(Ernani, Verdi)
(Norma, Bellini)
(clasa de master in Japonia)
(Tosca, Puccini)
(Trubadurul, Verdi)
Despre succesul Mioarei Cortez a curs multa cerneala, atat in presa din Romania cat si in cea din strainatate. Publicam mai jos interviul pe care a avut amabiliatatea sa ni-l acorde marea soprana de orgine romana.
Intrebare:
Cum v-ati hotarat sa urmati aceasta cariera?
Raspuns:
Foarte simplu. Provin dintr-o familie de muzicieni. Suntem trei surori:
Viorica Cortez, sora mea cea mare, renumita mezzosoprana care traieste la
Paris, care a fost casatorita cu marele sculptor Marcel Guguianu, dar de
care a divortat. Sora mea mijlocie, Stefania Serban, profesoara de pian la
Suceava, iar acum la Iasi, traieste in casa parintilor nostri, iar eu,
mezina, Mioara, soprana, casatorita initial cu David Marcian, concert
maestru la Filarmonica din Iasi, dar in prezent recasatorita cu inginerul
Costel Mardare, despre care trebuie sa va spun ca este echilibrul meu.
Arborele genealogic, din punct de vedere muzical, este foarte bogat.
Bunicul, Constantin Cortez, a fost un foarte mare bas cantabil. Atunci cand
canta, lampile incaperii se stingeau din cauza marelui volum al vocii sale.
Tatal meu, a fost dirijorul corului la celebra biserica Sf. Spiridon din
Iasi. A fost un mare tenor si a fost botezat de Gabriel Muicescu. A fost
primar la Bucium. Imi povestea ca atunci cand regele Carol trecea pe str.
Sf. Atanasie din Iasi, se oprea pentru a asculta muzica care se auzea din
balconul casei bunicilor mei. Mama era dotata cu o voce de soprana si a fost
un suport pentru toti cei ai casei. Mi-a dirijat pasii si am luat mult de la
ea. Revenind la Viorica, ea a fost prima care a urmat muzica, studiind si
care apoi a colindat lumea in lung si-n lat, stabilindu-se la Paris. Imi
amintesc, mica fiind, in casa noastra veneau cei mai mari poeti, muzicieni,
personalitati ale vremii. Dupa ea am urmat eu. Tata mi-a zis: “Ai sa urmezi
pe Viorica”. Si asa a fost. A fost un drum spinos fiindca era o perioada
grea din punct de vedere politic. Am dat examene pe la diferite scoli, dar
tata fiind considerat chiabur eram data afara, iar Viorica, desi era solista
la Filarmonica din Iasi, a fost si ea data afara, iar Stefania de la liceu.
Am studiat apoi la seral si fara frecventa, iar de la 15 ani, nevoita
fiind, am inceput sa-mi castig existenta cantind in corul Filarmonicii.
I:
Cum ati ajuns in Canada?
R:
Dupa ce am colindat prin toata lumea, am cantat pe cele mai mari scene ale
lumii, reputand un mare succes, iar sotul meu avand zece persoane din
familia lui la Montréal, mi-am zis, nu se poate sa nu cant si in Canada.
Deziluzia a fost mare, incercandu-mi norocul in tara frunzei de artar. Spre
marea mea bucurie, la 4 decembrie 2006, am participat la receptia data cu
prilejul Zilei Nationale a Romaniei, organizata de Consulatul General de la
Montréal, unde am cunoscut multe personalitati din comunitate, printre care
pe domnul prof. Vania Atudorei, ca mare iubitor al muzicii, s-a ocupat in
mod deosebit pentru a ma face cunoscuta in comunitatea romaneasca,
organizand doua concerte de Craciun, la biserica parintelui Stoleru si la
biserica Sf. Nicolae, unde este paroh parintele Cezar Vasiliu, repurtand un
mare succes. Pe 18 februarie am participat la un concert “Remember Ioana
Radu”. De asemenea, am avut placerea sa-l cunosc pe domnul Cristache Zorzor,
dirijor, si cu care sper sa realizam impreuna un eveniment muzical.
I:
De ce ati acceptat sa cantati la aceasta aniversare, dv. fiind o mare
soprana?
