Va sa se inchida Poarta altui an, ce se inscrie catinel in siragul lung al lucrurilor pierdute si irecuperabile. A fost bun? A fost rau? Ce bilant sa-i pun la coada? A fost oricum bun pentru ca a fost. Cati vor mai fi oare? Daca vor fi.
Ninge ca-n povesti. Incerc sa inchid usa trecutului, dar amintirile patrund de peste tot ca un vant strengar cu culorile lor roze si negre, gata sa-mi spulbere castelul de carti de joc al iluziilor mele viitoare. Ce iluzii cand ti-ai pierdut jumatate din sfera lui Platon? Biete iluzii care mascheaza golul lasat in urma. Si totusi ma scutur de ganduri, ca de o haina grea, ca sa ma tin dreapta si sa ascult chemarea ce mai razbeste din ce a mai ramas.
Ma cheama drumurile. Intre drumuri ma asteapta fiul meu si cartile. Astfel, nu sunt niciodata singura. Drumurile sunt pline de oameni, unele. Dar asupra tuturor se revarsa prezenta magica a calatoriei soarelui si a ploilor cu siroaie diamantine sub perdele falfaind capricioase bucurii sau spaime. Pe drumuri m-am intalnit cu miriadele de vieti ale naturii, care vorbesc toate in limba lor. Si cu muzica sferelor pe care o aud in singuratatea crestelor si in linistea intinderilor.
Dar, mai ales, pe drumuri pot lasa in dara prafului din urma resentimentele mele contra altora si contra mea insami pentru toate erorile pe care le-am comis si pe care as fi vrut sa nu le fi comis. Si sa scutur zgura frustrarilor depuse o viata in cavernele memoriei. Iata de ce drumurile vin si cu balsamul uitarii, pentru un timp, a tuturor acestor racile.
De sarbatori ma adun de pe drumuri si ascult religia veacurilor si a oamenilor.
Sunt bune religiile, ne leaga de ceva, pe noi, desradacinatii de glie si de noi insine cei care am fost - caci fiecare varsta are tara ei de vis sau de cosmar - daca am reusit sa ne cunoastem si sa ne recunoastem. Dau filele vietii inapoi si ma surprind mirandu-ma ca de lucruri traite de un omonim.
Dar pe drumuri ma intalnesc cu mine insami, de cand cutreieram inca muntii de una singura. Si nu m-au speriat nici furtunile, nici oamenii sau fiarele. O dulce teama salajluia la cald in subconstientul meu. Dar o struneam pentru a nu-i lasa drum liber. Si a venit la rand lumea larga, tari, insule, continente. M-am intrebat de fiecare data care e locul in care m-am simtit de acolo, in care am simtit ca ma intorc din calatoria prin timp, cum vorbeste Cronin in Gran-Canaria. Sahara? Patagonia? Insulele Antile? Caci sufletul meu n-a locuit in orase, oricat de minunate sunt Parisul, Barcelona, Venetia. Cred ca cel mai aproape de Creator, sau de Inceputuri, m-am simtit in Anzii Cordilieri. In acei munti nesfarsit de inalti si de largi, care sunt ei insisi o lume. O imensitate in fata careia stupoarea pune ghiara pe tine. E incremenire. Rar condurul Anzilor sfarteca cerul. Ca o amenintare? Prezenta a duhului stapan al locului? Frumusetea e ingenunchiata de sentimentul imensitatii. Pe care nu l-am simtit zdrobitor.
Dar oricat de impresionata sunt in fiecare loc pe unde trec, nicaieri nu mi-am gasit radacini, ci doar aripi. Pe cand in Carpatii nostri de fiecare data si mai presus de toate, odata, m-am oprit pe seaua unei creste inconjurata de vai inierbate si inflorite si mi s-a parut ca sunt in Casa care ma astepta de totdeauna si unde in sfarsit am poposit. Acolo mi-am simtit radacinile, suflul care mi-a dat viata si unde pot sa adorm in liniste pe veci.
Si acum, in preajma milenarelor traditii crestine, tot rascolind arheologic pamantul sufletului meu, stau in fata acelui loc al radacinilor pe care de mult il caut. De aici, din pragul nasterii mele si a Domnului Iisus, va spun cu dragoste si speranta: fie-va sarbatorile fericite si alti ani buni sa purceada din poarta Noului An 2007!
Livia Nemteanu
EVENIMENT
In vara acestui an, scriitoarea Livia Nemteanu Chiriacescu, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania si a Asociatiei Scriitorilor Romani din Canada, a intrat in Dic-tionarul Personalitatilor Romane si faptele lor 1950 - 2000, aparut la Iasi, la Editura Jenus, 2006, intocmit cu sprijinul Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania.
De asemenea, Liga pentru Renasterea Daciei i-a acordat Diploma pentru exceptionala sa activitate literara, iar Asociatia Internationala “Publius Ovidius Naso - Sodalitas Ovidiana pentru promovarea umanismului” i-a conferit Diploma pentru promovarea prestigiului spiritualitatii literare romanesti in Canada, distinctii rare de care s-au bucurat putini scriitori din tara si din diaspora.
