Alianta D.A. s-a format prin vointa politica a conducatorilor partidelor liberal (PNL) si democrat (PD), respectiv, Theodor Stolojan si Traian Basescu, in lupta comuna a acestora contra "sistemului ticalosit" introdus de PSD .
Alianta D.A. a inregistrat un succes remarcabil prin alegerea lui Traian Basescu in fruntea statului la alegerile prezidentiale din luna decembrie 2004.
Alegerea lui Traian Basescu ca presedinte al Romaniei a insemnat nu numai alter-nanta la putere, ci si o noua victorie impotriva PSD, considerat un "partid mafiot". Mai mult, Traian Basescu impreuna cu Alianta D.A. a reusit sa inregistreze o victorie, pe calea negocierilor, prin schimbarea raportului de forte politice in favoarea "aliantei", ceea ce i-a permis sa desemneze un prim-ministru din randul Aliantei D.A., in persoana lui Calin Popescu Tariceanu si nu din partea partidului majoritar in Parlamentul tarii - PSD.
Totusi, viziunea politica a lui Traian Basescu a inceput sa-i deranjeze pe unii politi-cieni si demnitari, culmea, chiar din interiorul Aliantei, pe care a adus-o la putere chiar presedintele. Unii "vocali" care acum se vad "pe cai mari" si isi "ascut cutitele" impotriva presedintelui, sunt tocmai din PNL, partid "aliat" si cu care a castigat alegerile.
Cele doua partide, partenere in "Alianta", partide de baza ale noii guvernari, au ince-put sa se exprime de multe ori insidios si ironic, atacandu-se reciproc, spre bucuria Opozitiei. Functionarea coerenta a Aliantei D.A. este greu de realizat si mult mai greu de gestionat, in principal datorita "eliminarii" lui Theodor Stolojan, cel care a pus bazele aliantei, impreuna cu Traian Basescu.
Inlocuirea lui Theodor Stolojan de la carma PNL, si respectiv de la carma Guver-nului, cu Calin Popescu Tariceanu, a amplificat conflictele din Alianta, deoarece Tariceanu face parte din "gruparea Patriciu". Dinu Patriciu, magnatul petrolului romanesc, care sustine financiar PNL, dar si PSD, impotriva caruia a castigat alegerile Traian Basescu, a devenit "dusmanul de moarte" al presedintelui deoarece acesta a declarat razboi coruptiei, iar Patriciu are o serie de procese penale, fiind acuzat de spalare de bani, manipularea Bursei de valori, etc. Mai mult, Tariceanu si-a ajutat si el amicul dupa ce a fost numit prim-ministru, in tergiversarea judecarii dosarelor in care este implicat.
Este posibil ca la baza conflictului tot mai evident dintre presedinte si premier, respectiv dintre palatele Cotroceni si Victoria, sa stea si ambiguitatea Constitutiei actuale a Romaniei din punctul de vedere al atributiilor celor doi demnitari, care nu sunt clar delimitate.
Potrivit Constitutiei actuale, Romania este "republica semi-prezidentiala", fiind inspirata din Constitutia Frantei, in care presedintele are si sarcini executive. Unii politicieni, in general din PNL, doresc ca presedintele sa nu aiba puteri executive, adica presedintele sa aiba numai atributii de reprezentare, ceea ce este specific "republicii parlamentare", in timp ce "altii" doresc o '"republica prezidentiala", in care presedintele sa aiba un rol executiv mai mare. Sunt curios daca acesti "vocali" mai solicitau ingradirea atributiilor excutive ale presedintelui, daca actualul presedinte era membru PNL.
Traian Basescu s-a declarat de la inceput un "presedinte-jucator", ceea ce nu prea i-a placut lui Tariceanu crezand ca-i ia din atributii. Ce-i drept, nici Basescu nu prea l-a agreeat pe Tariceanu, declarand chiar ca "a gresit cand l-a desemnat premier".
Conflictul dintre presedinte si premier, respectiv dintre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria, a inceput din momentul in care Tariceanu, desi a fost de acord cu declan-sarea de alegeri anticipate pentru a creea o majoritate parlamentara necesara apro-barii legilor promise in campania electorala, precum si a celor legate de aderarea Romaniei la U.E., lucru despre care a informat si opinia publica prin mass-media, a revenit ulterior la aceasta hotarire, sfatuit fiind de "grupurile de interese" din jurul Guvernului ca in cazul unei demisii n-ar mai putea obtine postul de premier.
Dupa alegerile din 2004, Romania a avansat insa pe un drum consecvent in ceea ce priveste economia de piata si pozitia ei fata de razboiul din Irak. "Gruparea Tariceanu" din PNL a luat o directie populista si lipsita de viziune in "chestiunea Irak", declarand, nici mai mult nici mai putin, decat "retragerea trupelor romanesti din Irak", fara a se consulta cu aliatii si, culmea, nici cu ministrul de externe care este liberal, fara sa mai vorbim de necesitatea consultarii Presedintelui, care este seful Consiliului Superior de Aparare a Tarii (CSAT).
Mai mult, Tariceanu a luat aceasta masura fara ca partidul sau (PNL) sa aiba o ideologie de stanga, ci mai mult din motive populiste, observand ca opinia publica a fost sensibilizata de moartea unui soldat roman in Afganistan (si nu in Irak, de unde vrea sa retraga trupele). E de subliniat pozitia ministrului de externe, Razvan Ungureanu, care s-a comportat admirabil in aceasta problema, avertizand public: "sa nu se exteriorizeze conflictele de politica interna pe plan extern".
