TRIBUNA NOASTRA
NR. 57, aprilie - iunie 2007

“NESTATORNIK” LA MONTREAL

“Nestatornik” este cea mai recenta expozitie de pictura a artistei Luminita Gliga din Romania. Publicul iubitor de arta din Montreal a putut admira lucrarile pe simezele Galeriei de Arta Inter Pallas. Expozitia este o explozie de forma si culoare, reflectata in 30 de lucrari care tradeaza spiritul aventuros, spontaneitatea si talentul artistei.

Luminita Gliga este din Brasov, are 32 de ani si un palmares impresionant care o recomanda ca fiind unul dintre cei mai talentati si bine cotati tineri plasticieni romani. Luminita Gliga a absolvit, in 2002, Universitatea Nationala de Arte Bucuresti, sectia pictura, clasa profesorului Sorin Ilfoveanu. Din 2003 face parte din Uniunea Artistilor Plastici si Asociatia Internationala a Artistilor.

Drumul  tinerei in arta plastica este unul in continua ascensiune, Luminita Gliga reusind in cativa ani sa fie recunoscuta pentru arta sa nu doar in Romania ci si in strainatate.

La 32 de ani are peste 30 de expozitii personale si colective deschise in Romania, Franta, Germania, Austria, Irlanda, Danemarca, Italia, SUA, Japonia, iar lucrarile sale fac inconjurul lumii gasindu-si locul in colectii particulare.

Printre premiile si distinctiile cu care i-au fost rasplatite munca si talentul se numara: “Diploma oficiala M.C.A.” si Medalia de Argint, Cannes, Franta (2006), “Diplôme et Médaille de Vermeil” oferita de Societatea Academica franceza (2006), precum si numeroase premii ale unor organisme romanesti care au ca obiectiv promovarea actului cultural.

Modesta, dar constienta de talentul sau, cunoscandu-si valoarea, Luminita Gliga mi-a marturisit, intr-un interviu acordat dupa vernisajul expozitiei de la Galeria Inter Pallas din  Montreal, ca este o norocoasa. “Inca de la prima expozitie personala am fost rasfatata de  public, de critica de specialitate si chiar de presa. Expozitiile mele s-au bucurat de apreciere - ceea ce nu poate decat sa ma bucure. Este o implinire personala si profesionala”.

Primii pasi in arta plastica i-a facut destul de tarziu. Era in anul II la Facultatea de Litere si Filologie, sectia romana-engleza, cand a mers la o expozitie a pictorului Constantin Grecu. Desi cocheta inca din liceu cu desenul, niciodata nu s-a gandit la o profesie in acest domeniu, era convinsa ca va fi profesor. Intalnirea cu maestrul Constantin Grecu a marcat-o si a dat alt sens vietii sale. “Am fost la Muzeul de arta din Brasov, unde dl. Grecu avea o expozitie personala. M-a impresionat totul: lucrarile, atmosfera, maestrul insusi cu atitudinea si infatisarea de pictor de curte. A fost momentul in care am stiut ca drumul meu este altul decat cel pe care il alesesem”.

A renuntat la facultatea de filologie, s-a pregatit temeinic pentru examenul pe care l-a sustinut pentru intrarea la Universitatea Nationala de Arte Bucuresti. Apoi, fiecare expozitie care a purtat semnatura sa a fost un succes. Indiferent ca a fost vorba de pictura figurativa sau abstracta, lucrarile Luminitei Gliga au  placut, au atras atentia, au starnit interesul.

Prima sa expozitie personala “Icoane din Tara Barsei”, cuprinzand peisaje, a fost “o lovitura”. La doar 19 ani, Luminita Gliga reusea sa vanda aproape toate lucrarile expuse, lucru destul de greu si pentru un artist consacrat.

A urmat “Lacuri si flori”, acuarele mari de peste un metru, care reflecta minunatele peisaje din Romania surprinse de ochiul artistei in trecerile sale prin diverse zone ale tarii. Si aceasta expozitie, ca si cele ce au urmat, a fost un real succes. De la “Lacuri si flori” la “Starea de spirit”, artista a trecut de la figurativ la abstract.

