TRIBUNA NOASTRA
NR. 57, aprilie - iunie 2007

1. Anul unu al integrarii noastre in UE a debutat prost. Mai marii zilei considerand cu prea multa usurinta ca prin acceptarea tarii in UE si-au vazut sacii in caruta au impins razboiul dintre palatele Cotroceni si Victoria intr-o faza noua si anume: premierul Tariceanu nu a mai acceptat ca presedintele Basescu sa dea in el ca in sacul de box, sa-i dea mereu peste nas ca este unealta si prizonierul unor grupuri de interese, iar el sa nu riposteze; sau sa o faca „elegant”, ca in prima jumatate a anului 2006. Premierul a intors foaia si s-a hotarat (se pare la sfaturile grupurilor de interese, ale „coteriei” din jurul sau si ale consilierilor americani platiti regeste) sa raspunda la fiecare lovitura primita, cu una similara. S-a renuntat la orice menaja-mente, iar tara si strainatatea au descoperit mirate ca Presedintele Basescu nu a calmat jocul, ci a plusat. La „razboiul dintre palate” s-a mai adaugat un front, acela dintre Presedinte si Parlament, presedintele fiind probabil doritor sa-i plateasca manifestarile ostile si insultele proferate in cadrul hilarei ceremonii a „condamnarii comunismului”. (Verdict dat pe baza unui raport controversat, care a sporit vrajba in loc sa limpezeasca apele).

Virulenta atacurilor, a loviturilor sub centura, a entorselor de la uzante, de la rela-tiile normale intre institutii, limbajul de stadion si mahala au surprins pe observatori. Sabiile au iesit din teaca, constatandu-se cu stupoare: si in jurul prese-dintelui tarii graviteaza grupuri de interese, cu nimic mai prejos, mai putin murdare sau mai putin rau mirositoare decat cele din jurul Premierului. Doar ca pana acum nu s-au dezvaluit si nu s-a vorbit de ele, presedintele Basescu, fiind lasat sa pozeze in arhanghel pe cal alb, hotarat sa taie curajos capetele hidrei coruptiei in toate sferele; dar de la el in jos. Impostura a devenit evidenta si a crescut odata cu detaliile despre averea familiei Basescu. S-a dovedit ca presedintele nu este nesmantic. Dimpotriva, el si familia lui sunt implicati in multe afaceri necurate. Ca atare, lupta cinstita anticoruptie, impotriva cercurilor de interese cu influente nefas-te asupra averii tarii (ce se dovedeste a fi fost jefuita ca in codru) trebuie sa inceapa cu cele din jurul presedintelui Basescu. Numai asa si numai atunci - zic unii - lupta anticoruptie va deveni credibila si nu ar mai da impresia de rafuiala partizana si personala. Intrebarea care se pune si va mai ramane in actualitate multa vreme este: lupta justa, curajul si determinarea presedintelui Basescu de a combate coruptia celorlalti sunt valori suficient de importante pentru interesul general incat oamenii cinstiti din tara asta sa inchida ochii asupra propriei sale turpitudini, de vreme ce oricum, cat este presedintele tarii, nu poate fi urmarit in justitie? Multi cred ca da! Romanii cinstiti vor sa vada corupti dupa gratii! Din pacate pentru tara, dihonia la varf a mobilizat toate energiile principalilor oameni politici si inaltilor functionari de stat; de treburile tarii, de problemele reale, atat de multe, complicate si urgente ale romanilor, de cele ce figureaza pe agenda cetateanului de rand „mai marii zilei” si cei abilitati (platiti gras din banul public) se ocupa „printre picaturi”, cand si cat le mai ramane timp.

2. Mai multe avataruri damboviteano-balcanice au marcat prima jumatate a anului: initiativa Partidului Social Democrat de suspendare a presedintelui Basescu (agreata si de celelalte partide, cu exceptia Partidului Democrat), amanarea alegerilor pentru Parlamentul European, precum si cele legate de greu nascutul, contra naturii si istoriei guvern minoritar P.N.L.-U.D.M.R. (dupa unii, un gu-vern/avorton politic, o rusine a natiunii romane care asista cu inconstienta cum viata politica a tarii este nefiresc arbitrata si abil exploatata in interese proprii, inguste,  de o asociatie etnica minoritara).

