TRIBUNA NOASTRA
NR. 56, ianuarie - martie 2007

• La noi toate sunt "originale", pana si saracii. Saracii oraselor noastre nu sunt prea tineri si nici prea batrani ca sa cerseasca fara jena. (Dar ca sa lustruiasca cinstit incaltarile nu se mai gaseste nimeni in tot Bucurestiul. De fapt, in Romania nu mai sunt lustragii de nici o varsta, de nici o conditie, nici sedentari, nici ambulanti, nici de lux, nici de mizerie. Cum o sa se oboseasca saracul de el frecand cu sarg incal-tari, murdarindu-se de crema, plus investitia facuta in cutia suport si perii adecvate la culoarea pantofului. Pe vremea comunismului meseria de lustragiu a fost des-fiintata ca inutila si degradanta, "domnia" trebuia combatuta, fiecare trebuia sa-si curete si sa-si lustruiasca incaltarile). Dupa revolutie, mentalitatea a ramas; apare rusinos sa fii lustragiu cinstit, este mai rentabil sa arunci apa pe  parbrizul masinilor si sa-l stergi in doi timpi si trei miscari, pana se schimba stopul. Pentru un astfel de mazgalit cu buretele imbibat si ras cu lamela de cauciuc in cateva secunde iese un maruntis frumos. Si vai celui care este calic sau refuza serviciul oferit cu insolenta la toate stopurile din centrul orasului; o pata cu detergent sau mai rau o solutie coroziva  de bere cu sare aruncata pe parbriz il va matui iremediabil, ca sa se invete minte cel de la volan sa nu se mai caliceasca altadata!

• „Masina mica”, visul romanului in terminologia de altadata!

Democratizarea accesului la aceasta mult ravnita masina este o realitate, umbrita, din pacate, de regresul in materie de comportament al romanului pe drumul public. C-asa-i romanul, cantam noi din toti bojocii! La meciuri spunem Olé! Romanul la volan este un mare mitocan, adeseori un marlan dublat de un toparlan: el sau ea, ce le caracterizeaza comportamentul la volan sunt nesimtirea si inconstienta! Fiecare se da mare, increzutii „sofeaza”, prudentii „soferesc”, dar noul mitocan de la volan a devenit un specimen insuportabil si tot mai raspandit. Nu semnalizeaza, (prelungeste viata becurilor?) iti taie drumul, ti se baga periculos in fata, dubleaza taind linia continua, chiar doua, forteaza sa-si faca loc, opreste unde si cand vrea, parcheaza asisderea blocand circulatia, nu acorda prioritatea, se vara in fata ca un cui dupa ce a mers pe linii de tramvai si pe contrasens, cum te descurci tu in spate nu e treaba lui, nu-l intereseaza, in fata-ti danseaza, considera ca e treaba ta sa franezi in catastrofa pentru a nu-i atinge parsocul din spate, iar daca ii faci semn cu lumina, iti raspunde si el cu luminile de avarie, insemnand practic”pupa-ma in ...crestet! Vorbeste la telefon fara jena, cat vrea, cand vrea, unde poate, chiar si atunci cand trebuie sa fie atent la trafic si sa faca manevre complicate. Cum il nemultumeste ceva se enerveaza, coboara geamul, vocifereaza, claxoneaza ca un descrierat, (ca doar el in habitaclu este protejat sonor; ca pietonii sunt stresati fara nici o vina, ca batranii pot face infarct la un claxon brutal declansat de nerabdatorul sofer, nu-l preocupa, o considera treaba lor).  Daca il ajungi la stop si-i faci timid observatie, produci senzatie; te cantareste dintr-o cautatura, sare ca o minge, discutia se incinge, ploua cu invective, cu injuraturi, te balacareste cu ce-i vine la gura. I-ai jignit nevasta, poate te mai iarta, i-ai botit masina, apoi vezi tu cearta. (Nu putini o fac de oaie, adica sar la bataie). Si nimeni nu se cutremura in tara asta ca raportat la numarul de locuitori batem toate recordurile cu peste 2.500 de morti si peste 5.000 de raniti intr-un an (2005)!

