Nu exagerez si nu gresesc deloc: orasul Windsor, din provincia canadiana Ontario, supranumit si „Orasul Trandafirilor”, a fost asezat pe harta Romaniei pe data de 10 iunie, Ano Domini 2006. Nu pe partea vizibila a ei, ci undeva pe harta sufletelor noastre de rataciti prin lumea larga. Fizic, orasul Windsor este cea mai sudica asezare a Canadei si cel mai important loc de trecere spre Statele Unite. Un pod care, parca, se ridica spre cer, numit Ambasador Bridge, un tunel: Detroit-Windsor Tunnel, o linie de feriboturi pentru camioane si un alt tunel pentru trenuri (Michigan Central Railway Tunnel) leaga Canada de SUA, separate de raul (fluviul!?) Detroit. Este locul pe unde se trece in cea mai mare viteza, pe autoruta 401, spre superba metropola americana Detroit, statul Michigan, si de acolo, mai departe, inspre inima fierbinte a continentului-tara.
Orasul Windsor are peste 300.000 de locuitori, dintre care, am aflat, intre 8.000 – 10.000 sunt de origine romana.
Se pune, firesc, intrebarea: de ce in cursul zilei de 10 iunie romanilor din Windsorul ontarian si celorlalti localnici, li s-au adaugat alte sute de romani veniti din Montreal, Toronto, Hamilton sau London? Va raspund de la fata locului, dragi cititori din Romania si de pretutindeni. La data amintita, romanii-canadieni au trait in Orasul Tran-dafirilor un eveniment unic, care le va ramane vesnic intiparit in suflete: dezvelirea unui bust al lui Mihai Eminescu, in fata Catedralei Ortodoxe Romane „Sf. Gheorghe”. Dupa cele doua statui ale Luceafarului inaltate la Hamilton (Campul Romanesc) si Montréal (in Piata Romaniei), aceasta este a treia statuie a lui Eminescu in Canada. Impreuna cu poetul George Filip am strabatut cateva sute bune de mile pana la Windsor, ca sa putem spune, acum, cu mandrie ca ne numaram printre fericitii romani care au avut ocazia sa fie de fata la acest eveniment cultural de exceptie, invitati de doamna dr. Striana Victorov si de Domnul Herman Victorov, initiatorii si sponsorii actiunii de suflet «Eminescu al nostru». Ce frumos suna aceste cuvinte dulci, la mii de kilometrii distanta de pamantul romanesc!
Voi incerca, sa va aduc langa noi, pentru cateva clipe, in acest minunat oras incarcat de flori. Iata, pe scurt, cum s-a desfasurat festivitatea:
Dupa prezentarea facuta Poetului si sarbatorii la care luam parte de catre frumoasa si inimoasa doamna Mihaela Ignat, o romanca stabilita la Windsor, dar care nu si-a uitat tara de bastina, a urmat dezvelirea statuii de catre doamna doctor Steriana Victorov. Sfintirea statuii s-a savarsit de Inalt Prea Sfintitul Parinte Arhiepiscop Nicolae, venit special pentru eveniment, si de preotul ortodox paroh George Sandulescu. Bustul in bronz al genialului bard roman a fost creat la Bucuresti de sculptorul Aurel Contras, autorul unei alte asemenea lucrari expusa la Bistrita Nasaud, reprezentand-o pe Veronica Micle, marea iubire a poetului nostru national. Pe soclul statuii, frumoasa inspiratie, s-a asezat o placa de bronz, cu o strofa atat de cunoscuta noua din „La steaua”, spre cunoasterea si invatarea ei de catre trecatorii anglofoni sau de alte natii prin fata Catedralei romanesti. Varianta in engleza apartine cunoscutului traducator Adrian George Sahlean, invitat de onoare, sosit de la Boston.
„La steaua care-a rasarit „’Tis such a long way to the star
E-o cale atat de lunga Rising above our shore
Ca mii de ani i-au trebuit It tooks its light to come so far
Luminii sa ne-ajunga.” Thousands of years and more”
(La steaua) (Unto the Star)
Dupa sfintire, a vorbit, in engleza, Jack Young, presedintele comitetului parohial, dupa care a urmat un select program artistic. Un minunat grup de copii, imbracati in costume nationale din diverse zone ale Romaniei, unii cu accent englezesc, au recitat poemul lui Marin Sorescu dedicat lui Eminescu si intitulat Trebuiau sa poarte un nume, apoi din versurile nemuritoare ale Poetului omagiat: Doina, Sara pe deal, Ce te legeni, Si daca, Somnoroase pasarele si Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie. Adrian George Sahlean, doctorand in Psihanaliza si absolvent al Facultatii de Filologie a Universitatii Bucuresti, a recitat, superb, in romana si engleza, La Steaua, a relatat coincidente interesante intre anumite nume si eveniment, a vorbit despre urmasii lui Eminescu si despre un proiect interesant spre cunoasterea poeziei romanesti in America. Ultima realizare a acestui mare iubitor al lui Eminescu este o minunata selectie de poeme, reunite sub titlul Eternal Longing, Impossible Love (Eternul Dor, Imposibila Iubire).
Un moment special al acestei impresionante reuniuni omagiale l-a realizat poetul George Filip, care, intr-o verva deosebita, a vorbit despre Eminescu si a recitat poeme dedicate Sfantului Limbii Romane, scrise si publicate de-a lungul anilor, plus unele create special pentru eveniment. Fara discutie, George Filip, cel mai iubit poet contemporan din Canada, a fost unul din eroii zilei. Emotionat pana la lacrimi, marele iubitor de arte frumoase si poezie, domnul Herman Victorov l-a imbratisat si sarutat pe Poet, in aplauzele numeroasei audiente.
A fost o mare onoare pentru autorul acestor randuri ca, din partea Asociatiei Scriitorilor Romani din Canada, in calitate de presedinte al acesteia, sa inmanez diploma de Membru de Onoare al Asociatiei distinsului nostru amfitrion, domnului Herman Victorov, inventator si prosper om de afaceri. Domnia sa, in final, ne-a vorbit cu intelepciune, pasiune si dragoste, cu o voce impunatoare, ca a unui actor profesionist. In primul rand, i-a multumit sotiei sale, distinsa Doamna Dr. Striana Victorov (olteanca, nascuta la Turnu Severin, care a urmat cursurile liceale la Craiova) cu care a pus la cale aceasta minunata sarbatoare a romanilor nu numai din Windsor, ci din toata lumea. A multumit calduros tuturor celor care s-au implicat in actiune, doamnelor Liliana Nita, Melania Popescu, Mihaela Ignat si domnului Eugen Dinescu, tuturor celor prezenti. Apoi, a recitat superb fragmente din Scrisoarea a III-a de Mihai Eminescu. Dupa programul artistic, a urmat un cocktail imbelsugat in sala sociala a Catedralei „Sf. Gheorghe”.
Ziua de 10 iunie 2006, aflata in preajma comemorarii a 117 ani de la inaltarea intre sfinti a Eminescului nostru, va ramane vesnic intiparita in memoria poporului de la Dunare si Carpati, a romanilor de pretutindeni. Oricarui roman risipit prin lume si trecator prin orasul Windsor, statuia „vesnicului tanar si ferice” Mihai Eminescu ii va lumina gandurile si, totodata, ii va usura dorurile de «Tara noastra din lacrima».
