TRIBUNA NOASTRA
NR. 57, aprilie - iunie 2007

Mircea Eliade spunea: “Cine are o limba, are o tara”.

Limba romana este astazi in deriva. Pe de o parte in tara, pe de alta in diaspora.

Este adevarat ca ortografia romaneasca, dupa 1950, a fost sovietizata, dar pana in 1990, Academia romana a pastrat-o cum a putut, pazind-o de influente, lasand sa intre numai acele cuvinte care n-aveau o traducere corecta in limba noastra. Astfel s-a pastrat in scriere si fonetic, cuvantul original: watt, Washington, Volkswagen (folsvaghen) precum si o serie de cuvinte legate de evolutia tehnologiilor.

Dupa 1990, din cauza „iesirii la lumina din hruba comunista”, Academia a autorizat reutilizarea vechii scrieri romanesti, lasand totodata libera si forma sovietizata. Dar schimbarile par a fi facute neglijent, netinand cont de ortografia folosita inainte ca ea sa fie modificata. Astfel, principala lipsa a noii ortografii o constituie scrierea verbelor care la infinitiv se termina in „i”: a uri, a cobori, a hotari, care in formele de conjugare pastreaza forma cu i din i. De exemplu, dupa Indreptarul ortografic editat inainte de 1950, corect este hotarind si nu hotarand, urind si nu urand etc.

Daca pana acum 150-200 de ani, traditiile, cultura si limba isi aveau radacinile in satul romanesc si in biserica acestuia, astazi, mai mult ca oricand, mass media are un rol important in raspandirea limbii si in conservarea ei, dar asa zisa democratie originala din Romania, a dus la denaturarea acesteia. Dupa 1990, am observat pe de o parte utilizarea unor termeni neadecvati, pe de alta o invazie de americanisme, adaptate môt-à-môt, precum si forma de adresare la persoana a  II-a singular, in special, in titlul articolelor din presa scrisa sau in unele emisiuni televizate, forma pe care o consider agresiva. In mod curent se foloseste termenul resurscitare (din franceza, unde are sensul de inviere) in loc de reanimare, care arata mai exact actiunea de readucere in stare normala a accidentatului! S-a pierdut si sensul de complex comercial, grupul de cuvinte legat de cumparaturi. Recent, am citit in ziarul Gandul: „Maniacii sopingului au speriat vanzatorii din hipermarketinguri”. Oare o fi disparut verbul „a cumpara”? Si, in Romania, exemplele pot continua, caci benzinaria a devenit „Gas&Oil”, iar frizeria „Style Hair”, firme care, pe langa altele iti agreseaza retina la tot pasul! Iata si alte doua „perle” gazetaresti: „(...) accesorizata cu ochelari de soare” si „eu nu-mi canibalizez articolul!”

Intre valurile de emigratie romaneasca, ultimul val - care poate fi considerat din 1990 incoace -, limba romana s-a pastrat de la o tara de adoptie la alta, in masura calitatii educationale a indivizilor. De exemplu, am vazut o scena, in care mama - cu o palma parinteasca data dupa ceafa -, ii spunea, in romaneste, baiatului: „Vorbeste franceza, boule, ca nu mai esti in Romania!”

Si cand te gandesti ca, sunt o multime de copii nascuti, in diaspora, din parinti romani sau de origine romana, care vorbesc romaneste pe langa alte limbi, acest lucru deschizandu-le noi perspective profesionale sau turistice. Iata cateva exemple. Avocat nascut in exil din parinti de origine romana, a reprezentat interesele Romaniei, dupa 1990, intr-un proces international care a avut loc in Canada; copii nascuti la Montreal, care mergand ca turisti in tara, la intoarcere le-au multumit parintilor ca i-au invatat romaneste; copil nascut in Chile, infiat de o familie de romani din Montreal, care vorbeste si romaneste pe langa alte limbi si care spune cu mandrie ca este roman. Si exemplele pot continua.

Asa cum fiecare stat isi protejeaza limba, cel putin cele de origine latina - Franta se lupta pentru a feri limba franceza de cuvinte americane sau germanice, iar in Quebec exista Legea 101 pentru protejarea limbii franceze - tot asa si Academia romana ar trebui sa emita o lege, astfel ca toata lumea sa foloseasca o singura ortografie si sa vorbeasca o limba curat romanesca.