R:
Simplu. Pentru ca in familia mea se canta foarte mult, iar tata ma punea sa
cant inca de la varsta de 5 ani “Dor de razbunare” al Ioanei Radu. Mica
fiind, eram fascinata de vocea ei. Nu aveam mereu chef sa cant atunci cand
veneau musafirii, ma enervam dar aceasta m-a ajutat sa ma formez in fata
publicului. Am stiut ce vreau si am decis ca este singura meserie pe care
stiu s-o fac. Aceasta romanta am cantat-o prin scoli, la concerte si am
castigat chiar si premii.
I:
Cand si care a fost prima aparitie si ce va reaminteste acest lucru?
R:
Primele aparitii au fost chiar de pe bancile scolii.
La 15 ani am intrat la Filarmonica
din Iasi evoluand sub bagheta lui Pavarache in Corul Filarmonicii si care
m-a solicitat sa cant in mai multe concerte, pot spune ca au fost primele
aparitii profesioniste. Plecand de la Filarmonica, m-am dus in Italia, unde
am intalnit-o pe sora mea, Viorica, care parasise tara in 1970,
stabilindu-se la Milano. Aici am intrat studenta la Facultatea de canto
“Giuseppe Verdi”, beneficind de o bursa de studii in urma unui concurs la
care au participat 400 de candidati, si astfel am putut sa-mi continui
studiile. Prima mea aparitie a fost rolul Dezdemonei din opera Othelo de
Verdi. In 1973 am venit la Bucuresti, unde am participat la un concurs de
admitere la Conservatorul “Ciprian Porumbescu”. Dupa concurs, maestrul
Arbore, regizorul Academiei de Arte din Bucuresti, m-a intrebat daca sunt
ruda cu Viorica Cortez. Am fost surpinsa, chiar vadit deranja de intrebare,
replicand daca are vreo legatura. Vroiam sa fiu eu, si asa am ramas la clasa
dnei Arta Florescu. Era foarte severa cu mine. Si am intrebat-o de ce. Mi-a
raspuns: “pentru ca ai un potential pe care eu nu l-am avut, iar tu trebuie
sa faci o mare cariera”. Eram doua sabii care nu intrau in aceiasi teaca.
I:
Aveti o clasa de master in Japonia?
R:
Da si asta din 1998, pe care am castigat-o in urma unui concert unde au
asistat peste 1700 persoane. Am un curs de master pentru canto. Scoala lor
este foarte rigida, dar sunt foarte precisi. Au voci frumoase, dar care
trebuie lucrate.
I:
Credeti ca marele public a fost atras de o anumita arie din palmaresul dv?
R:
Nu stiu daca a fost atras de o anumita arie. Sunt modesta pana la un anumit
punct, dar trebuie sa-mi recunosc valoarea, pentru ca am muncit pentru asta.
Trebuie sa-ti explic fenomenul MIOARA CORTEZ. 70% munca, restul de la
parinti! Focul sacru cu care te nasti, eu ma confund cu rolul, timbru meu
este deosebit, este parerea specialistilor, dar in primul rand al marelui
public. Exista un liant intre mine si el. Traiesc rolul profund. Pentru
mine, daca cant in fata unui singur spectator sau a 2000 persoane, este
acelasi lucru. Cant cu aceeasi pasiune si daruire.Vedeti, nu pot spune ca am
o arie preferata.
I:
Ati putea mentiona o cifra a aparitiilor dv?
R:
Nu le-am numarat si imi pare foarte rau, sincer. Daca as aduna afisele,
numarul lor ar fi cu siguranta foarte mare.
I:
Credeti ca in muzica este la fel ca in sport, daca iesi din joc o perioada,
iti iesi din forma, iti pierzi antrenamentul?
R:
Bineinteles, fara doar si poate. Daca nu canti o perioada, vocea se
odihneste, este o odihna constructiva, dar coardele vocale trebuie exersate.
Vreau sa va spun ca eu fac vocalize chiar si atunci cand sunt in bucatarie,
sau fac curat, sau lucrez in gradina. Aici in Canada, incep sa fac primi
pasi cu impresara mea doamna Corbeille.
I:
Ca imagine mediatica, considerati ca sopranele si pianistii surclaseaza
compozitorii?
R:
Consider ca solistul ajuta la cresterea valorii compozitorilor. Este acelasi
lucru si cu solistul de opera. Tu trebuie sa stii cat ii dai din valoarea
ta, cat poti sa-l ridici. Eu am facut numai ceea ce mi s-a potrivit. Sunt
riguroasa in alegerea repertoriului.
