TRIBUNA NOASTRA
NR. 55, octombrie - decembrie 2006

Iarna stelele

Iarna stelele
Sunt atat de departe,
Ca nu poti sa le vezi
Prin singuratate.

Iarna marile
Sunt atat de straine,
Ca nici cursul izvoarelor
Nu li se cuvine.

Iarna mortii
Sunt atat de reci,
Ca ingheata pamantul
Emisferei de veci.

Ninge cu dusmanie

Ninge cu dusmanie,
Cu ura cade zapada
Peste apele inghetate cu ura,
Peste livezile inflorite din rautate,
Peste pasarile inraite care indura.
Ninge ca si cum prin zapada
Ar trebui sa se sfarseasca
Viata acestui acvatic popor,
Ninge cu o incrancenare
Omeneasca,
Ninge otravitor.
Pe cine sa mire?
Doar eu mai stiu
Ca ninsoarea
A fost la-nceputuri iubire.
E atat de tarziu
Si ninge hidos,
Si nu-mi vine-n minte
Decat sa astept
Lupii flamanzi,
Sa le fiu de folos.

Cornelia Balan Pop

Scrisoare de Craciun

Aprinde lumanari ca va veni Craciunul
Si pune-le pe brad si pune-le pe masa
Si nu fi trist ca-n iarna aceasta, prima oara,
Oricat vei cauta, eu nu voi fi acasa.

 
Aprinde lumanarea, aprinde-o pentru viata,
Va arde pentru tine si te va ocroti;
De-aici, de unde sunt, veghea-voi pentru tine
Sa-ti fie tie bine si bine iti va fi.

Se-apropie Craciunul si pentru prima data
Nu am sa fiu cu tine asa, ca altadat’
Se-apropie Craciunul, aprinde lumanarea
Si iarta-ma ca totusi in graba am plecat.

Aprinde lumanarea sa risipeasca raul
Aprinde lumanari asa cum se cuvine
Si de Craciunul acesta, iti cer intaia data
Aprinde pentru toti si una pentru mine.

Aprinde lumanari ca a venit Craciunul,
Necazurile tale impinge-le incolo!
Sa-ti fie casa plina de multa bucurie
Si iarta, fiul mamei, de nu voi fi acolo.

Aprinde lumanari in semn de sarbatoare,
Aprinde lumanari si focu-l reaprinde
Aprinde lumanari s-aduca pace-n suflet
Aprinde lumanari ca se aud colinde…

Fanny Silviu-Dan

De Sarbatori

Batute in picioare mici,
Meandre
De poleiala luneca pe dusumea.
In brad atarna policandre
Cu turturi dulci de acadea.

Glas de copii si de bunici,
In crampei
Rasuna prin casa.
Cu nara-n vant adulmeca Grivei
Vanatul de pe masa.

Afara iarna a brodat arnici.
Vibreaza
Caldura sobei din bucatarie.
Miros de cozonaci, parfum de flori in vaza –
Se-nvalmasesc intr-o uitata feerie

Din vremuri de beteala si stele-licurici.

Livia Nemteanu

NASTEREA DOMNULUI

Prea pacatoase drumuri de istorii
De porturi vinovate si urate
Zavistii, putregaiuri, involutii,
Sabia Domnului trudeau sa o ascute.

In noaptea de rascruce-a omenirii
In loc de uragane si prapaduri
A rasarit o stea, un crin pe-o iesle
Intru desavirsirea mantuirii

O taina-a rasturnat atunci cantarul
Tragand in sus balanta cu zavera
Si s-au temut Irozii de vestirea
Ca-avea sa li se schimbe kalimera.

Un prunc, o adiere de iubire
Cutremura imperii invrajbite
Pierisera Sodoma si Gomora
Dar raul dadea muguri si rachite.

Un vant zurliu a luat atunci cu sine
Somnul celor ce dorm robota lor
Si s-au pornit pastorii catre semnul
Dumnezeiescului izvor.

Or magii, inteleptii care-n stele
Citesc destinul lumilor aceste
S-au tulburat si-au presupus ca este
Ceva ce-i mai presus de orice lege.

Cand raul se putea citi pe fata
Doar binele, speranta izbavirii,
Unirea celor slabi intr-o credinta,
Se ascundea de teama stapanirii

Si din rarunchi cantec de bucurie
Canta planeta ca un abur cald
Abia soptit, si inca cu sfiala,
Iar cei puternici si tarati nu-l rabd'.

Asa a fost atunci, cu prigoniri...
Si azi e tot asa, cu executii...
Nu se mai satura nicicand cei rai
De inchisori, razboaie, prostitutii.

Dar pentru buni si rai acum e-o raza
Si e nadejdea ca s-or izbavi
Pentru ca Pruncul s-a jertfit pe Sine
Ca vii si morti sa fie vesnic vii

Si cei ce cred si cei ce nu cred inca
Nutresc cu totii un acelasi crez
Ca taina mantuirii sa-i cuprinda
De-a-valma, sub un val obez

E Noaptea de Craciun, de bucurie,
Cu totii suntem iarasi drepti si buni
Am renascut cu El a doua oara
Si curg din ceruri florile de pruni

Dar maine, ca intr-o maree neagra
Vom fi iar aspirati spre vechea vana
Ce repede uitam esentialul
Ce greu ne despartim de vechea rana.

Deci maine ne intoarcem l-ale noastre
Sa prindem din profituri ce-am pierdut
Uitam, ciudat, mereu esentialul
Si slugi ne punem singuri Celui Slut.

Tiberiu Juganaru

IARNA

Iarna, cu papuci de gheata
Si cu tamplele carunte,
S-a pornit de dimineata
Lunecand din varf de munte.

Cu alai de-mparateasa,
Pe drum de margaritar,
Se prezinta viforoasa
Rupand foi din calendar.

Cum soseste ne si pune
Flori de chiciura pe ramuri
Si incepe sa adune
Mici nasucuri pe la geamuri.

In privelisti siderale
Cerne stele harnicuta
Si ne face, colo-n vale,
Neted drum de saniuta.

 Vasile Alecsandri

Bradul

Sus pe culme bradul verde
Sub zapada albicioasa
Printre negura se pierde
Ca o fantasma geroasa,

Si priveste cu-ntristare
Cum se plimbla prin rastoace
Iarna pe un urs calare,
Iarna cu sapte cojoace.

El se scutura si zice:
"In zadar tu, vrajitoare,
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fara soare.

In zadar ingheti pamantul,
Ucizi florile si stupii
Si trimiti moartea cu vantul
Si trimiti foamea cu lupii.

In zadar a ta suflare
Apa-n rauri o incheaga,
Sterge urma pe carare
Si de mine m-i leagã.

In zadar aduci cu tine
Corbul negru si pradalnic,
Si din codrii cu jivine
Faci sa iasa urlet jalnic.

In zadar, urgie cruda,
Lungesti noaptea-ntunecoasa
Si, razand de-a lumii truda,
Scurtezi ziua luminoasa.

In zadar imi pui povara
De zapada si de gheata.
Fie iarna, fie vara,
Eu pastrez a mea verdeata!"