Raspandirea si practicarea hinduismului
In Canada locuiesc toate rasele
pamantului, intr-o politica specifica acestei tari toti isi cultiva
identitatea sub toate formele sale de manifestare. Fiecare isi practica
dupa nevoia lautrica, propria sa religie. Despre crestinism, iudaism, iar
in ultimii ani, despre musulmanism se discuta in mod frecvent insa mai putin
despre hinduism si budism care sunt practicate de catre o mare parte a
umanitatii.
Hinduismul este a treia mare religie ale lumii, practicata de 837 de milioane de oameni.(1)
Religie dinamica si cu o mare capacitate de adaptare n-a incetat sa se transforme si sa se dezvolte de-a lungul a patruzeci de secole. Hinduismul are cei mai numerosi adepti in India, cat si in tarile de cultura indiana sau influentate de aceasta cultura, precum Sri Lanka, (nord-estul tamul), Indonezia (Bali), Malayesia, Singapore, insulele Fiji, Mauritius, Madagascar, Africa de Sud, insulele din Caraibe, Surinam, Trinidad s.a.
Hinduismul, nu are un intemeietor uman, hindusii spun ca el a existat si va exista intotdeauna. Aceasta este “Sanatana Dharma”, Ordinea guvernanta si eterna a lucrurilor. Hinduismul este inradacinat in natura, cosmos si viata. Cand saluta ivirea zorilor adresandu-se soarelui, hindusii fac un gest care este nu numai natural, dar si religios. Religia hindusa nu are nevoie de temple pentru a fi oficiata, ea se practica mai ales in familie. Multi dintre noi suntem impresionati de aceasta legatura stransa dintre viata de fiecare zi si religie. In timp ce in tarile occidentale, secularizarea a scos religia din cultura, India ignora aceasta dihotomie a sacrului si profanului. Autori de renume ai culturii religioase, precum Mircea Eliade, Georges Dumezil, s.a., care au stat mai mult timp in India, au facut cunoscut lumii occidentale sensul simbolului in hinduism, sensul transmutarii interioare prin spiritualitate si sensul sacrului care se manifesta prin intermediul cosmosului.
Termenul de hinduism apare de abia in secolul al nousprezecelea, in perioada colonizarii engleze a Indiei si este calat pe termenii de crestinism, protestantism, mahomedanism etc. (2) Inaintea folosirii acestui termen, se vorbea despre “religii si obiceiuri din India”.
Hinduismul s-a adaptat zonelor geografice si perioadelor istorice pe care le-a traversat, respecta si tolereaza celelalte religii.
Fundalul politeist al hinduismului
Cu toate transformarile pe care le-a suferit de-a lungul vremii, hinduismul pastreaza ca baza, in fundal, un politeism - convingerea ca mai multe divinitati guverneaza universalul, impartindu-si zonele de influenta. Cosmosul este sacralizat, nu pentru ca a fost creat de un Dumnezeu unic ca in Biblie, ci pentru ca fiecare parte a universului este guvernata de un zeu care o tuteleaza. Exista zeul focului, Agni, care este considerat si zeul caminului familial si la fiecare ceremonie importanta de familie, nastere, casatorie, este invocat si venerat. Pe langa acest zeu exista zeul vantul numit Vayu, Soarele, numit Surya, Luna, numita Chandra.
Nu exista doar zei care guverneaza cosmosul, ci si zei care au avut functii razboinice, precum Indra care intr-o anumita perioada istorica mai indepartata era cel mai venerat.
Insa, mai presus de toti zeii, exista un Zeu suprem, numit Prajapati, “Stapanul fiintelor vii” sau Brahma, “Cuvant sacru” personificat, un zeu masculin.
In urma evolutiei si revizuirii hinduismului se acorda prioritate anumitor zei precum: Brahma, Vishnu si Shiva, zei ce sunt identificati cu Absolutul.
Probabil, in Europa, politeismul grec, roman sau celtic ar fi evoluat pe coordonate asemanatoare daca nu ar fi fost eradicate de catre crestinism.
O societate ierarhizata
Atunci cand venim in contact mai profund cu lumea indiana suntem frapati nu numai de spiritualitatea sa ci si de organizarea pe caste din sanul societatii.
Putem sa remarcam patru mari clase. Prima mare clasa este cea a brahmanilor, o casta insarcinata cu cultura. Altadata, brahmanii aveau exclusivitatea cuvantului sacru, ei invatau si cunosteau formulele rostite la ceremoniile religioase. Erau clerici care organizau viata religioasa si sarbatorile, alcatuiau tratate de medicina, astronomie, de poezie si muzica, de dans si de teatru. Erau ocazional astrologi si psihologi, hotarau pentru regi perioadele favorabile sau defavorabile marilor demersuri, etc. Castele de brahmani, cele mai bine organizate, se mentin si astazi, numai ca s-au reconvertit in profesori universitari, ziaristi, agenti de voiaj, editori si oameni politici. Cei cu numele de “shastri” (invatat), “acarya” (maestru), “jyoti” (lumina) pot fi cosiderati apriori brahmani.
Cea de-a doua mare clasa sociala este kshatriya, casta razboinicilor. Odinioara ei se ocupau de mentinerea ordinii in tara. Acestia erau regii, radjahii si capeteniile de armata, maharadjahii.
Cea de-a treia mare clasa sociala este a negustorilor, a crescatorilor de vite si agricultorilor, denumita vaishyas.
