TRIBUNA NOASTRA
NR. 55, octombrie - decembrie 2006

Asa precum egalitatea de conditii in societate sta la baza conceptului american, imbinarea individualismului cu implicarea sociala constituie o caracteristica a societatii americane.

Dictaturile cauta sa ne separe pentru a ne putea mai bine domina. Conducatorii comu-nisti - in perioada pe care unii dintre noi au trait-o - ne indemnau sa ne spionam unul pe altul, incurajau delatiunea si o recompensau, distrugand in felul acesta coeziunea dintre noi. In locul coeziunii a ramas frica de celalalt, care a condus la un individualism distrugator. In ciuda individualismului lor, americanii au sensul misiunii colective in politica, in afaceri si in sanul familiei. Fara implicarea sociala, individualismul ameri-can bazat pe egalitate ar duce la izolarea fiecaruia in goana pentru bogatie. Tocqueville spunea ca mintea umana se dezvolta numai prin influenta reciproca, influenta ce ar fi aproape nula in societatile democratice daca nu ar fi asociatiile.

In America, asociatiile rezolva o multitudine de probleme sociale. Unele precum “American Association of Retired Persones” sau “Alcholics Anonymous” au devenit institutii uriase, de talia lui “Microsft”. Mai bine de jumatate din populatia adulta americana este implicata in activitati benevole. 

Americanii sunt prea ocupati ca sa tina cont de manierele si de etichetele societatilor traditionale. Pentru ei, “aerele” claselor suspuse din Europa, America Latina si Asia sunt subiecte de amuzament. Cand un american intalneste o alta persoana cauta sa stie cine este si de unde vine. Abandonand manierele traditionale care creeaza o oarecare distanta intre oameni, ei incearca sa gaseasca o baza de comunicare la nivel emotional sau intelectual. Ei prefera sa lucreze si sa faca afaceri cu cei care le impartasesc ideile si pasiunile.

Omul animal politic
In antichitate, Aristotel sustinea ca omul este un “animal politic”. Astazi, ganditori ca Francis Fukuyama si Lionel Tiger confirma aceasta teorie, bazandu-se pe date istorice, biologice si sociologice. Pentru aristocratia traditionala, implicarea sociala era o datorie –   “noblesse oblige”-, pentru americani este un lucru firesc.

In urma cu doua sute de ani, Tocqueville arata ca relatiile sociale din Europa erau bazate pe inegalitate: familia se baza pe traditionalele notiuni de superioritate si inferioritate; barbatul era superior femeii, parintele, superior copilului, copilul mai in varsta, superior celui mai tanar. Toate acestea nu erau doar traditii, ci erau stipulate si de legile vremii respective. In contrast cu Europa, in America, observa Tocqueville, relatiile de familie erau mai mult afective si aveau ca baza respectul pentru varsta. Limbajul intre sot si sotie, intre parinti si copii nu era formal, adresarea se facea pe numele mic, ceea ce permitea libertatea de exprimare si familiaritatea. Intre frati relatiile erau excelente deoarce nu se aplica dreptul primului nascut (conform caruia celui mai in varsta ii revenea toata averea), ci mostenirea era impartita in mod egal.

In epoca noastra, familia traditionala este inlocuita tot mai mult cu “single parent” si “same sex parents”. Statutul femeii a suferit o schimbare imensa in ultimele decenii. Tocqueville vorbeste in cartea lui despre relatia dintre tata si fiu dar nu si despre raporturile dintre mama si fiica. Viziunea sa era partriarhala si sexista, conforma cu epoca in care traia, respectiv inceputul secolului al nouasprezecelea. Cred ca Tocqueville nu-si putea imagina America de astazi, unde femeia are o pozitie bine definita. Majoritatea celor care detin o diploma colegiala sau universitara americana sunt femei, ceea ce ne garanteaza ca in viitor femeia va avea o pondere deosebita in societate. Nu este exclus ca  viitorul presedinte al Statelor Unite sa fie o femeie. Toate aceste fenomene duc la schimbarea mentalitatii de masa si la ajustarea moralei si a institutiilor sociale in functie de realitatile existente.