• Noul cod rutier? O noua sursa de venituri importante la buget, automobilistul este vaca ideala de muls sub orice pretext: cu jecmanirea oamenilor simpli, adica a prostilor  (lor amenzile li se dau cu precadere si nu li se anuleaza niciodata, cica dotarea nu e omologata) si scutirea „pilosilor” (acestia sunt rareori amendati., iar de se intampla, lor li se anuleaza, ca vezi doamne au fost in misie oficiala). Codul este totodata,  „cadrul legal” ce asigura exercitarea cu impunitate de catre oficiali a dis-pretului fata de cetateanul de rand („coloana oficiala” a oficialilor de azi se bucura de prerogative incredibile, mai multe chiar decat „coloana lui Ceausescu”). Vai de cel ce nu se da imediat deoparte ca este admonestat prin ordine scurte, latrate in difuzoare, cu riscul de a-l  impinge in sant! Si nu cumva sa protesteze, ca-si agraveaza cazul: amenzi de-i sar ochii si nu mai pupa carnetul cu lunile!

Respectul fata de autoritate? Suntem duplicitari! Daca ne convine sau daca n-avem incotro! Atentie! Chipiul trebuie respectat! De sub chipiu poate tasni ideea unei amenzi, asa ca isi musca zabala „sofarul”, dar se stapaneste. Se vede un chipiu de la politia rutiera in intersectie, turma inainteaza la pas, sacalii de la volan se mai potolesc, se mai dau jos de pe linia tramvaiului, nu mai intra cu obraznicie pe contrasens (fortand apoi intrarea „la mustata” in fata ta), mai lasa telefonul, se uita daca prin manevra ce o face jeneaza sau nu traficul... Rezultatul? Traficul devine cuminte, dar mai aglomerat decat fara politai... A plecat chipiul din intersectie o, hoo! Ce bine! Ne putem comporta in continuare asa cum de fapt suntem: niste mitocani ce nu au la volan nimic european in comportament.

• Intr-o zi oamenii simpli si la locul lor au primit o invitatie cu chenar negru, de participare la o reuniune de doliu. Iata textul discursului rostit de un pensionar cu papion :

Dragi prieteni din toate generatiile,

Cu intarziere, pentru ca si noi am aflat tarziu, ne reunim astazi  spre a constata si regreta profund plecarea dintre noi spre o lume mai buna a unei familii dragi, prietenii nostri „Bunul simt” si sotia sa „Decenta”. Nu se stie cand s-au  nascut, ca nu le-a vazut nimeni certificatele de nastere sau buletinele de identitate, hartii birocratice aparute mult mai tarziu. Bunicii si parintii nostri ne cereau sa respectam aceasta familie de valori nu indeajuns pretuite, de care ne vorbeau cu respect si dascalii la scoala si preotii la biserica.

Sotii „Bunul simt” si „Decenta” ne indemnau sa ne conducem in viata dupa reguli simple, stiute de toti: „Cine se scoala de dimineata ajunge departe”; „Dumnezeu ajuta, dar nu iti baga si in traista”; „Vezi barna din ochiul tau inaintea paiului din ochiul altuia” „Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”, „Cimitirele sunt pline de oameni ce s-au crezut de neinlocuit” etc;

Vremurile s-au tulburat, oamenii s-au schimbat. Familia „Bun simt”-„Decenta” s-a vazut luata in deradere, ironizata ca depasita, nemaifiind loc pentru ea in lumea de azi ,  iar mai apoi agresata,  fara ca nimeni sa o apere:

- la scoala copii nu mai respectau pe profeori si nici bunele maniere. Daca vreun profesor educat traditional indraznea sa sanctioneze o beizadea de bani gata, mucosul obraznic ameninta pe profesor ca va face in asa fel incat sa fie dat afara sau macar mutat de la scoala; si reusea sa se tina de cuvant.!

- pe strada, in parcuri, pe stadioane si alte locuri publice „Bunul simt” si „Decenta” erau mereu busculati si jigniti, s-a facut chiar o moda din asta. Constatau cu durere ca in aglomerari cu cat este mai multa lume, oameni sunt parca tot mai putini!

- ei au fost alungati cu dispret de soferii profesionisti si amatori participanti la traficul rutier din orase. Cand aveau  loc incidente,  de la al treielea cuvant spus de cei implicati incepeau sa curga invectivele si injuraturile, punand onorabila familie pe fuga.  Situatia se degradeaza in continuare.

„Bunul simt” si „Decenta” au inceput sa piarda dorinta de a mai trai printre noi cand oameni cinstiti atacati de un hot noaptea in casa si dormitorul lor dupa ce s-au aparat cum au putut s-au vazut tarati prin tribunale sub acuzatia ca prin reactia lor de legitima aparare au stresat pe agresor!

