TRIBUNA NOASTRA
NR. 55, octombrie - decembrie 2006

- publicam extrase din capitolul de „concluzii” -

• Romania are dusmani, dar nu de ei trebuie sa se teama in primul rand. Tragedia tarii este ca romanii isi fac rau cu mana lor, intrand cu inconstienta in jocul cercurilor oculte romanesti si straine ce vor sa profite, sa suga cat mai mult din tara asta. Romanul este prea gata sa se vanda, prea usor cumpa-rabil. Dusmanii mizeaza pe acest prost obicei al romanilor si evolutia situatiei din Romania post-revolutionara le da dreptate.

• Nu suntem lasati sa ne ocupam de adevaratele noastre probleme. Tot timpul ni se arunca spre dezbatere cate un subiect/bomba ce impinge in uitare pe cel lansat acum cateva zile. O diversiune nu este tratata ca atare, nu este igno-rata. Romanii (clasa politica, mass-media, societatea civila) ca fraierii se ocupa serios de ea, pandesc nuantele diferitilor analisti vedeta, (omniprezenti pe prea multele canale de televiziune aflate in concurenta accerba) intorcand-o pe toate fetele. „Se face totul” (vorba lui Ceausescu) pentru a ne ocupa de orice, in afara de nevoile reale ale poporului. Diversiunea este savant dozata si pervers intretinuta. Scenariul este diabolic! Ce probleme urgente ale tarii, coruptia rampanta, dezastre naturale, reforma in justitie, ce probleme grave in sanatate, sistemul de pensii, invatamant, necazuri ale unor importante cate-gorii sociale, ce reforme profunde in vederea integrarii in UE? De astea guvernantii se ocupa printre picaturi! Toate fortele si energiile se concen-treaza pe discreditarea adversarilor si o buna pozitionare in perspectiva viitoarelor alegeri.

• Ca de multe ori la noi, daca apar presiuni suficient de mari interne si externe cerand imperios indreptarea unor lucruri, incep sa fie luate unele masuri. Dar nu sunt atacate cauzele, ci doar „cosmetizate” efectele. In chestiunea „deconspirarii” securitatii (ce a obsedat viata publica romaneasca o vara intreaga) adevarata problema, adevaratul obiectiv ar fi  confiscarea la buget a banilor nedrept si necinstit facuti de fosti securisti, colaboratori si nu numai de ei. Daca li se iau banii, li se ia si influenta; cat timp vor avea bani vor avea o influenta malefica in societatea romaneasca (unde, din nefericire, aproape totul este de vanzare si poate fi cumparat de oricine are suficienti bani sa plateasca pretul). Este adevarat, nu este indiferent daca cineva a fost securist, colaborator sau informator al securitatii. Numai el stie de ce a facut‑o si cum traieste cu constiinta sa - daca are asa ceva. In cercuri bine informate se stie insa ca au fost distruse multe dosare si va fi greu de gasit macar procesul verbal de distrugere al unora. Microfilmele facute dupa anu-mite dosare ce suspect nu se mai gasesc, vor incurca si mai mult pe cei ce ar dori restabilirea adevarului. Totodata, vor mai ramane nedesecretizate dosare sub motivul ca ar contine date sensibile pentru siguranta nationala. Ca atare, posibilitatile de manevrare si manipulare sunt numeroase. Institutia Secu-ritatii a fost abominabila, indeosebi prin siluirea caracterului romanului, a insasi fibrei sale axiologice. Greu de recunoscut, dar stiut; mari virtuti morale romanii n-au avut. „A pune botul” si „a da in gat” sunt la noi  obiceiuri urate; inradacinate, formate in timp, prin adaptare pentru a putea supravietui vicisitudinilor vietii, iar mai apoi spre a parveni. Gudurismul fata de sef si lasitatea in a i se opune (chiar cand face abuzuri) sunt si ele incrustate in matricea caracterului romanului. Pe de alta parte cei care nu au colaborat cu Securitatea nu au fost toti niste virtuosi. Dimpotriva; unii cu gura mare astazi au fost considerati neinteresanti atunci sau prea hahalere, atat de hahalere si jigodii ca Securitatea  nu a considerat utila racolarea lor. Majoritatea acestora sunt mari hahalere si astazi.

• Se simte insa cum creste protestul si furia impotriva tuturor celor ce de la asa zisa revolutie incoace au nenorocit aceasta tara imbogatindu-se necinstit pe seama semenilor lor! Asta indiferent daca au fost sau nu activisti, secu-risti, colaboratori, informatori, delatori, dalmatieni, etc. Dar victimele repre-siunii unde sunt? „Tacerea mieilor” persecutati infioara si invita la reflectii! Confiscarea averilor facute necinstit in tara noastra nu-si propune realmente nici un partid parlamentar! Si nici corifeii din mass‑media, ei insisi - cu foarte putine exceptii - mercenari, cand nu „guduristi” sau macar „accep-tatori” ai unor oligarhi ce sunt proprietarii canalelor de televiziune, cotidienelor si radiourilor de succes.