Constatarile sunt grave, singulare in Europa si foarte amare. Iata cateva din ele :

a) politicianul Basescu este un intrigant de mare talent care isi suge placeri politice din a tese intrigi si a pune la cale manevre/proceduri de discreditare/eliminare a adversarilor politici, mizand pe sprijinul popular. Pana la un punct acest sprijin ii este asigurat (prin populism desantat), date fiind ticalosirea clasei politice roma-nesti si mai ales lipsa de simpatie/credibilitate a unor oameni politici notorii din care fac parte si tintele sale. In arc peste timp romanii (de obicei cu memorie politica scurta), de data asta, si-au adus aminte de modul destructiv in care ministrul Basescu a actionat in Cabinetul Victor Ciorbea in anii 1996-1998, guvernare devenita dificila, ineficienta, cu mare uzura de energii si timp, guvernare sabotata de Partidul Democrat prin fierul sau de lance ministrul Traian Basescu. El s-a dovedit a fi omul prin care dihonia apare in orice structura spre care se indreapta atentia sa.

b) profesia de credinta a Presedintelui Basescu de a fi un „presedinte jucator” (nu un simplu mediator intre institutiile statului si alte forte sociale constituite ce se pot afla punctual pe pozitii conflictuale), predilectia de a se folosi in atingerea obiecti-velor sale politice de date/informatii obtinute de la serviciile secrete, precum si lipsa de scrupule in a face presiuni pentru apararea si promovarea intereselor grupurilor economico-financiare de care este legat, au dovedit ca omul politic Basescu este un animal politic reusit, dar care nu-si foloseste popularitatea numai pentru cauze nobile, in interesul national, ci si in scopuri politicianiste. Ce nu a pre-vazut abilul, versatul si populistul presedinte Basescu a fost ca introducand asperi-tati si antagonizandu-si institutii importante ale statului (indeosebi Guvernul si Parlamentul) va sfarsi prin a-si pune in cap majoritatea corpurilor constituite si a fi considerat principala cauza a crizei politice devenita publica si cu manifestari neeuropene in anul 2007. O larga coalitie anti-Basescu s-a conturat clar in primavara acestui an. Legitima pentru unii, monstruoasa pentru altii, aceasta coali-tie a reusit sa-l suspende cu un vot zdrobitor in Parlament, la 19 aprilie 2007.

c) in context au devenit evidente unele ciudatenii si carente constitutionale grave, intre care:

- modul de alegere al Presedintelui tarii prin vot universal, direct si secret, cu doua tururi, votul ce acorda cea mai puternica legitimitate este golit in buna masura de continut de putinele prerogative si competente pe care Constitutia le confera prese-dintelui tarii.

- hotaririle Curtii Constitutionale, instanta suprema in care judecatorii sunt desem-nati politic (pentru mandate ce depasesc cu mult in timp legislaturile si ciclurile electorale normale) sunt definitive si executorii, fara nici o posibilitate de revizuire. Or, unele decizii ale Curtii s-au dovedit abuzive, altele controversate. Toti specia-listii sunt de acord ca s-ar dovedi intelept ca Parlamentul - cele doua Camere reunite - sa poata frange (eventual dupa o retrimitere spre rejudecare si numai cu o majoritate de doua treimi) o decizie a Curtii Constitutionale.

d) in timpul cat Presedintele a fost suspendat Presedintele interimar si mai ales Parlamentul - mai bine zis partidele ce nu-l agreeaza pe Presedinte - au produs „surprize legislative” intre care schimbarea regulilor jocului in timpul jocului.

e) cadru juridic perfect nu exista in nici o tara, dar exista in lumea politica din tarile cu politicieni demni si patrioti un numar de valori comune, intre care patriotismul autentic, promovarea interesului national si a celui general, un minim de bun simt, pe care daca nu le respecta politicianul va fi penalizat aspru de electorat. (In Ungaria Parlamentul este unicameral, iar ministerul de interne este si al justitiei! Viata politica se desfasoara normal in aceasta tara si treburile publice merg firesc, tara are o buna cota si isi tine „obrazul” bine pe plan international; cu economii substantiale de bani, timp si birocratie. Se pare ca, tocmai asta nu convine unora de la noi, care vor „ciolane” multe si plata de belfer pentru irosire de timp in prestigioase institutii ce se dovedesc a fi adesea „coperativa munca in zadar”).

Interpretarea cu buna credinta, constructiva, coerenta si productiva a cadrului juridic existent este o comportare de la care in tarile cu democratie reala putini parlamentari se abat, pentru ca risca oprobiul public, iar in aceste  tari oprobiul si rusinea sunt de temut. 