Starea sanatatii familiei „Bun simt/Decenta” s-a degradat in continuare,  fiind hui-duiti si agresati verbal oriunde apareau,  fara ca autoritatile/ oficialitatile sa ia vreo masura impotriva agresorilor; chiar de erau prinsi in flagrant delict si dusi la politie autorii incivilitatilor erau pusi in libertate dupa cateva ore.

„Bunul simt” si „Decenta” si-au pierdut speranta ca ar mai fi doriti in societatea actuala cand si-au dat seama ca de-acum sunt luati peste picior in permanenta, ca nimeni nu-i apara, nimeni nu-i ajuta sa poata sa-si propovaduiasca in continuare crezurile. Limbajul stadioanelor a inlocuit pe cel al saloanelor!

Moartea familiei „Bun simt”/”Decenta” a fost precedata de cea a parintilor „Adevarul” si „Cinstea”, fiicei mai mare „Increderea”, a fiului „Respectul”, verisoarei „Responsabilitatea” si matusii”Ratiunea”. Disparitia lor neluata in seama in indiferenta generala de care toti ne facem vinovati a lasat camp liber rudelor vitrege, impostorilor si tupeistilor ce clameaza fara jena: „Sunt victima unui proces politic”, „Sanatatea nu-mi permite sa stau in puscarie (dar sa fure i-a permis, iar la restituire nici nu se gandesc), „Tot ce-am castigat (adeseori averi de nejustificat) s-a facut legal”. Ce jignire: rezulta - potrivit acestora - ca saracia si mizeria celor multi sunt si ele legale!

La inmormantarea „Bunului simt” si „Decentei” au fost putini, doar 2-3 prieteni vechi, sceptici ca mai are cineva nevoie de ei, constienti ca le va veni curand si lor randul sa plece in tacere si uitare. S-a adeverit astfel premonitia „Bunului simt” ca putini se vor sinchisi de plecarea familiei sale dintre noi, premonitie infricosetoare formulata astfel: „oamenii s-or inrait, le-a luat banul mintea si  n-or stie ca m-am dus, numai or vedea  ca nu-s”!

Peste tot s-a instalat cu cinism liberalismul triumfator; el arunca peste bord  valorile traditionale,  aduce unora averi colosale, iar altora dezamagiri amare - toate legale -  astfel ca „Bunul simt” si „Decenta” vor ramane in amintirea unor putini ce le vor duce flori la mormant  murmurand „Sa le fie tarana usoara”!

Din pacate, fara aceasta familie de valori autentice, generoase si nobile, viata noastra nu va fi nici frumoasa, nici placuta, nici usoara, ci o balaceala imunda in cloaca in care ne imping  moravurile, comportamentele si limbajul din  societatea  actuala!

• Mai nou cei din capul statului, mai rau ca cei din capul satului mint fara rusine si se balacaresc cu ce la gura le vine! Viata politica a devenit un circ, iar politicienii, mari panglicari. Scandalul „ biletelelor”si repercutarea lui in viata politica a tarii ne replonjeaza in plin Caragiale!  Au dreptate cei ce zic ca pestele de la cap se strica! Abia avem o luna decand am intrat in lumea buna si mai marii zilei... se acuza reciproc de practica pilei! „Se dau in stamba pe sticla” spre mirarea vecina cu stupoarea tarii intregi si a strainatatii. Daca ei nu-si tin rangul nu-i de mirare ca sunt atatia ce le tin hangul! Anual, de la buget se cheltuie milioane de euro pentru „imaginea Romaniei”. Acum, cand sa fie culese roadele investitiei, cu doua lovituri de copita politica mai marii zilei au trimis pe apa sambetei efectele benefice scontate. Tara a intrat dupa asa zisa revolutie in „zodia nesimtirii”. Nesimtirea sub toate formele ei s-a instalat durabil in societatea romaneasca, facand jonctiunea cu un cinism ciocoiesc a toate umilitor si sfidator. De acest flagel se scapa greu, caci nesimtitii se simt prea bine in pielea lor, iar protestul oamenilor cu bun simt nu este luat in seama, nu are spor si nici sanse de viitor. Marla, tarla si mitocania impanzesc Romania! Costurile le vom plati noi toti, iar ocara  va improsca tara: pedeapsa va fi anume, aceea de  a nu mai avea obraz cand scoatem capul in lume!