Pericolul guvernarii excesive
Un alt aspect pe care il abordeaza Tocqueville este teribilul pericol pe care il reprezinta o guvernare excesiva, care nu numai ca limiteaza libertatile dar corupe si sufletele. Se poate face si targul faustian, pe care o parte dintre noi l-am trait in Romania: sa te abandonezi in tentaculele statului, sa-l lasi sa gandeasca si sa ia decizii pentru tine in schimbul libertatii tale. In vederea limitarii puterii politice, asociatiile au un rol desoebit si Tocqueville a inteles acest lucru atunci cand spunea ca “cea mai mare creatie a Americii este arta revolutionara a asociatiilor libere.” Tocqueville a trait revolutia fran-ceza si a vazut cum oameni nevinovati au fost incarcerati si ghilotinati in numele demo-cratiei. Daca America l-a impresionat profund a fost pentru ca a instaurat domnia liber-tatii fara revolutii sangeroase. Daca libertatea asociatiilor constituie una dintre componentele democratiei americane nu inseamna ca acestea nu au nevoie sa fie limitate la randul lor. Libertatea fara limite creeaza anarhie.

O alta garantie a libertatii individuale in America este presa. Prin presa libera, ideile circula. Fara presa, fara informatii, asociatiile nu ar putea functiona. Tocquevile nu era un mare iubitor al presei; el spunea ca nu te poti bizui pe media - care adesea minte, poate fi chiar vulgara si indecenta. Se pare ca, in ciuda trecerii timpului, lucrurile nu s-au schimbat fundamental in acest domeniu. Adesea, principiile jurnalismului sunt abandonate, in mare parte pentru a face placere publicului cumparator sau puterii. Amestecul in viata privata a individului merge uneori pana la grotesc (a se vedea cazul fostului presedinte Bill Clinton). Ca sa-si indeplineasca rolul, presa trebuie sa fie descentralizata si independenta de controlul guvernamental. In Statele Unite media are o putere enorma, suficienta in orice caz ca sa distruga doi presedinti, Johnson si Nixon, sau ca sa faca parte din sferele guvernamentale. Precum Executivul, Legislativul si Justitia, media si-a creat propria-i forta: bazandu-se pe o buna cunoastere a psihologiei de masa, ea poate sustine, favoriza sau lovi un anume candidat, il poate inalta sau distruge.

Americanilor le place sa-si explice propriile actiuni in lumina intereselor lor; ei se considera un popor mesianic, misiunea lor fiind de a crea raiul pe pamant. America nu trebuie subestimata. Nazistii o numeau o natiune “corcita”, numai buna sa fie dominata de o rasa superioara. Nikita Krushchev era sigur ca Uniunea Sovietica va ingropa  America. Dictatorii vremurilor trecute nu au inteles adevarata putere si valentele unei societati libere care isi gaseste echilibrul penduland intre individualism si colectivism. Cu lumea exterioara, o mare parte dintre relatii sunt de iubire sau ura, de colaborare sau de razboi. Americanii considera ca au creat cel mai bun sistem politic si cauta sa-l impuna si restului lumii. Tocqueville spunea ca “marele avantaj al Americii este de a fi devenit un stat democratic fara sa suporte o revolutie democratica”, in timp ce avantajul americanilor este ca “nu au devenit egali ci s-au nascut egali”. ¹

In mod normal, nationalismul porneste de la originea etnica comuna si de la religie. America se poate compara doar cu Roma antica, deoarece in ambele cazuri se poate vorbi de un nationalism bazat pe o cetatenie comuna in absenta unor stramosi comuni.

