TRIBUNA NOASTRA
NR. 55, octombrie - decembrie 2006

„Hermeneutica in istorie”: sub acest generic s-a desfasurat la inceputul lui noiembrie al acestui an, 2006 - Conferinta de la Facultatea de Teologie aUniversitatii din Chicago –, din nou, despre marele filozof roman, profesorul Mircea Eliade.

In mod exceptional am fost acceptati, ca reporteri, subsemnatul si Alexandru Cetateanu. Subliniez, "exceptional" deoarece  la importantul eveniment au lipsit (nu au fost admise !?!) presa si televiziunea.

Celor care nu au avut sansa sa viziteze Universitatea din Chicago, le reamintesc, fara risipa de metafore, ca impresionantul «templu», se profileaza in atmosfera unei toamne blande, in aceeasi atmosfera de mister hamletian. Aula in care si-a revarsat verva profesorul Eliade era plina de doamne si domni, toti specialisti in stiinta a religiilor. La masa corifeilor erau constant doisprezece, uneori plus unul, mari profesori veniti din aproape toate colturile lumii. As incepe, spre a-i numi, cu moderatorii Wendy Doniger, Richard A. Rosengarten si Christian Wedemeyer, conferentiari la Facultata de Teologie. Sub conducrea moderatorului Christian Wedemeyer s-a produs prof. Carlo Ginzburg de la Universitatea din California, Los Angeles, prof. Florin Turcanu si Bryan Rennie de la Universitatea Westminster.

Sambata, pe 4 noiembrie, ponderati de moderatoarea prof. Wendy Doniger, eleva lui Eliade - Universitatea Chicago, au expus filozofii Moshe Idel - Ierusalim, Daniel Dubuisson - Univ. Charle-de-Gaulle, Lille, Franta si remarcabilul filozof-orator Jonathan Z. Smith de la Univ. din Chicago. Duminica, in ziua de incheiere a conferintei, i-am ascultat vorbind despre Eliade pe Anne Mocko si Elaine Fisher.

Folosesc din nou cuvantul "ponderati" pentru ca desi toti oratorii, precum si vorbitorii din aula, au expus pe tonalitati joase, decente, novatoare si surprinzatoare prin continut… uneori spiritele se aprindeau totusi, marii maestri ai cuvantului ponderandu-se elegant si stingandu-si taciunii mai incinsi ai ideilor, in paharele cu sfanta apa tamaduitoare.

In partile de acuze, niciodata fondate, vorbitorii bateau apa in piua, ca in repetate randuri de-a lungul anilor, despre un Eliade fost legionar, nazist, antievreu infocat, rasist etc. Aceste acuze se prabusesc si doar daca ne reamintim ca evenimentele politice ale anilor 1938 – 1941 s-au petrecut fara nici o tendinta de implicare sau participare a lui Mircea Eliade.

In cartea „In apararea lui Mircea Eliade”, doctorul  Francis I. Dworschak a scris: "Campania de calomnii si defaimare a marelui roman Mircea Eliade continua fara rusine pe ambele maluri ale Atlanticului. Spectacolul acesta sordid si-a atins apogeul in ultimul roman a lui Saul Bellow intitulat "Ravelstein". Bellow a fost pur si simplu influentat de toate acuzatiile trambitate de Norman Manea in SUA si Zigu Ornea in Romania (a carui carte "Anii treizeci" este tradusa si difuzata in SUA), de Leon Volovici in Israel etc. Aceste acuzatii sunt reluate si aplicate, fara un respect elementar pentru adevar, la evaluarea operei stiintifice a lui Eliade de unii ca: Daniel Dubuisson, Russell Cutcheon, G. L. Ebersale si altii…".

Tot aproximativ pasnic si-a rostit alocutiunea profesor Antoine Faivre, de la Scoala Practica de Inalte Studii si Stiinte Religioase din Sorbona. Mai acuzatori la renumele Eliade (foarte ciudat, dar asa i-am simtit!) au fost - profesorul Matei Calinescu de la Indiana University si profesorul Florin Turcanu de la Universitatea din Bucuresti. Pe domnul FlorinTurcanu l-am interceptat intr-o pauza binevenita, in dulcele nostru grai romanesc.

- D-le profesor Florin Turcanu, nu ati prea militat in favoarea filozofului Mircea Eliade?!

- Domnilor, eu n-am venit sa apar pe nimeni. Am dorit sa spun ce am de spus.

- Bine, dar…, argumentele acuzatoare pe unde le-ati uitat?

- …!

In nici un caz noi, adica "cei doi" de la Montréal nu eram prezenti pentru a schimba opiniile competentilor alesi pe spranceana. Chiar daca scrisele mele nu isi propun o analiza a dezbaterilor in ansamblu (am inregistrat digital aproape totul spre tinere de minte), tin sa astern pe hartie un fapt deosebit pe care il voi dezvolta mai profund: scriitorului (reporterului) Alexandru Cetateanu i s-a oferit o luare de cuvant. Prin argumentele (contra-argumentele!) enuntate, oratorul a schimbat aproape radical optiunile oratorilor anteriori. In a doua zi a dezbaterilor, efectul s-a simtit. Din lipsa de spatiu tipografic, voi dezvolta acest subiect cu alt prilej.

Spre incheiere si ca un fel de concluzie la conferinta din Chicago despre Mircea Eliade, il citez din nou pe cugetatorul roman din Ottawa, Francis Ion Dworschack: "Campania contra lui Eliade continua conform aceleiasi strategii conspirative, in care critica stintifica se combina cu politica (sau invers) si, contrar tuturor principiilor pe care se bazeaza discutiile serioase, adevarul istoric nu mai conteaza".

"Sacrul este o structura a constiintei umane" afirma Mircea Eliade in anul 1969.

P.S.: Dar unde erau studentii romani, potentiali continuatori ai unei stiinte hermeneutice - istoria religiilor, dezvoltata atat de magistral de marele nostru savant, Mircea Eliade, ne-am intrebat cu tristete. Ne-am alinat gandurile triste, fiind favorizati de soarta sa facem cunostinta cu mari personalitati, iubitori ai lui Eliade din diferite colturi ale planetei. Ne-a impresionat popularitatea lui Stelian Plesoiu, mai tinarul prieten (odata) al lui Eliade, printre alti admiratori ai Maestrului. Prin  Stelian, l-am cunoscut  (de exemplu) si pe renumitul Martin Marty, fondatorul Centrului de studii avansate al religiilor, care ii poarta numele si care a participat la Conferinta ca un elev cuminte in banca lui, luand cuvantul din sala si aducand elemente inedite despre marele sau prieten Mircea Eliade.

Ne-am apropiat sufleteste de profesorul Takeshi Kimura, de la Universitatea din Tsukuba. Acesta, mare admirator al lui Eliade nu a pierdut ocazia sa fie prezent la eveniment si ne-a facut o marturisire care merita sa fie cunoscuta -  il citez :

„- Nu cred ca exista carte a lui Eliade sa nu fie tradusa in Japonia. Popularitatea Maestrului in tara mea este imensa. Va invit sa va convingeti.