In aceasta experienta a vietii, adeseori traita la limita, omul intelege cu adevarat cat de greu este atunci cand se rupe de neamul si credinta sa... pentru ca neamurile se vor prezenta la “judecata de apoi”.
Poate Dumnezeu sa “ridice” un sfant al exilului, poate El sa incurajeze aceasta rupere?
Si totusi, cat de mult cauta tot crestinul indurerat o icoana a unui sfant incercat de exil ca si el, care la randul sau sa stie mai bine cum sa inspire rugaciunea credinciosului exilat, ba chiar sa se roage pentru el la Bunul Dumnezeu.
Ma aflu de peste 20 de ani pe acest drum al exilului si este prima data cand constientizez aceasta mare nevoie de sprijin in rugaciune pe care o icoana a unui sfant al exilului ar putea sa o aduca celui incercat si indurerat, dar si pentru cel care si-a gasit linistea si pacea aici in noua viata in alte tari. Cat de mare ar fi bucuria de a impartasi aceasta simtire cu icoana sfantului !
Daca Dumnezeu se va indupleca si in iconomia Sa va randui un astfel de sfant - atunci indraznesc asa, dupa putinele mele cunostinte adunate de-a lungul anilor, sa-1 propun pe Parintele Gheorghe Calciu, care pe 21-11-2006, zi sfanta si sarbatoare mare in ceruri - Intrarea Maicii Domnului in biserica - s-a ridicat la cer si bate la poarta Raiului.
Cine doreste sa cunoasca viata acestuia, va patrunde intr-un univers de iubire daruita lui Hristos si tuturor celor din jurul sau, pentru care Prea-Cucernicul Parinte a platit cu lacrimi, rugaciune, ani grei de temnita si tot felul de privatiuni.
A iubit-suferit si s-a rugat pentru noi toti, iar acum suntem noi cei care ne rugam pentru sufletul lui.
Daca incercam sa intelegem doar periplul demn de frumoasa traditie a ciobanului mioritic, care asemeni planetelor se "rotea" in aceasta transhumanta pentru a asigura hrana turmei sale, la fel putem vorbi de aceasta etapa ultima a vietii Parintelui care a fost invrednicit de Dumnezeu spre a iubi pe toti romanii atat din tara, cat si pe cei raspanditi in lume.
Pana la urma iata, el a venit aici pe Noul Continent si de acolo, de la mica lui biserica inchinata Sfintei Cruci, el a fost prezent si printre noi, chiar si aici in Canada, a fost legat si de cei de la Paris, dar nici un moment nu s-a rupt de tara.
Simtind sfarsitul, iata, a dorit sa-si ia ramas-bun de la locurile si oamenii pe care i-a iubit.
Inainte de plecarea spre Romania a scris prefata la cartea lui Ioan Ianolide „Intoarcerea la Hristos", o carte care cunoaste un adevarat succes in momentul de fata. Este o carte despre care Parintele spunea ca este un adevarat „Testament al generatiei noastre".
In tara a vizitat locurile copilariei, la Mahmudia, apoi a fost la Parintele Iustin Parvu la manastirea Petru Voda. S-a dus la Cluj la IPS Bartolomeu Anania, la Ocisor, la prietenul sau Marcel Petrisor si iata, n-a mai putut merge la Timisoara, pentru ca boala 1-a silit sa revina la Bucuresti, unde prietenii sai 1‑au internat la Spitalul Militar.
Acolo, la capataiul sau, au venit Preafericitul Patriarh, Ambasadorul Statelor Unite ale Americii, multi tineri si credinciosi au asteptat ore in sir sa poata veni la patul sau de suferinta si sa-i sarute mana.
Acolo, pe patul de suferinta a primit si ajutorul lui Gigi Becali, care a facut o donatie importanta pentru biserica noua la care Parintele incepuse deja constructia si care a facilitat intoarcerea cu un avion special in Statele Unite, la Washington.
Inca in viata si-a revazut enoriasii si familia, apoi a plecat spre viata vesnica.
Si daca am pomenit cuvantul transhumanta, iata in testament sau Parintele a transmis dorinta sa se intoarca in tara, sa fie expus la Bucuresti, la Seminarul teologic unde a predat multor generatii de studenti. Apoi, daca vointa Parintelui va fi realizata pana la capat, cu ajutorul lui Dumnezeu va fi ingropat la Manastirea Petru Voda unde Parintele Iustin Parvu, prietenul sau, se va ingriji de tot rostul.
