PLANTA DE SERA
Livia Nemteanu
Sunt planta
de sera fara radacini
Radacinile le-am lasat acasa
Vanturile dorului ma frang uneori
Dar mi-am facut o cuirasa.
E cald si e calm. Nu's
securi
Nici cozi de topor sa
m-abata.
Ma'nfasur in kilometri, in timp
Dar ma'nvart pe-o roata dintata.
Seva ma'nalta si scap
peste dinti
Mai sus, tot mai sus, peste
mare
Zaresc rareori la orizont
Leaganul care ma doare.
Planta de
sera ... Lumina ma'mbata,
Geamlacul imi da irizari curcubee
Prin care patrunde gradina din vis
Cu istovitoarele ei melopee.
Esti
Corina Petrescu
Esti zambetul sagalnic al soarelui-rasare,
Esti vinul cel mai dulce si
binecuvantare,
Esti marea infinita si clipa ce nu trece,
Esti ramul plin de roade ce nu vrea sa se-aplece.
Esti linistea din noapte cand dorul iar suspina,
Esti tot seninul lumii si vorba ce alina,
Esti „da”-urile toate si „nu”-ul ce convinge,
Esti steaua mea pe care… nicicand n-o
voi atinge.
Esti lacrima
de stea si lacrima de roua,
Esti curcubeu promis cand peste mine ploua,
Esti cantul meu ce pana si gandul il strapunge,
Esti steaua mea la care… nicicand nu voi ajunge.
Esti prima
clipa-a vietii, minune din iubire,
Esti vesnica ispita si lant de inrobire,
Esti raza mea de soare cand peste
mine ninge,
Esti steaua mea pe care…nicicand n-o voi atinge…
Esti bucuria
vietii ce bucurie-mparte,
Esti sfantul meu refugiu de dincolo de moarte,
Esti talisman ce poate tot raul sa-mi alunge,
Esti steaua mea la care…nicicand nu voi ajunge.
ADUCERE-AMINTE
mamei mele, Rozalia
Corina Petrescu
Maicuta
scumpa, am sa-ti scriu in cer
Doar doua randuri, mama, mama mea,
Fara adresa, undeva-n eter,
Sa stii ca nu-i usor in lipsa ta.
Te-ai dus,
maicuta scumpa, mama mea,
Te-ai departat fara sa-mi poti vorbi
Si poarta ai inchis-o-n urma ta
Cand ai plecat de tot, spre vesnicii.
De-atunci nu
te-am mai intalnit deloc,
Poate in vis, o umbra tu treceai
Si sprijinind al usii mele toc
Cu-acelasi drag spre mine
tu priveai.
De ce cu
glasul tau nu ma mai chemi
Si usa casei nu mi-o mai deschizi?
Cand imi e dor de tine peste vremi
De ce spre tine calea mi-o inchizi?
Iubirea ta
m-ajunge si acum
Desi atata vreme a trecut,
Icoana ta strabate si din scrum
Cu dragoste de vesnic inceput.
Nici cu
privirea nu ma mai alinti
Si nici macar nu esti in preajma mea;
Cand doruri ard in lacrime fierbinti
Tu iarta-ma ca NU TE POT UITA!
Lia Ruse ne ofera volumul de versuri „La poarta unui anotimp”, aparut la Montréal in decembrie 2006.
Dezghet
Iarna si-a atarnat
Atatia cercei!
Dimineata, in bobul de lumina
Pe urme de zapada
Au rasarit
Albi ghiocei...
Cu ei,
Tu ai venit ca o regina
Cu harul, cu dorul si cu iubirea.
Si,... a trecut atata timp
De-atunci,
Din albul anotimp!?
Azi, „depeni amintirea”.
Dor aprins
Las dorul meu sa umble in tacere
Cu sufletul aprins ratacit in amiezi,
Privind vazduhul plin
Si norul gri
Cu prelungirea dusa in
zapezi
La dorul meu sa umble iar prin lume,
Intersecand realul, flamand de vise mult
La marginea tacerii cu amintiri nebune
Sa-nvie-n gustul mierii
Sarutul de demult.