Noi nu avem in Romania aceasta cultura, politicienii nostri sunt in stare sa se preteze la turpitudini de neimaginat in democratii autentice (nu „originala” si mi-mata ca a noastra). Lipsa de principii, cinismul si lipsa de scrupule in urmarirea intereselor egoiste, (personale si de grup), spiritul de sicana, atitudinea de „Gica contra” marcheaza cu efecte nefaste viata politica la noi.

3. Multor oameni cinstiti a inceput sa le fie lehamite sa mai auda ca parlamentari isi dau demisia din partid invocand „onoarea lezata”, dar nu si din Parlament (la ciolan nu renunta, devin „independenti”; inainte de a migra la un alt partid), iar politicieni de marca (inclusiv premierul Tariceanu si presedintele Basescu) se razgandesc sa-si mai dea demisii anuntate de ei insisi cu tam, tam (uneori jocuri politice la cacialma) si isi motiveaza turpitudinea - vezi Doamne - „de dragul tarii, al intereselor generale” („pentru tarisoara noastra”, spuneau personajele lui Caragiale). Comportament de doi lei (vechi, rapciugosi, nu roni batosi), dar reprezentativ pentru politicienii de doi bani pe care ii are tara in acest anno domini.

Dupa o campanie costisitoare, haotica si aiuritoare, tipica pentru politicieni, dar si pentru media romaneasca prin incalcirea/imbarligarea de idei si mesaje rasucite, rezultatul referendumului de pe 19 mai a cazut ca o ghilotina: majoritatea celor ce s-au prezentat la vot il vor in continuare pe Traian Basescu la Cotroceni, se regasesc in el si sunt de acord cu proiectele, cu actiunile lui de „ecarisaj politic”! Curaj, noroc si vant din pupa! Cum, deocamdata si structurile oculte, dominatoare din Vest, mai ales din SUA („marele licurici” are un cuvant greu de spus in tot ce se intampla important in Romania) considera ca omul politic atipic Basescu nu si-a epuizat combustia (mai este util, coroborat cu faptul ca domnul Geoana s-a dovedit inca necopt, iar la scara nationala insuficient acceptat ca mare lider) toata lumea a luat act de revenirea la „status qvo”-ul dinaintea referendu-mului. Aceleasi personaje (presedinte, prim-ministru, parlamentari ostili, institutii in criza de credibilitate etc.)! Ceva s-a schimbat totusi! Oare „piesa” ce va fi jucata va fi diferita? Pentru romanii de rand, in limbajul „conului Iancu”, pozitia fortelor anti-Basescu este „sa se revizuiasca, dar sa nu se schimbe nimic”; iar a „pro-bases-tilor” este o condescendenta „sa nu se revizuiasca, dar sa se schimbe lucrurile, macar prin partile esentiale”. Daca incerci sa cerni samburi rationali din verbiajul si cacofonia postreferendara ce se poate prognoza pentru viitor? Deocamdata, doar un singur lucru: circul continua! Iar in materie de circ politic lumea poate acorda incredere clasei politice, inclusiv societatii civile romanesti. Multi vor fi surprinsi de ce sunt in stare si de cat de jos pot sa coboare! Tonul l-a dat chiar presedintele Basescu inca din ziua referendumului; (intr-un incident hilar cu o ziarista ce l-a fotografiat/inregistrat in timp ce, populist, isi facea cumparaturile a tratat-o ireveren-tios, i-a smuls telefonul portabil, i l-a retinut cateva ore, iar in discutia cu sotia a calificat „pasarica” ziarista drept „tiganca imputita”). Tara va fi in continuare si pentru multa vreme copilul problema al Uniunii Europene, ultimul vagon, cel cu lanterna rosie de cand Bulgaria s-a facut copil cuminte. Poporul in toata aceasta tevatura? (ce se va intampla cu oligarhii si mogulii, in ce masura „vox populi” se va dovedi „vox Dei”?). Vai de biata tara daca banul murdar, „vitelul de aur” mu-gind manele politice si politicienii minune (de coruptie denuntatori, dar ei insisi profund corupti) vor favoriza, spre a impune, „vox derbedei”, adica demagogia desantata si domnia cinica a neavenitilor, impostorilor cu tupeu, gogomanilor si mitocanilor, a  parasutatilor politici in toate domeniile societatii romanesti!

Circul poate fi amuzant! Farsa pe spatele unui popor atat de napastuit ca al nostru, NU!