“Aho! Aho copii si frati
Stati putin si m-ascultati…”
Iertati-ma, voi cei de departe, de dincolo de Ocean, ca va distrag putin atentia, acum in pragul Sarbatorilor de iarna, cand sunteti preocupati de culorile beculetelor ce impodobesc casa, pomul, terasele, strazile sau cand va pregatiti pentru a trece pragul spre 2007. Spun, iertati-ma, pentru ca vreau cu acest prilej sa va invit in satul in care m-am nascut, acolo in Bihor, in Lazareni, consatean cu vocile de aur ale muzicii populare romanesti: Floricile - Bradu, Duma, Ungur.
“Ce albe si curate sunt casele din sat!/ Drumul este asezat ca singurul sub soare,/ Padurile se agata de stanci/ Formand cu oamenii vesnicia...”
Nu numai oamenii, dar si datinile de acolo se mentin uimitor, indiferent de “valorile” ce-au trecut peste noi. De aceea in seara de Ajun de Craciun si de Anul Nou, vom sta putin intr-o astfel de casa primitoare, gatita asa cum trebuie pentru cea mai mare sarbatoare, cea a nasterii Domnului Isus Hristos.
Familia este acasa, totul curat si o masa incarcata cu cele mai specifice mancaruri, pe care le cunoasteti, si desigur le pomeniti de multe ori cand va intalniti. Nu despre ele vreau sa va spun, ci despre momentele create de uratori, care in costum national cu accesorii specifice evenimentului, inzestrati cu clopotei, buhai si bice, vin cu plugusorul si colinda, recitand despre roadele anului, despre muncile campului, laudandu-i pe gospodari. Totul incepe de la Traian: “S-a sculat mai an badica Traian/ Si-a-ncalecat pe-un cal invatat,/ Cu numele de Faur.../ El cu nari s-a ridicat,/ Peste campuri s-a uitat,/ Ca s-aleaga-un loc curat/ De arat de semanat...”
Uralele nu mai contenesc si sunt intrerupte de pocnetele de bice, de sunetele de clopotei si de buhai.
Darurile pentru urari sunt primite cu multumire, asa cum le-au fost date. Nici nu ies bine cei cu plugusorul, ca apar cei cu steaua:
„Steaua sus rasare,/ Ca o taina mare,/ Steaua straluceste/ Si lumii vesteste:/ Ca astazi Maria/ Naste pe Mesia...”
Ce voci frumoase, cristaline ies de sub cusmele tuguiate ale copiilor, care si-au luat rolul in serios si dupa repetitii indelungate, pe multe “scene” ale caselor incat ii stie tot satul.
Tot acum apar cei cu capra, care par a incheia sirul de uratori. Oricum, textul actual al plugusorului este schimbat, devenit cu iz de umor. Totusi cele mai reusite sunt cele care duc la sustinerea acestui vechi obicei: “Daca plugul n-ar ara/ Si noi n-am plugari/ N-ar fi imparat sa imparateasca,/ Nici boier sa boiereasca,/ Nici negustor sa negustoreasca,/ Ca sfanta-i urma plugului!/ Rata, caine, gasca, pui,/ Toate cresc pe urma lui./ Cat ii lumea de desteapta/ De la plug mancare asteapta./ Ministrul, cat ii de mare/ De la plug cere mancare.”
Cand va intoarceti pentru sarbatori acasa, o sa va bucurati de cadrul de belsug, de tihna si veselie, asa cum spune urarea: “De cate ori am venit/ Tot la masa v-am gasit,/ Cu tacamuri de argint/ Si cu straie de matase/ Si cu voie buna-n casa!”
Ce bine ar fi ca macar de aceste sarbatori sa fiti cu ai vostri, carora le duceti dorul si sa va bucurati din plin, la ceas sarbatoresc, de revederea mult asteptata.
O urare pentru cititorii “Tribunei noastre”: Sa fiti sanatosi, puternici, rabdatori! Multa fericire si succesele sa va insoteasca in tot ce faceti! Anul 2007 sa va aduca multa fericire in casele voastre si a celor dragi!
La multi ani!
Teodor Curpas