“Intotdeauna am avut o pasiune pentru abstractionisti iar cand am realizat ca am evoluat si pot face acest pas am trecut intr-o alta etapa a carierei mele, a drumului artistic”. In 2002, la absolvirea facultatii, Luminita Gliga a dat o lectie lumii artistice a  Bucurestiului aducand pe simeze 100 de lucrari reunite sub genericul “Apocalipsa”.

Aceasta a fost tema lucrarii de licenta “sumbra, infricosatoare, somativa”, dar o tema care a atras atentia si venea sa spuna ca Luminita Gliga are un cuvant de spus in arta plastica romaneasca.

Criticul de arta Paul Chitic spunea “Luminita Gliga da un alt sens unei teme dopata cu banalitati. Ii da un nou chip: “Lacusta Migratoria”; ii stabileste parametrii imaginativi: totul se intampla chiar acum, in plina zi senina, si propune, chiar si nestiutorilor de limba latina, doua false directii a disputelor: voracitatea si migratia”.

As adauga spunand ca acesta a fost momentul in care Luminita Gliga a fost privita altfel decat pana atunci. A fost momentul cand lumea artistica bucuresteana a vazut dincolo de florile si peisajele unei tinere cu simt estetic un adevarat artist, profesionist acum, al carui penel aducea in fata privitorului adevarate eseuri cromatice.

Simtind nevoia de provocare, confruntare, Luminita Gliga a inceput sa participle cu lucrari la manifestari prestigioase din Europa si nu numai. Fiecare expozitie alaturi de artisti straini a fost ca o recunoastere a talentului sau. Niciodata Luminita Gliga nu a fost nesigura, tematoare, cand tablourile sale au fost asezate

intr-o galerie din Paris, spre exemplu, alaturi de ale altor  plasticieni. “Fiecare expozitie din afara tarii a reprezentat pentru mine un pariu, o incumetare, un vis”. Un pariu castigat, un vis implinit! Activitatea sa nu a trecut neobservata, Luminita Gliga primind numeroase distincii, mai ales in Franta, devenind in 2006 cea mai tanara artista medaliata vreodata de catre Société Académique “Arts-Sciences-Lettres”, societate franceza infiintata in anul 1915.

Desi Luminita Gliga este un veritabil ambasador al Romaniei peste hotare, promovand imaginea tarii noastre peste tot in lume unde este prezenta cu expozitii, nici un oficial roman nu i-a multumit niciodata. De ajutor in organizarea unor expozitii, unde tanara reprezinta Romania, nici nu poate fi vorba! E drept insa si ca artista nu a cerut niciodata nimic de la nimeni. Luminita Gliga ne spune cu tristete ca, din pacate, in Romania se investeste putin sau chiar deloc in cultura.

Asa se face ca ea  suporta  toate costurile legate de participarea la manifestarile externe din bugetul propriu.

Luminita Gliga spune insa ca imbina utilul cu placutul. Fiecare calatorie a sa poate insemna o tema pentru o viitoare lucrare. “Iau cu mine parte din locurile pe care le vizitez, fac fotografii, admir forfota marilor orase”. Si cum toate lasa amprente pe retina sau in sufletul sau, multe dintre imagini isi gasesc locul pe panza, prind viata sub penelul artistei.

Una dintre cele mai impresionante calatorii a fost la Efes, Turcia. “Am fost acolo ca simplu turist. A fost ceva extraordinar, un fel de regasire. Pentru a vedea orasul de atunci, nu cel de azi, am facut o sedinta de hipnoza. M-am trezit intr-o casa cu ziduri pictate, cu coloane de marmura. Am vazut cum era orasul, am reusit sa intru in biblioteca din Ephes. O vad clar chiar si acum. Treapta cu treapta am urcat si am rasfoit niste documente…Totul a fost extraordinar… Am acceptat calatoria asta pentru ca vroiam sa pictez si nu puteam pune pe panza doar amprentele vizuale ale lucrurilor; de atunci incoace culorile sunt, pentru mine, siluete de energie panditoare”.

Expozitia realizata dupa revenirea de la Efes a fost incununata de succes. Autenticitatea si amprenta originala lasata de Luminita Gliga in explozia cromatica au impresionat.

Nu de putine ori s-a spus despre picturile sale ca au devenit un fel de poeme in culori, instituind un limbaj aparte care reflecta lumea inconjuratoare pe care artista si-o asuma si ne-o infatiseaza noua cu bucurie si puritate.

