru tragedia prin care aristocratia noastra, cea care a stat la baza modernitatii Romaniei, a trecut si trece in continuare.

Istorisirile Signorei Sisi este un roman cu o mare incarcatura istorica si emotionala. Personajele care il populeaza sunt actantii^*) unor evenimente pe care nu ar trebui sa le uitam niciodata. Constatin Toiu este un maestru al Domino-ului narativ si din acest motiv, cartea este nu numai o lectie, dar si o marturisire a ceea ce Romania a infruntat in secolul trecut.

______

^*) "actanti" este un termen ce tine de teoria literara si inseamna personaje puse in directa legatura cu personajul central (n. red.)