TRIBUNA NOASTRA
NR. 56, ianuarie - martie 2007

Este de acum un fapt binecunoscut ca ascensiunea la putere a Partidului Comunist din Romania (PCR) s-a facut sub stricta "obladuire" si indrumare a consi-lierilor sovietici intrati in tara odata cu Armata Rosie incepand cu august 1944. PCR, un partid insignifiant ca numar, avea nevoie la momentul respectiv nu numai de asistenta tehnica si materiala din partea sovieticilor, dar mai ales de o baza informativa care sa-i asigure cunoasterea situatiei reale din teritoriu, a partidelor din opozitie si a liderilor locali ai acestora.

In conditiile in care organele Sigurantei statului, ale Politiei si Jandarmeriei, precum si ale Serviciului Secret de Informatii erau nesigure din punctul de vedere al comunistilor - epurarea acestora avea sa inceapa temeinic si profund abia din 1948 - comunistii lipsiti in acel moment de un organ specializat, si-au creat o baza proprie de culegere de informatii. Si aceasta cu atat mai mult cu cat in noiembrie 1946 urmau sa aiba loc alegerile, iar partidele istorice aveau inca o mare influenta asupra unui important segment al electoratului din teritoriu.

Instituirea cenzurii

In 1946, regele Mihai I, din ce in ce mai izolat si devenit practic un simplu element “decorativ” in viata publica romaneasca, semnase Decretul care transforma fostul Minister al Propagandei in Ministerul Informatiilor. Acest minister a fost incredintat lui Petre Constantinescu-Iasi, cunoscut pentru vederile sale de stanga. La art.2 al Inaltului Decret Regal, care cuprindea in total 3 capitole si 22 de articole (un decret semnat de Rege, contrasemnat de Gh. Tatarascu, ministrul Afacerilor Straine si Petre Constantinescu-Iasi, noul ministru al Ministerului Informatiilor), se specifica¹: "Ministerul Informatiilor are urmatoarele atributiuni: a) dirijeaza si controleaza toate actiunile de informare prin presa, radio, film, etc., si este organul coordonator al propagandei in strainatate. Aceasta actiune in strainatate va fi indeplinita in stransa legatura cu Ministerul Afacerilor Straine; b) Centralizeaza orice actiuni similare, provenite de la alte Departamente menite sa fie difuzate…" Aproape concomitent cu promulgarea acestui decret au fost infiintate pe intreg teritoriul Romaniei organe denumite Directii Regionale ale Ministerului Informatiilor avand competente sporite, cele mai multe situate dincolo de prevederile cuprinse in textul legii.

In fruntea acestor Directii Regionale teritoriale au fost numiti oameni de incredere ai PCR, verificati in prealabil de catre acesta si capabili de a organiza retele informative eficiente. La Directia Regionala Mures, care avea in subordine subcentrul Bistrita si care apartineau impreuna de Centrul Regional de Informare Cluj, a fost numita ca sef consilier Ermina Antalffy, o “ilustra” necunoscuta in acel moment. Noile organe instalate in teritoriu au inceput cu cenzura presei si a cartilor existente in bibliotecile orasenesti, in cele scolare, cu controlul tipografiilor si al librariilor.

Daca actiunile de cenzura a presei si a publicatiilor pot fi cel putin deduse din textul  destul de ambiguu al Decretului, culegerea de informatii nici macar nu poate fi banuita a fi in atributiunile acestui minister. Si totusi…asa cum vom vedea, culegerea de  informatii de catre PCR - un partid care actiona intens pentru a accede la putere - s-a facut la inceput prin acest minister care si-a organizat in teritoriu retele primare de informatori. A fost un abuz evident de care Regele probabil ca nici nu avea cunostinta.

Cenzorul Schonberger Paul, subordonat al Erminei Antalffy, ii raporta acesteia in aprilie 1946²: "Cenzura presei se face tinandu-se seama de libertatea presei actualmente in vigoare…Prin convorbiri si conferinte prealabile, cenzorul ia contact cu redactorii ziarelor Szabad Szo si Infratirea pentru observatiile necesare relativ la ziarele respective. Ziarul Muresul, organul liberalilor, si-a incetat aparitia. In cursul lunii aprilie a aparut si am cenzurat la tipografia Bolyai cartea lui Kovacs Gyorgy, intitulata Boszorkany. Se cenzureaza regulat toate brosurile, imprimatele si afisele, acestea din urma si din punct de vedere al corectitudinii limbii".

La randul ei, Ermina Antalffy, dupa primirea rapoartelor de la cenzorii voluntari din diferite zone muresene, dar si de la subcentrul Bistrita trimitea in scris, la Bucuresti, o informare care centraliza toate datele ce-i parvenisera anterior.

"Nimicite prin ardere"

"In urma sarcinii pe care am primit-o de la partid (Partidul Comunist - n.n.), scria un cenzor in iulie 1946, m-am deplasat in plasile Band, Raciu si Teaca, avand sarcina de a controla si cerceta toate bibliotecile scolilor, primariilor, parohiilor si a tuturor institutiilor publice de prin comune…". In raportul sau³, cenzorul ii indica pe cei care detineau brosuri si carti interzise, indicand de asemenea si titlurile publicatiilor, precum si pe autorii acestora: Wass Albert, Makkai Sandor, Leon Donci, Simion Mehedinti, Ovid Densusianu, …chiar si Papa de la Roma.