• Viata politica romaneasca nu se desfasoara in cadrul institutionalizat clasic in democratii: Parlament, Presedintie, Guvern etc., ci in mass‑media, mai ales pe platourile de televiziune, la atat de multele emisiuni, animate de crema „analistilor politici”. Nici un politician nu rezista tentatiei de „a se da ro-tund”. Se creeaza impresia ca oamenii nostri politici mai importanti sunt obsedati sa fie cat mai prezenti „pe sticla”, pana la punctul ca la locul de munca se ocupa cu precadere de pregatirea aparitiilor televizate si acordarea de interviuri, decat de problemele de care ar trebui sa  se ocupe.

• Conducatorii nostri de azi se incapataneaza sa se comporte triumfalist, cu fala (pe dinauntru goala) si laudarosenie (desi le-ar prinde bine un pic de smerenie). Nu par a fi in stare sa se elibereze de sindromul „capra raioasa cu coada sus”. Apropos de coada, suntem coada cozii in Europa la aproape toti indicatorii ce conteaza pentru bunastarea populatiei si gradul de civilizatie.  Or, in alte tari europene se gandeste in primul rand la bunastarea cetatenilor, nu la fala desarta a conducatorilor si politicienilor megalomani. Nu se iau bani de la gura pensionarilor, bolnavilor si a celor ramasi de caruta preface-rilor sociale si „globalizarii” pentru cheltuieli de care tara se poate lipsi!  Intrebarea fireasca este:se invoca tot timpul „obligatiile asumate ca membru NATO, ca membru UE”. De ce ar avea Romania mai multe obligatii decat altele, Ungaria de exemplu? La confuzie, prin amalgamare, se invoca mereu „conform dispozitiilor, directivelor autoritatilor de la Bruxelles”, „aliniere la standardele europene” ; uneori este asa, dar de multe ori se minte fara jena.

• O  parte insemnata a „greilor” din politica, economia, finantele romanesti, mass‑media si asa zisa societate civila sunt vanduti unor interese straine; au fost cumparati prin santaj si cointeresare. Cand „interese superioare o cer” acesti vanduti devin simpli pioni pe tabla de sah oculta si terifianta pe care mutarile le fac SOD-urile (Structuri Oculte Dominatoare) si cateva mari puteri, indeosebi SUA. Lista acestor vanduti? Orice om informat o poate face singur: explicandu-si astfel pozitiile excesiv de pro- dupa caz, (aparent inexplicabile, guduriste) ale unor oameni politici, magnati economici si alte personalitati ale vietii publice. La care se adauga si o parte din cei ce au intrat cu arme si bagaje in vechea si oculta „Fratie a iluminatilor”, mai apoi „Ordinul Francmasoneriei”. Vandutii sunt bine protejati de stapanii lor si ajutati sa faca notabila cariera. Cand analizezi acest subiect tristetea ce cuprinde orice om de buna credinta, cinstit, patriot, este ca acesti „vanduti unor interese straine” sunt foarte multi, bine plasati si fosgaie in toate sferele vietii politice, economice si sociale. La alegeri votul nostru, practic, partial se anuleaza; orice „echipa” s-ar alege, in ea vor fi si un numar de „vanduti unor interese straine”. De personajele acestea malefic influente tara va scapa greu; daca va scapa vreodata! Draga cititorule, SOD-urile nu sunt creatia unor minti infierbantate, iar actiunea lor in lumea contemporana nu este o marota a unor cercetatori, ziaristi sau autori de carte. Apare insa o intrebare, mare cat roata carului: esti oare mai fericit dupa ce afli adevarul sau macar parte din el? Nimic mai putin sigur! Exista chiar riscul ca stiind prea multe sa pui mana pe cheia nefericirii si... sa n-o mai dai. Si sa ai o gramada de necazuri! Nu uitati ca intre „fericirile” biblice figureaza si „fericiti sunt cei saraci cu duhul”, deci „per a contrario”, un de-prea-multe stiutor devine al linistii sale sufletesti primejduitor! Oricat ne-ar durea sufletul si ne-ar suferi orgoliul, trebuie sa recunoastem ca raul a pus stapanire pe tara si in halul in care am ajuns, daca nici NATO si UE (in care intram in ianuarie 2007) nu ne vor putea aduce pe calea cea buna, atunci doar Cerul ne mai poate salva. Asa cum ajuta pronia cereasca - facand sa apara oamenii providentiali si o elita de patrioti autentici. Oameni cu crezuri, capabili sa galvanizeze energiile neamului si sa le focalizeze spre atingerea telurilor comune, de prosperitate si bunastare pentru toti fii acestui pamant.