Aceste prime trei clase sociale sunt considerate “nobile” sau “pure”, prezenta lor in temple fiind acceptata, intrucat ea nu intineaza.
Cea de-a patra clasa sociala este casta servitorilor varna (shudras) care grupeaza pe cei care slujesc ereditar primele trei clase.
Cei care sunt in afara sistemului de caste sunt paria. In aceasta categorie intra toti cei care fac meserii ce ii pun in contact cu materii impure: gunoieri, gropari, tabacari etc.
Uneori paria sunt exclusi din sanul societatii indiene, de exemplu, in unele sate indiene ei nu pot sa traverseze liberi centrul satului lor.
Consecinta punerii in aplicare a regulilor de casta este excluderea unor indivizi de catre propria lor casta, excludere provizorie sau definitiva.
Cateva exemple sunt celebre, pentru ca se refera la personalitati care au intrat in contact cu straini considerati impuri. Gandhi, de exemplu, a fost excomunicat provizoriu din casta sa pentru ca a plecat in Anglia, sfidand astfel interdictia de a traversa marea.
Rabindranath Tagore, marele poet bengali distins cu Premiul Nobel pentru literatura, dintr-o familie princiara de descendenta brahmanica, in urma unor compromisuri cu mediul musulman care nu au fost niciodata compensate cu rituri de purificare, nu era considerat “pur” de catre hindusii castei sale.
Ideologia care sta la baza sistemului castelor este cea a purului si impurului (3) castele se feresc de contaminari exterioare, atat in hrana, legaturi matrimoniale, cat si in contacte fizice. In ceea ce priveste hrana, regulile nu sunt aceleasi pentru toate castele. Castele superioare de brahmani sunt vegetariene. Radjahi mananca carne si beau bauturi alcoolice in conformitate cu normele stabilite in interiorul castei lor.
La limita inferioara a ierarhiei, paria isi poate permite orice, chiar sa manance carne de porc. Ei sunt oricum in afara sistemului.
In ciuda faptului ca multi credeau ca sistemul castelor se va dilua in viata moderna, el functioneaza la fel de bine si are chiar tendinta de a se intari. Sistemul s-a adaptat foarte bine la democratia parlamentara. Parlamentarii folosesc energiile subadiacente ale castelor.
Sistemul castelor functioneaza si se adapteaza oricarui sistem politic. In India crestinii sunt considerati o casta inferioara, cu exceptia cazului in care si-au pastrat casta de origine. Ei nu sunt considerati in afara castelor. Musulmanii sunt deasemenea impartiti in caste si subcaste. Jainii (adeptii unei religii ascetice) sunt asimilati cu casta negustorilor. In India, cel mai grav este sa nu apartii nici unei caste sau sa fi pierdut legaturile cu familia si societatea. Cei mai defavorizati sunt copiii strazilor lipsiti de protectie sociala. Ei pot fi prin urmare exploatati, deoarce sunt in afara castelor.
Raportul intre religie si societate
S-a pus deseori intrebarea: ce raport exista intre religie si societate in India? (4) acestea constituind doua aspecte diferite ale vietii. La nivel global, societatea religioasa sprinjina si sacralizeaza ordinea sociala bazata pe familie. In textele stravechi ale Vedei, considerate normative pentru casta brahmanica, brahmanii ies din gura lui Brahma, zeul creator, in timp ce razboinicii ies din pieptul sau, casta negustorilor si agricultorilor ies din bratele sale, iar slujitorii din picioare.
Hinduismul este o religie traita si practicata la niveluri de pronfuzime foarte diferite. Fiecare isi gaseste nivelul dorit, de unde se trage si diversitatea. Nu este o autoritate religioasa care sa aminteasca norma. Cu toate acestea, nu face oricine ce vrea. Traditia face legea. Fiecare poate sa creada ce vrea, cu conditia sa respecte ce dicteaza traditia: practica adecvata (ortopraxie) are precadere fata de credinta adevarata (ortodoxie).
Hindusii sunt mandri de cultura lor, si de efortul filozofilor si inteleptilor lor care, in urma cu 2500 de ani, au reinnoit religia si i-au dat o noua dimensiune spirituala.
Astazi hinduismul reprezinta o juxtapunere si o pluritate a mai multor teisme care nu se exclud, ci sunt complementare. Hindusii spun intr-adevar ca divinul este prea bogat pentru a se putea exprima printr-un singur zeu. Unitatii de nerostit a absolutului, ii raspund, ca un ecou, multiplicitatea verbala a divinitatilor.
In schimb, religia hindusa nu are un proiect de a solutiona problemele sociale.
Incercarile de a reda viata si demnitatea celor mai defavorizati in societatea indiana se datoreaza unor initiative ale liderilor politici, sociali si religiosi si a personalitatilor charismatice. Lor le revine rolul de a se impune in domeniul lor si de a propune cai si modele. Ne gandim la personaje precum Ramakrishna, Gandhi, Neru si chiar la Maica Tereza, a carei charisma de iubire crestineasca a adus un nou suflu in India.
_____________________________________________________________
(1) - In Canada sunt recenzati la ora actuala aproximativ 157.015 de hindusi;
(2) - Ram Mohan Roy(precursor al hinduismului modern), a folosit termenul de
hinduism pentru prima oara;
(3) - Louis Dumont - La civilisation indienne et nous;
(4) - Michel Delahoutre - Les grandes religions.