Printre planurile de viitor se numara doua participari la expozitii colective din Franta si Statele Unite.

In septembrie urmeaza sa expuna, intr-o recunoscuta galerie din Paris, patru lucrari de mari dimensiuni. In expozitie vor fi prezenti unii dintre cei mai in voga artisti francezi.

Tot in cursul acestui an, va expune la New York, un mai vechi vis al sau care se va implini. Luminita Gliga este increzatoare si crede ca fiecare dintre aceste experiente o va imbogati cu ceva. Talentul nu-i este de ajuns. Ea si-l cultiva cu fiecare calatorie, cu fiecare confruntare, cu fiecare tablou care-i iese din mana si in care lasa franturi de suflet, de traire, de gand.

Expozitia “Nestatornik” deschisa la Montreal, la Galeria Inter Pallas, a fost conceputa special pentru a putea fi adusa peste ocean. “Expozitia mama” a fost vernisata la Bucuresti, in aceasta primavara, iar lucrarile au fost in parte vandute. Ceea ce expune la Montreal sunt 30 de lucrari, de dimensiuni mai mici, realizate in acrylic pe panze si un carton special, aduse din Germania si Italia.

De ce “Nestatornik”? Pentru ca fiecare lucrare aduce ceva nou. Nici un tablou nu seamana cu altul. Cromatica este diferita. De remarcat este si trecerea fina de la culorile vii, metalice, la cele mate, inchise, fapt care arata o stapanire foarte buna a cromaticii si spatiului pictural.

Cel ce priveste  lucrarile ce poarta semnatura Luminitei Gliga, reunite in aceasta expozitie, are senzatia ca are in fata fragmente ale unui tablou urias. Imaginile surprinse in acrylic sunt mai mult aluzive decat abstracte, putand lesne descoperi o gimnasta, un biciclist, o esarfa... Expozitia artistei aduce un aer proaspat, de tinerete, in care desoperim un univers de forme bogat si spectaculos…

Luminita Gliga a tinut sa multumeasca celor care au sprijinit-o in realizarea acestui proiect, in special dlui Basile Gliga, care a fost receptiv la ideea sa de a expune in Montreal si i-a oferit tot ajutorul de care a avut nevoie. Mai mult chiar Luminita Gliga a descoperit anumite legaturi de rudenie cu dl Basile Gliga, afland ca au aceleasi radacini ardelenesti, lucru de care este mandra.

Cu siguranta vom mai auzi in viitor de Luminita Gliga. Este o artista de mare forta interioara, care se impune prin ea insasi. Linia si culoarea sunt pentru ea un prilej de autentica bucurie pe care reuseste sa o transmita si celorlalti prin pictura sa….

“Vanzatorul de urzici”

Poetul Ioan Gliga a scos de sub tipar primul sau volum de epi-grame intitulat “Vanzatorul de urzici”. Cartea a fost lansata la Montreal, la Galeriile Inter Pallas, “urzicutele” autorului brasovean fiind “gustate” de publicul prezent la lansare.

“Vanzatorul de urzici” este o veritabila “radiografie” a socie-tatii romanesti actuale, bolnava si plina de tare. Autorului nu   i-a scapat nici un eveniment al ultimilor ani si a “taxat” cu metafore acide fiecare iesire a oamenilor politici romani si orice situatie care   i-a atras atentia prin nefirescul ei, care frizeaza bunul simt.

Ioan Gliga este cunoscut mai ales ca poet, avand nu mai putin de 9 carti de poezie scoase de sub tipar. Cu “Vanzatorul de urzici” si-a facut debutul in epi-grama, un gen pe care il exploreaza si il infatiseaza iubitorilor de poezie in patru versuri cu umor, curaj, aciditate.

Ioan Gliga spune despre sine: “Eu sunt un liric in esenta. Am scris o viata intreaga pasteluri inspirat de natura, luna si astrii. Epigrama este o alta latura a mea care vine din nevoia de a taxa tot ceea ce se intampla in societatea romaneasca de azi. Sunt un tip grabit, vreau sa gasesc efectul in poezie, in epigrama”.