Desigur, a fost mai simplu pentru Tariceanu sa propuna masuri de retragere a trupe-lor din Irak, decat sa explice romanilor de ce este nevoie de aceasta colaborare internationala, precum si de implicarea soldatilor romani in misiuni internationale. Era nevoie, astfel, de calitati politice pentru a-si asuma niste responsabilitati, adica de un politician care sa fie in stare sa-si trateze cu responsabilitate partenerii de alianta militara.
Culmea este ca Romania nu mai are prea multi militari in Irak, insa Premierul a vrut sa transmita pe aceasta cale un mesaj politic: "suntem pe cont propriu" si "nu mai facem parte din aceasta alianta americana". Cred ca era mai dificil sa vorbesti cu partenerii de alianta militara si sa pregatesti retragerea treptata a trupelor, decat sa strangi semnaturile romanilor pentru aceasta retragere, lucru pe care PNL il face in aceasta perioada. Practic, premierul Tariceanu a transformat o decizie politica (a partidului sau), intr-o decizie de stat, exact cum se practica in timpul comunismului. De altfel, acest mod de a trata o problema de stat a fost criticat si de o reputata institutie britanica, "Oxford Analitica", care mentiona ca "tentatia eronata a primului ministru de a initia o retragere a trupelor din Irak, dezvaluie criza in care se afla Guvernul si afecteaza reputatia Romaniei de partener de incredere in misiunile de mentinere a pacii". Conform aceluiasi "studiu", Tariceanu, care se confrunta cu o scadere serioasa in sondaje si cu o eventuala iesire din Parlament a PNL, a sperat ca agatandu-se de o "tema populara", va putea s-o ia inaintea presedintelui Basescu care se pregatea sa anunte o reducere a soldatilor romani in Irak. Prin masura luata, Tariceanu a vrut "sa-i intinda o capcana presedintelui Basescu", iar in problema referendumului, institutul britanic ii da putine sanse de reusita lui Tariceanu, deoarece "Basescu este de departe cel mai popular politician". Mai mult, "daunele pe care acesta le-ar fi adus pozitiei inter-nationale a Romaniei ar fi fost mai evidente celor doi, decat primului ministru, un negus-tor de masini ajuns surprinzator in varful politicii in urma eliberarii postului de lider al PNL in 2004". Studiul mai precizeaza ca tensiunile dintre PNL si PD sunt la cel mai ridicat nivel, iar Alianta are o majoritate firava in Parlament, bazandu-se pe doua partide dominate de "un grup restrans de actori politici, multi dintre acestia avand stranse legaturi cu cei mai bogati oameni ai Romaniei". Singura solutie eficace impotriva "fortelor popu-liste legate de capitalisti dubiosi si ultranationalisti", ar fi "formarea unui nou partid sustinut de un presedinte popular rezultat din: PD, disidentii din PNL (Valeriu Stoica, Theodor Stolojan, Mona Musca) si figuri ale societatii civile".
Unul dintre disidentii din PNL, Valeriu Stoica, fostul presedinte al Partidului, arata recent ca "gruparea Patriciu, Tariceanu si Olteanu (presedintele Camerei Deputatilor), formeaza o adevarata coloana a 5-a (denumire generica pentru spionii si sabotorii din spatele fron-tului, in timpul razboiului - n.a.) a PSD si PRM in PNL", care are ca sarcina sa erodeze imaginea partidului.
Intr-una din ultimele batalii dintre cele doua palate, Palatul Cotroceni al Presedintelui Basescu a castigat in fata Palatului Victoria al Premierului Tariceanu printr-o decizie a Curtii Constitutionale, potrivit careia institutia Prezidentiala dobandeste o mai mare putere fata de Guvern, deoarece seful statului poate declansa un referendum in orice moment si in raport cu orice tema pe care o socoteste de importanta nationala, astfel ca o viitoare disputa ar putea fi transata in favoarea Palatului Cotroceni.
Acum Romania se afla intr-o criza politica si institutionala fara precedent, in care presedintele si premierul se afla in pozitii total diferite. Aceasta criza intre palate s-a amplificat inaintea plecarii Presedintelui Basescu in SUA de la sfarsitul lunii iulie a.c., cand, ca urmare disparitiei teroristului nr. 1 al Romaniei, romano-sirianul Omar Haysam, sefii serviciilor secrete romanesti si-au dat demisia.
Analizand aceasta situatie in Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, presedintele tarii a mai luat doua hotarari importante, respectiv desecretizarea dosarelor firmei securiste "Dunarea", al carui sef a fost presedintele Partidului Conservator, Dan Voiculescu, precum si desecretizarea tuturor dosarelor politicienilor care figurau ca fiind de "securitate nationala".
Aceste doua masuri au inflamat la maximum spiritele in Parlament, ceea ce a condus la formarea unei majoritati parlamentare a partidelor (PNL, PC, UDMR), mai putin, desigur, Partidul Democrat al Presedintelui, situatie ce a lansat chiar ideea unei amenintari cu suspendarea din functie a Presedintelui, prin vocea mai multor parlamentari si chiar sefi de partide. Dar, in aceasta perioada este necesar sa fie finalizate obligatiile luate fata de Uniunea Euoropeana pentru ca Romania sa aiba parte de un Raport de tara pozitiv din partea Comisiei Europene, dat fiind faptul ca mai sunt lipsuri mari in agricultura si in domeniul veterinar, care tin de eficienta activitatii Guvernului si care trebuie solutionate.
Ca urmare, pana la sfarsitul acestui an, reprezentantii celor doua Palate trebuie sa declare "pace", chiar daca sunt "in razboi", urmand ca dupa 1 ianuarie 2007, cand Romania va fi membra a Uniunii Europeene, sa se organizeze alegeri anticipate care vor da o alta configuratie politica, atat in Parlament, cat si in Guvern.
TIC - art gallery
