TRIBUNA NOASTRA
NR. 55, octombrie - decembrie 2006

Va prezentam interviul realizat cu multipla campioana mondiala si olimpica, Nadia Comaneci, care a avut amabilitatea de-a raspunde intrebarilor noastre.

Inca de la inceput, ea ne-a precizat : «Voi impartasi unele din secretele mele, dar le voi pastra pe altele pentru ca, fie sunt comori personale, fie sunt prea dureroase pentru a mi le aminti».

Tribuna Noastra: Cand ati parasit Romania, la 26 noiembrie 1989,   v-ati oprit la Montreal. De ce nu ati ramas aici?

Nadia Comaneci: Cand am venit la Montreal nu am stiut in ce directie o sa ma indrept. Aici l-am intalnit pe Alexandru Stefu si cu sotia, Martine - o familie de suflet -, cu care m-am implicat in diverse actiuni caritabile. Am stat la Montreal un an si jumatate. Dupa decesul lui Alexandru, in 1991, am organizat cateva spectacole demonstrative de gimnastica cu viitorul meu sot, Bart Conner, dublu medaliat cu aur la gimnastica, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles 1984. Apoi am plecat la Oklahoma.

T.N.:, La 22 de ani, in 1984, ati pus capat carierei sportive. Ce va determinat sa luati aceasta hotarire?

N.C.: Ma gandisem sa parasesc scena sportiva la un moment de varf al carierei mele, inca din 1981 cu ocazia ultimei competitii la care am participat - Universiada de la Bucuresti -, dar retragerea oficiala a avut loc in urma vizitei la Bucuresti a presedintelui Comitetului International Olimpic, care mi-a decernat o medalie cu aceasta ocazie.

T.N.: In ce masura a existat o colaborare cu Marta si Bella Karoly, cel care in 1969 v-a descoperit?

N.C.: A fost o coincidenta fericita. Ei au fost pentru mine ca o a doua familie. Bella Karoly a tinut sa afirme intotdeauna „ca una din calitatile Nadiei a fost darzenia si singura tanara gimnasta pe care nu a putut s-o invinga niciodata”.
Dar primul meu antrenor a fost Marcel Duncan care mi-a calauzit pasii spre aceasta disciplina sportiva, gimnastica.

T.N.: In ce masura ati fost ajutata de Bart Conner, in vederea realizarii proiectelor dv.?

N.C.: Sotului meu ii datorez 90% din realizarile mele. El este cel care m-a introdus in lumea afacerilor, in activitati de caritate, dar si cel care m-a ajutat sa-mi perfectez limba engleza.

T.N.: In State lucrati ca antrenoare, elevii dv sunt pregatiti in sensul obtinerii performantelor in gimnastica? Aveti si romani printre ei?

N.C.: Nu lucrez ca antrenoare. Eu si sotul meu avem compania „The Bart Conner Gymnastics Academy”, unde suntem manageri si ale caror cursuri sunt frecventate de 1200 de copii, baieti si fete, indrumati de 35 antrenori. Fetele detin o pondere de 80%. In stadiile scurte de un an sau doi, avem si elevi romani. Academia editeaza si o publicatie.

T.N.: Paricipati la manifestari sportive americane si internationale in calitate de antrenor sau de arbitru?

N.C. : Particip numai in calitate de fan al gimnasticii.

T.N.: Puteti sa evaluati medaliile obtinute pe parcursul carierei dv, si daca aveti una de suflet?

N.C. : Imi este foarte greu si pentru faptul ca toate medaliile mele sunt pastrate in casa parinteasca din Romania. Iar daca m-ati intrebat de una de suflet, aceasta este Dylan Paul Conner.

T.N. : Sunteti implicata in actiuni si activitati sportive, culturale, sociale, si in acest sens cu ce institutii din Romania colaborati?

N.C.: Sunt implicata in numeroase activitati de caritate. In acest moment, proiectul de anvergura este constructia clinicii social-medicale fara scop lucrativ, numita „Clinica copiilor Nadiei Comaneci” care se va ridica langa lacasul „Sf. Spiridon vechi” aproape de Peris, unde slujeste preotul Ion Iordache.

Cardul BRD cu Nadia

De asemenea, impreuna cu BRD, Ilie Nastase, Gheorghe Hagi si subsemnata, avem un partenariat constand intr-un program al unor carti de credit, pe care sunt imprimate cele trei figuri sportive, carti care permit acumularea de puncte in beneficiul copiilor, oferindu-le posibilitatea de a participa la un stagiu de pregatire de o saptamana fie la Academia noastra din Oklahoma, fie pe terenul de tenis de la Paris al lui Ilie Nastase.

T.N.: Care este punctul dv de vedere referitor la intrarea Romaniei in Uniunea Europeana?

N.C. : Ceea ce pot sa va spun, cred ca Romania va deveni o tara stabila si va atrage respectul din partea celorlalte state. Direct nu stiu cum va ajuta aceasta integrare sportul romanesc.

T.N.: Ce amintiri v-au ramas de la Jocurile Olimpice din 1976 de la Montreal?