Acesta este motivul pentru care Ioan Gliga a scris “Baladele tranzitiei”, volum de poezie sociala inspirat de interminabila tranzitie, si tot acesta este si motivul pentru care a ales sa concentreze in patru versuri idei despre care se poate vorbi ore in sir. Efectul, spune autorul, este imediat.

“Imi dau seama ca proverbele si zicatorile romanesti se regasesc din plin in versurile mele. Taxez marlania, nesimtirea, prostia. Subiect de inspiratie imi este mass-media romaneasca care transforma intr-un subiect de presa totul: politica, certurile familiale, neajunsurile oamenilor, crimele, bataile. E de ajuns sa privesc jurnalul de la ora 5, de la Protv, si sa gasesc subiecte”.

Ioan Gliga ne-a mai spus si ca scrie epigrama fara adresa, desi in versurile sale e imposibil sa nu ghicesti cine e cel vizat. Nu face trimiteri in “urzicutele” sale nu pentru ca se teme de reactia celui vizat, ci pentru ca este un om pasnic, care nu-si doreste dusmani.

Epigramele adunate in volumul lansat la Montreal fac obiectul unei rubrici in ziarul brasovean “Gazeta de Transilvania”. Directorul publicatiei, scriitorul Eduard Huidan, spune ca atunci cand i-a propus poetului Ioan Gliga sa scrie cate o epigrama pe zi pentru Gazeta a fost sigur ca acesta va reusi sa realizeze o “radiografie” a societatii, una la zi, si nu una cantonata in vreun obsedant deceniu sau in anii dictaturii. “Ion Gliga reuseste, de cele mai multe ori, sa concretizeze, in patru randuri, idei ce pot fi dezvoltate pe pagini intregi. De aceea epigramele lui au ajuns sa se povesteasca. Ceea ce nu este putin intr-o lume bombardata de comentarii ce se vor acide dar care, in realitate, sunt marcate de oportunism”.

Autorul are pregatit un nou volum de epigrama care va vedea lumina tiparului in curand.

Ioan Gliga ramane insa, dincolo de aceasta latura, a epigramei, un poet. Un poet care scrie despre natura, despre si pentru copii, despre tot ceea ce este frumos in jurul sau.

Marturie stau cele noua carti editate pana acum: Clipe si treceri, Copacul fermecat, Micutul vanator, Gargarita imparat si furnicuta Ruta, Anotimpuri, Baladele T.., De veghe la candoare, Cartea mea de colorat alfabetul de-nvatat si Ghicitori.

Ii plac deopotriva Esenin, Labis, Vasilescu, spune chiar ca este “tributar poeziei lor”.

Spune cu regret ca, din pacate, nu prea mai are timp sa citeasca - lucru care in trecut era o pasiune, devora cu interes fiecare revista literara care iesea pe piata, fiecare carte. “Viata mea e mai involburata acum, mai greu imi fac timp pentru “hrana spiritului”, citesc putin si, spre rusinea mea, nici Romania Literara    nu-mi prea mai cade in mana.”

Ioan Gliga are mai putin timp pentru sine si pentru ca in ultimii ani a decis sa-si sprijine fiica cea mare, Luminita Gliga, in promovarea activitatii artistice si organizarea expozitiilor de pictura, devenind manager de arta. Este aceasta o alta latura a sa, si recunoaste ca nu e un lucru foarte facil sa fii manager de arta. “Iti trebuie o solida cultura, o tinuta anume, trebuie sa cunosti foarte bine domeniul ca sa poti sa vinzi arta”.

Domnia sa pare sa fi gasit si secretul acesta pentru ca isi reprezinta foarte bine fiica de care este extraordinar de mandru. Spune ca a invatat totul din mers dar ca nu i-a fost greu, toata viata a trait inconjurat de arta. “Am cantat, am scris poezie, am facut de toate in viata”, spune, razand, Ioan Gliga.

In incheierea discutiei noastre poetul a dorit sa salute initiativa Tribunei noastre de a publica pe prima pagina, la fiecare aparitie editoriala, o poezie a unui autor roman. ”Aveti respect pentru cultura romaneasca, mai mult decat multe din publicatiile de cultura din Romania”. Deasemenea a multumit pentru sprijinul si primirea de care a avut parte impreuna cu fiica sa, Luminita Gliga, in organizarea celor doua evenimente in Montreal: expozitia de pictura si lansarea de carte.