Alexandru Lungu s-a nascut la 13 aprilie 1924, la Cetatea Alba (Republica Moldova).
A absolvit Facultatea de Medicina din Bucuresti (1949). A fost sef de sectie la Institutul Endo-crinologic din Bucuresti si cercetator in studiul bioritmurilor endocrine si biometeorologice.
In toamna anului 1973 se stabileste in Germania, unde isi deschide propriul cabinet medical la Raubach in Westerwald, iar din 1989 se muta la Bonn.
Ca poet, publica in 1946, volumul „Ora 25” pentru care i se atribuie „Premiul Ion Minulescu”. Publica in diferite reviste, printre care Revista Fundatiei Regale, Curentul literar, Lumea, Fapta si altele. In 1968, apar volumele „Dresoarea de fluturi”, si „Timpul oglinzilor”, apoi „Altceva decat umbra” (1969), „Ninsoarea neagra” (1970) si „Armura de aer” (1973), toate cu un continut plin de nostalgii simboliste, de un modernism moderat, autorul folosind uneori caligrame.
Vocatia sa pentru poezie este dublata de o pasiune la fel de vie pentru desen si pictura. In Germania, a initiat colectia Semn (1980) in care i-au aparut mai multe plachete de versuri. Poezia sa dobandeste noi orizonturi si tonalitatile unei fecunde initieri spirituale. Colaboreaza constant la revistele Ethos si Limite din Paris, Micron din Los Angeles. In 1989 publica volumul „Pardes” cu 1393 versuri si 9 cromografii.
Din 1990 editeaza caietul de poezie si desen Argo, la care au colaborat scriitori romani din afara granitelor Romaniei.
Dupa o absenta de aproape doua decenii, cand poezia sa era interzisa in Romania, revine in peisajul literar din tara prin colaborari la reviste si cu volumele „Zaristea din timp” (1997), „Roua din apocalips” (1998), „Ochiul din lacrima”, editie bilingva romano-germana (1998), „Teascul din taina” (1999).
In 2005, publica volumul „Ziditor de umbre inaltand zadarnicii”, versuri si desene, la Editura Galateea din Königsbrunn.
„Noul buchet de versuri inflorind umbre din lumina, a poetului de exceptie Alexandru Lungu, ne deschide calea spre o treapta superioara a propriei mitologii, in care dimensiunea esteticului apare la intretaierea cu transcendenta.(...) In coordonatele propriilor apostrofari dintre materie si antimaterie, lumea heruvimilor ii deschide cale spre „antimateria inalta trepte pe care paseste ingerul mortii”
si mai departe:
un fluture de sange frange
lumina'n ochiul care plange -
firul continua cu:
apele curg spre izvoare - sa
fie oare ceasul intoarcerii? / ninsori albastre violete bureaza pe'ndelete
ceasul cu regrete
Ilustrarile grafice mi se par perfect aliniate sensului, pe care versurile in bogatia exprimarii trairilor sufletesti, solicita accentul desenului alb-negru, intr-o mladiere permanenta in jurul punctului implicat a fi ochiul in viziunea plina de semnificatii.
Inmanunchind versurile de o greu egalabila valoare estetica, alaturi de inepuizabile imagini sugerate, mi-au dat indemnul recunostiintei si pentru inspiratia unor teme ce le voi supune incercarii de redare plastica.” (Martin FREI, Frankfurt, 2005)
 |
UITARE timpul imi curge
prin trup.
IUBIRI iubirile nu ni le
alegem noi URME timpul a sters Alexandru Vlad Lungu, fiul |