N.C.: Acestea raman pentru mine punctul de referinta al carierei mele si vreau sa cred ca nu este o coincidenta faptul ca am avut intotdeauna in minte sa ajung la Montreal, de care ma leaga numai amintiri foarte placute.

T.N.: Intrevedeti o revenire la Montreal, aici unde dupa 17 iulie 1976, Olimpiada a purtat numele dv.?

N.C.: Bineinteles ca da, dar nu va pot spune cu precizie o data anume.

T.N.: De curand, in familia dv. a aparut un nou membru. Felicitarile noastre! Chiar daca intrebarea este prematura, ce viitor ii pregatiti?

N.C.: Tot ceea ce pot sa va spun este ca mi-ar place sa ne mosteneasca si vreau sa va marturisesc ca inca de pe acum vine cu noi la sala si il lasam sa se rostogoleasca pe saltelele de antrenament. Ceea ce ma bucura, este ca va creste in acest mediu sportiv, dar va alege singur ce drum va dori in viata.

T.N..: Sunteti unica personalitate contemporana si singura femeie din cei zece finalisti ai campaniei „Mari romani”. Care au fost trairile fata de aceasta competitie?

N.C.: Am fost placut surprinsa sa gasesc numele meu printre marile personalitati ale istoriei romanesti. Ma bucur ca am tinut steagul sus in numele tuturor femeilor si pentru aceasta onoare, multumesc tuturor celor care au fost implicati in aceasta mare si dificila competitie.

T.N.: Succesul din copilarie este o garantie pentru succesul la maturitate?

N.C.: Da, pentru ca in copilarie mi s-au imprimat disciplina, motivatia, responsabilitatea, bucuria castigului in competitii si de a trage invataminte din esecuri.

T.N.: Ati fost primul sportiv, in 1999, invitat sa vorbeasca la ONU, pentru a lansa anul 2000, Anul International al Voluntariatului. Cum ati primit aceasta veste?

N.C.: Am fost invitata de sora fostului presedinte Kennedy. Va spun sincer ca am avut emotii mari. Mi-am pregatit discursul, iar in momentul cand a trebuit sa-l rostesc am simtit ca nu mai am forta necesara. Mi-am impus vointa si am trecut cu bine peste acest moment.

T.N.: In viitorul apropiat, ce proiecte de caritate intrevedeti?

N.C.: Deocamdata ma preocupa distrofia musculara la copii si Clinica social-medicala din Romania. De asemenea, sprijinim competitia mondiala „Special Olympics”, rezervata persoanelor cu handicap.

T.N.: Primiti zilnic sute de scrisori. Cand mai aveti timp sa va ocupati si cu corespondenta?

N.C.: Scrisorile sunt in special din partea fanilor. Pe multe dintre ele, adresa este numai „Nadia, Oklahoma”. Am o secretara care citeste si claseaza corespondenta, si pregateste raspunsurile. Eu doar le semnez.

T.N.: La Montreal, in luna august 2006, cu ocazia implinirii a 30 de ani de la Jocurile Olimpice, a fost lansat volumul „Nadia” semnat de Rejean Trembley. Ce impresie v-a facut?

N.C.: Nu am avut inca ocazia sa vad acest volum, dar stiu de exitenta lui. Pot sa va spun ca ma bucur ca Montreal-ul nu m-a uitat. Adaug ca, sub semnatura lui Ioan Chirila a aparut o alta carte, care s-a vandut in China, referitor la activitatea mea sportiva, intitulata „Scrisori catre o tanara gimnasta”.

T.N.: Este primul interviu pe care-l acordati unei publicatii romanesti din Canada?

N.C.: Da. Si nu numai al meu pentru ca, in momentul in care va acord acest interviu, sunt in brate cu Dylan, pe care il auziti scancind si pot sa spun ca si el este la primul interviu.

T.N.: Care este visul Nadiei Comaneci pe care-l doreste in realitate?

N.C.: Visul meu si al sotului meu este legat de Dylan. Doresc sa fim tot timpul aproape de el, sa-i urmarim pasii in viata, sa-l ocrotim si fie ca zodia lui sa-i aduca noroc si tot ceea ce este mai bun in lume.

T.N.: Aveti un mesaj pentru cititorii publicatiei „Tribuna noastra”

N.C.: Doresc tuturor, in prag de Sarbatori, multa sanatate, fericire si realizari pe toate planurile.

T.N.: Va multumim pentru timpul acordat si va dorim Craciun Fericit si La Multi Ani!

 
Bart Conner, Paul Dylan, Nadia Comaneci, nasi de onoare
la nunta lui Dominique Moceanu, campioana olimpica a SUA,
de origine romana

Carte de vizita :

Se numara printre membrii fondatori ai Academiei "Laureus World Sport", care aduna fonduri pentru copii din zonele defavorizate ale lumii.

Este vicepresedinte al Consiliului Director al Special Olympics.

Este Ambasadorul Sporturilor Romanesti

Unul din vicepresedinti in Consiliul Director al Asociatiei Distrofiei Musculare.

Este membra a Fundatiei Federatiei Internationale de Gimnastica.

A primit doua distinctii cu Ordinul Olimpic din partea C.I.O.