Impreuna
Ningea jovial
Si noi alergam prin zapada,
Prin timpul fugar si opal
Cerul parea c-o sa cada!
Fluturii zapezii nelinistiti
Sub vazduhul de spuma,
Inimile noastre cantau
Izolate-ntr-o lume nebuna
Si... alergam
Si nu mai stiam
De unde plecasem, prin omat, cu tine
Tu ma tineai de mana
Si-amandoi
Loveam, in ceas, secunde
Cu inimile pline.
Spuma usoara
Incepuse mult sa creasca,
Dansul iubirii
Se desfasura-n zapada
N-am fi vrut, vreodata,
Sa se mai opreasca
Chiar daca cerul,
Peste noi,
Parea ca o sa cada
Pana unde
Asteptam! O melodie
Auzul mi-l legana
Lumina noaptea tarzie
Steaua din privirea mea.
Timpul inflorea duios
Printre sagetile lungi...
Dor ce-ntorci noaptea pe dos
Pana unde vrei s-ajungi?!
Moment
Un dor nebun infiorand
Florile de mai!
Clipa-mi se face
Romanta, cantata la nai...
Epigrame
de Mike Farkas
Nasteri la Tv:
Hristos cand s-a nascut,
Numai Magii au stiut.
Dar cand s-a nascut Irina,
S-a aflat pana in China.
Ce-au vazut
a fost nimica,
I-a soptit candid Monica.
Si-a mai precizat "vedeta":
Ne va sti, toata Planeta.
O sa nastem in "tandem"
"IN DIRECT" din Bethlehem.
El 50 de ani, ea 30
Sunt
frumoase, tinerele
Si te baga in belele.
Insa alta-i consecinta,
Si o spun ca sa v-amuze:
A crescut subit cerinta,
La Viagra si ventuze !
Infidelitate
Lumea e cam
barfitoare
Si-am sa fac o precizare:
Ea pe sot nu l-a-nselat,
Ci numai l-a... comparat
Din lirica lui George Filip
MENESTREL LA PORTILE IUBIRII
SECETA
ochii tai priveau tacuti,
glasul lor era subtire
ca bratara de logodna
pe destinul unui mire.
aduceau vulturii soare
in cristale de lumina.
muntii obositi de doruri
dorurilor li se-nchina.
ti-am soptit doua cuvinte
rastignite ori-n poeme.
printul viu tradat de rime
si de doruri - nu se teme.
porti in palma ta destinul.
seceta viseaza roua;
dragoste ranita-n arsiti
zana buna o sa ploua...
...CA O MAREE
nu s-a
intamplat mai nimic.
steaua diminetii e nula,
lumea priveste in deruta
iar
Marea se-ncinge a hula.
furnicile cara
nisip
pentru palatul lor subteran
si observ in esential:
spatiul nu mai are tavan.
totusi - ascult de glasul cuiva.
umbra pasarii cade usor.
de hazard crapa semintele
iar anotimpul dragostei e carnivor.
dioptriile toate zambesc.
iubirea-n culori se impune.
poemele-mi
ning prin odaie,
maree curgand din carbine.
NIHIL
SINAE AMOR
Omul a vaslit
spre orizont
cu busola: timpul si credinta,
nestiind ca-n marele afront
masura-n volum - circumferinta.
a ajuns de
unde a plecat.
drumul i-a fost alb si intuneric
si nebanuind a demonstrat
ca asteroidul nostru-i sferic.
de
atunci plutim prin geometrii,
mici necunoscuti prin ecuatii,
mercenari ziditi in teorii
noi - imponderabilii din spatii.
Homo-faber naste ratiuni
pe planeta noastra fosta plata,
dar ca scoboram.. din ce minuni ?
n-o sa afle Omul - niciodata.