Patriotismul american, spunea Tocqueville, este natural si este consecinta unei societati libere si egale. Americanii recurg la razboi numai atunci cand sunt convinsi ca este necesar. In general, trebuie sa fie provocati de un atac inamic. Au intart in primul razboi mondial pentru ca un submarin german a torpilat un vas de pasageri in Atlanticul de Nord. In al doilea razboi mondial au intrat dupa atacul japonez de la Pearl Harbor. Din nefericire, uneori, influenti oameni politici - cum este cazul familiei Bush - care au inte-rese in lumea finantelor, a producatorilor de petrol si de arme se folosesc de unele con-flicte ce ar putea fi rezolvate pe cale pasnica si provoaca razboi. De buna credinta, masele se lasa induse in eroare, se implica si accepta sacrificiile pana ce descopera adevarul. Rezultatul recentelor alegeri partiale din America este expresia frustrarii ceta-teanului american care a realizat ca fost mintit cu privire la razboiul din Irak.

In ciuda aparentelor, Statele Unite nu au in poltica externa o viziune strategica pe termen lung. Se pare ca nici nu isi doresc una, ci “pur si simplu cauta sa rezolve prob-lemele ce apar”.²  De aceea este greu de spus daca politica externa americana este rationala sau mai degraba impulsiva. Uneori este mult mai greu sa te abtii decat sa actionezi.

Pentru prima data in istorie, omenilor de diferite nationalitati si rase - avand la baza elementul anglo-american - li s-a dat sansa sa experimenteze un nou tip de societate intr-o zona geografica aproape nelocuita. America are o asezare fericita - intre doua oceane -, ceea ce face o invazie aproape imposibila. De aceea Lincoln spunea: ”Toate armatele din Europa, Asia si Africa, avand pe Bonaparte in frunte, nu ar putea sa bea cu forta apa din Ohio”.³ Pamantul este fertil si are resurse naturale fabuloase. Vecinii, canadienii si mexicanii, sunt pasnici, le furnizeaza produse si mana de lucru ieftina.

Tocqueville a vazut si pericolul unui puternic guvern central care, sub un pretext sau altul, ar putea limita libertatile si controla tot mai mult viata cetatenilor. Aceasta forma de tiranie se instaureaza foarte discret: fara valurile de sange de la Bastilia, fara asalturi ca la Palatul de iarna, fara masacrul din Noaptea de Cristal; e doar o panza de paianjen alcatuita din legi si regulamente. Preocupat mai mult sa-si apere agoniseala, cetateanul nu realizeaza ca spiritul ii slabeste iar coloana i se incovoaie: el traieste fara sa stie sub un sistem despotic lipsit, e drept, de politia secreta, de lagare de concentrare sau de tortura, dar la fel de periculos ca toate dictaturile care au recurs la aceste metode de coercitie.

“Natura puterii despotice in democratie nu este cumplita sau cruda, ci treptat se amesteca in toate aspectele vietii.”⁴ Cetateanul care se opune nu este ucis sau incarcerat ca in timpul lui Hitler, Mao sau Stalin, ci sedus si ingenunchiat fara ca macar sa realizeze.

Nu este exclus ca ceea ce Orwell prevedea in al sau 1984 (pentru lumea comunista, e adevarat) sa se realizeze in conditii democratice. In ultimii ani asistam la inceputul unui asemenea fenomen in America. Folosindu-se de tragedia de la 11 septembrie 2001, administratia Bush a inceput in Irak un razboi lipsit de sens si a restrans o parte din libertatile civile in numele luptei contra terorismului si a securitatii nationale.

“Nimic nu este mai irezistibil decat puterea tiranica de a comanda in numele poporului”, spunea Tocqueville. Nu trebuie sa uitam ca Hitler si Mussolini au fost lideri populari care au ajuns la putere in mod democratic, ca autoritatea lor a fost consfintita de un electorat majoritar si de delirante demonstratii de simpatie din partea unui public entuziasmat. Cei doi ilustreaza ceea ce se poate numi “totalitarismul democratic”.⁵

Am certitudinea ca spiritul poporului american este inca suficient de robust si de insetat de libertate si de egalitate profunda pentru a elimina lideri paranoici care ar putea distruge o societate care a devenit un model pentru o buna parte din omenire.

1 Alexis de Tocqueville. Democracy in America, vol. 2.
2 Warren Christopher, Secretar de Stat in perioada Bill Clinton.
3 Abraham Lincoln. Discurs din 1838.
4 Alexis de Tocqueville
5 Jacob Talmon. The Origins of Totalitarian democrac