I:
Considerati ca marii artisti, printre care va numarati si dv, se exporta
singuri?
R:
Nu, nu se pot exporta singuri, daca nu sunt indrumati si ajutati. Vedeti, eu
am avut noroc, in deschiderea drumurilor, cu sora mea Viorica, care era tot
timpul in legatura cu impresari renumiti, ea fiind pentru mine un suport
extraodinar, mare deschizatoare de drumuri. Am cantat si impreuna.
I:
Despre muzica de opera din generatiile urmatoare ce parere aveti si cum va
fi perceputa?
R:
Muzica de opera nu cred ca o sa moara vreodata, pentru ca este ceva
extraordinar. Muzica ramane cu toate ca regizorii incearca sa le schimbe
uneori scenogafia, uneori prea indraznet si ramai socat. Unora le place,
altora nu.
I:
Va considerati o supravietuitoare?
R:
Nu, sunt om obisnuit. Poate
ca dainui prin cariera mea.
I:
Cum va explicati succesul atat in Romania cat si pe plan international?
R:
Singura explicatie este publicul. El este cel mai exigent critic. Nu ai voie
sa gresesti. Tu trebuie sa fii perfecta. Daca un director nu te mai solicita
intr-un alt concert, trebuie sa intelegi singur.
I:
De curand ati trait o mare bucurie. Baiatul dv., Stefan, a venit impreuna cu
sotia, Mihaela
Codreanu David, in Canada. Cum a fost mometul revederii?
R:
Bucuria a fost imensa. Acum incercam sa-i ajutam sa-si continuie studiile
sau sa faca o alta specializare pentru a se putea integra cat mai repede in
societatea de adoptie. Stefan a terminat Academia de Arta din Iasi. Este un
bass bariton. Dar nu stiu daca va profesa aceasta meserie aici, cu toate ca
nu as vrea sa moara traditia CORTEZ
I:
Romania a fost o mare exportatoare de soprane de la Hariclea Darclé, Ileana
Cotrubas pana la Angela Gheorghiu, Leontina Vaduva, Viorica Cortez Guguianu,
Mioara Cortez. Ati intalnit la Montréal colege de breasla?
R:
Spre marea mea bucurie am reintalnit-o pe mezzosoprana Corina Circa.
Revederea a fost emotionanta. L-am cunoscut si pe tenorul Corneliu Montano,
cu care am sustinut un concert. Este un mare talent.
I:
Va este teama de publicul quebecoaz?
R:
Poate ca da, nu stiu care va fi reactia lor, dar eu cand cant, nu vad, dar
simt caldura dintre public si mine. Am fost profund impresionata cand, la
Montréal, lumea s-a ridicat in picoare pentru a ma aplauda, am ramas
stupefiata.
I:
V-ati gandit la o revenire in Romania?
R:
Nu cred ca mi-ar mai place si asta dintr-un singur motiv pe care vi-l
explic. In 2006 m-am intors la Montréal, unde Stefan s-a casatorit si am
realizat, este altceva, sistemul este bun, nimeni nu moare de foame, romanii
sunt iubiti de societate si asta este explicatia ca sunt solicitati. Ei stiu
sa se adapteze usor. Noi, romanii, stim sa facem de toate. Canada este o
alta planeta. Iubesc Romania, mi-am lasat tot ce am avut mai scump, casa
parinteasca, rudele, sora mea, muzica. Destinul este cel care te conduce in
viata.
I:
Inteleg ca nu incurajati faptul de a parasi Romania?
R:
Este decizia fiecaruia. Romanii sunt o comunitate puternica. Este adevarat,
la inceput este greu, dar in timp poti beneficia de multe avantaje.
I:
Aveti un mesaj pentru cititorii ziarului nostru acum, in pragul Sfintelor
Sarbatori de Pasti?
R:
Va felicit pentru munca pe care o depunteti, felicit editorul acestei
publicatii pentru efortul pe care-l face de a impartasi cititorilor stiri
proaspete. Va doresc sa petreceti un PASTI FERICIT, iar masa sa va fie plina
de cele mai bune bucate, ornate cu traditionalele oua rosii.
Va dorim mult sucees, pe masura talentului dv., nu inainte de a va multumi pentru faptul ca ati acceptat sa ne acoradati un interviu pentru “Tribuna noastra”.