Adunate in subsolul Prefecturii Mures, toate aceste carti si publicatii interzise erau distruse periodic de catre o comisie mixta. Iata spre exemplu ce cuprindea procesul-verbal incheiat pe data de 1 octombrie 1946⁴: "Noi, Albu Traian, procuror la Parchetul Tribunalului Mures, Lote Andrei, delegatul Politiei Mures, Schonberger Paul, delegatul Ministerului Informatiilor - Regionala Targu Mures, asistat de Emil Morariu, seful Biroului de Armistitiu, am procedat la aplicarea art. 16 din Conventia de Armistitiu si a Legii nr. 364/1945 nimicind prin ardere publicatiile cu caracter fascist si antistatal".

Pe parcursul a 7 pagini, la 361 de pozitii, erau desfasurate titlurile cartilor si publicatiilor, precum si numele autorilor trecuti la "index". Multi dintre ei in mod gratuit, dar care, sub o forma sau alta, nu cadrau cu principiile noului regim pe cale de a se instala.

Precursorii Securitatii

La scurt timp dupa publicarea Decretului privind transformarea Ministerului Propagandei in Ministerul Informatiilor si organizarea in teritoriu a Directiilor Regionale de Informatii, au fost difuzate si "Instructiunile privind culegerea si trimiterea de material documentar"⁵. Ele erau de fapt un ABC in materie de culegere de informatii pentru cei care pana atunci nu avusesera de a face cu acest domeniu. "Transformarea departamentului propagandei intr-un Minister al Informatiilor, se arata in preambulul Instructiunilor, aduce pe primul plan necesitatea organizarii si documentarii, precum si a culegerii de material informativ cu privire la starile de fapt si problemele ce se pun la fata locului in tara". In cuprinsul instructiunii erau nominalizate si domeniile de interes (economic, social-economic, cultural-artistic) aratandu-se si faptul ca, citez : "…actiunile de informare au caracter permanent, Regionalele urmand sa trimita material la 1 si 15 ale fiecarei luni in legatura cu problemele aratate inainte si cu orice chestiune din regiune…"

"Am onoarea a va raporta, ii scria Erminei Antalffy pe data de 16 septembrie 1946, informatorul Dumitru Voinea din Toplita, ca fostul notar Stan din Galautas si-a format echipe care fac propaganda manista… Albu Mihai, este cel mai periculos manist. La Liceul unic am descoperit cuibul manistilor…Primiti salutul meu prietenesc. Urmeaza al doilea raport cu noi informatii"⁶.

Din pacate spatiul nu ne permite sa redam intregul raport - in fond o delatiune - care pune in evidenta atat nivelul precar de pregatire al celui de mai sus si gandirea sa rudimentara, cat mai ales moralitatea sa indoielnica si oportunismul. Un informator din Bistrita, cu pretentii si probabil ceva mai educat, ii scria Erminei Antalffy pe data de 1 iunie 1946⁷ : "In ziua de 24 mai a.c., a avut loc la Bistrita, in sala Casa Poporului, prezentarea comediei Acuzatul de O’Neill…Credem potrivit ca Ministerul Informatiilor sa cerceteze continutul acestei comedii si sa ceara interzicerea ei in viitor, deoarece aduce o nota de ironie Tribunalului Poporului, mai ales in momentele actuale cand se judeca marile procese ale criminalilor de razboi…In ziua de 25 mai a avut loc la Bistrita, in aceeasi sala, o sezatoare literara prezentata de scriitori ardeleni, in majoritatea lor reactionari…voi reveni cu completari".

Ermina Antalffy, sefa Directiei Regionale raporta si ea direct ministrului Informatiilor: "Cu onoare va comunicam confidential ca Prefectul judetului Nasaud, dl. dr. Mihail Mihailas, exponentul Partidului Social Democrat saboteaza in mod intentionat bunul mers politic al Frontului Plugarilor… Cu onoare, raportam confidential ca si dl. dr.Login presedintele comisiei judetene pentru reforma agrara saboteaza voluntar bunul mers al lucrarilor reformei agrare…" Ermina Antalffy nu-si punea problema cat de veridice erau informatiile pe care le primea, nu le verifica, ci doar le prelucra in rapoarte mai ample pe care le trimitea apoi forurilor sale ierahic superioare. Problemele sale erau insa si de alta natura. "… Domnule Ministru, ii scria Ermina Antalffy lui Constantinescu-Iasi, imi iau libertatea de a va ruga sa dispuneti ca la cercetare sa nu se trimita raportul meu confidential Prefectului respectiv, precum s-a procedat in randul trecut cu un raport confidential al meu care s-a trimis in extenso d-lui Prefect al Jud. Mures, punandu-ma prin aceasta intr-o situatie foarte penibila"⁸. La randul sau si ministerul avea nevoie de anumite informatii. Directorul Gh. Ivascu din Ministerul Informatiilor ii scria Erminei Antalffy in vara anului 1946⁹: "…va rugam a lua masuri urgente si cat mai discret posibil, ca ziaristii straini sa ne fie semnalati confidential…se va comunica: numele si prenumele ziaristului, nationalitatea, ziarul sau agentia pe care o reprezinta, obiectul vizitei, persoanele si localitatea vizitata…Toate acestea, accentuam, cat se poate de discret…".

________

¹ANDJ Mures, Fond Directia de Propaganda Mures, dosar  VIII, f. 6.

²ANDJ Mures, fond citat, dosar V, f. 1.

³ANDJ Mures, fond citat, dosar X, f. 6.

⁴ANDJ Mures, fond citat, dosar X, f. 53-59.

⁵ANDJ Mures, fond citat, dosar VIII, f. 19.

⁶ANDJ Mures, fond citat, dosar V, f. 9.

⁷ANDJ Mures, fond citat, dosar VII, f. 3.

⁸ANDJ Mures, fond citat, dosar XIV, f.3.

⁹ANDJ Mures, fond citat, dosar XIV, f. 6.