Parafrazand ca ceea ce este aproape cu neputinta de imaginat in mod logic si cu posibilitatile financiare disponibile, iata cum Dumnezeu realizeaza prin oameni opera sa, chiar si imposibilul !?...
Joi 22.11.2006, la biserica Inaltarea Domnului din Montreal s-a facut o slujba pentru sufletul Parintelui.
Au slujit preotul-paroh Nicolae Stoleru si Parintele profesor Cezar Vasiliu, iar in continuare s-a produs acea stare minunata declansata de taina iubirii cand toate sufletele celor care au depus marturie pentru sufletul Parintelui s-au deschis, iar lacrima s-a infratit cu lumina candelei.
Atata curatenie sufleteasca ce a facut sa vibreze toata suflarea tuturor celor prezenti nu mi-a fost dat sa traiesc niciodata de cand ma aflu aici, la mari departari; am fost cu totii in duh, iar Parintele Gheorghe Calciu ne-a privit cu zambetul sau plin de iubire, ascuns parca smerit in barba sa de lumina.
Vineri, 24.11.2006, la biserica Sfanta Cruce din Washington a fost o zi de priveghi neintrerupt, iar sambata a avut loc slujba arhiereasca, in frunte cu Inalt Prea-Sfintitul arhiepiscop Nathaniel, Prea-Sfintitul episcop Irineu si un sobor de treizeci de preoti. Biserica a fost neincapatoare iar slujba s-a tinut in aer liber.
Dupa spusele unui martor ocular (Cristian Geoagiu din Montreal), pentru cateva momente totul a incremenit, chiar si circulatia automobilelor s-a oprit, s-a citit scrisoarea trimisa de Inalt Prea Sfintitul arhiepiscop Nicolae, trimisa ca gest de fratietate cu „fratele nostru", Prea-Cucernicul Parinte Gheorghe.
Daca Parintele Gheorghe a „suparat" sau „smintit" pe cineva, el a platit in aceasta lume cu ani grei de temnita si cu intoarcerea si a celuilalt obraz. A reusit sa treaca prin toate incercarile si provocarile, dar nu s-a abatut de la dreapta-credinta pentru nimic in lume, si cu iubire a marturisit Adevarul care este Iubire, Viata si Unire in Iisus Hristos peste toate lucrarile intortocheate ale „ierarhiilor si intereselor umane".
P.S. Inalt Prea-Sfintitul arhiepiscop Nicolae, in duh de iubire crestina, ne permite transcrierea textului scrisorii sale:
23 noiembrie 2006
Inalt Prea Sfintitului Parinte Nathaniel, Prea Sfintitului Parinte Irineu
Inalt Prea Sfintia Voastra, Prea Sfintia Voastra,
Vestea trecerii la cele vesnice a prea-cucernicului Parinte Gheorghe Calciu-Dumitreasa ne-a intristat profund. Biserica Ortodoxa Romana a pierdut un parinte devotat, un luptator pentru libertate si adevar, un slujitor vrednic, un exemplu pentru multi preoti si credinciosi in aceasta lume care are tot mai putine chipuri pilduitoare.
Am avut bucuria sa slujesc impreuna cu Parintele Gheorghe si Prea-Sfintitul episcop Irineu in biserica Sf. Cruce din Alexandria, si ma bucur de prezenta unui om incercat care a strabatut timpurile si a continuat sa slujeasca cu daruire Biserica strabuna. Suntem convinsi ca acest sentiment de bucurie pentru impreuna-slujire este impartasit de toti cei care s-au aflat in preajma Parintelui Gheorghe si toti simt acum o mare pierdere.
In numele preotilor si al credinciosilor Arhiepiscopiei noastre, al Prea-Sfintitului Episcop Vicar Ioan Casian, doresc sa va transmit condoleante si sa va asigur de rugaciunea noastra pentru sufletul fratelui si parintelui nostru Gheorghe.
Suntem alaturi de familia indoliata, de toti pastoritii sfintiei sale din Washington si il rugam pe Bunul Dumnezeu sa le aduca alinare.
Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-1 numere in ceata dreptilor.
Vesnica pomenire robului lui Dumnezeu Gheorghe preotul, fratele nostru!
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada
