TRIBUNA NOASTRA
NR. 53 APRILIE - IUNIE 2006

Acum, cand Romania este la un pas de Uniunea Europeana, si cand noi, cei din diaspora, suntem - geografic - atat de departe de tara, este dificil sa-i imitam pe precedesorii nostri – cei sositi în valurile de emigranti între 1948-1989 – si sa continuam sa facem politica de salon, în ideea ca tot romanul este neîntrecut în politichie.

Înainte de evenimentele din ’89, romanii din Montreal se întalneau, du-minica de duminica, la biserica si faceau roata în jurul celor ce reuseau sa vina în vizita din Romania în Canada, în majoritate pensionari. Apoi, vestile erau discutate, comentate, împrastiate. Un ziar precum „Cuvantul roma-nesc” (care a aparut pana în 2006, la Hamilton, editat de George Balasu) sau „Micro-Magazin” la New York, publicau cate un articol virulent la adresa regimului dictatorial de la Bucuresti.

Astazi, cei ce sustin ca au luptat contra comunismului prin impasibilitate si în bunastarea oferita cu generozitate de viata canadiana, se trezesc sa critice Romania si pe romanii din tara, ca nu sunt cum ar vrea ei sa fie. Dar, oare, cum ar vrea sa fie romanul din tara, cand stim cum sunt romanii din afara granitelor Romaniei?

Recuperarea proprietatilor luate abuziv de comunisti este un pas spre o normalizare a starii de lucruri în Romania. Ca si în alte domenii ale vietii economico-sociale din tara, în aplicarea legilor privind proprietatea s-au facut abuzuri si deseori a castigat cel care a dat banul. Cei plecati din tara si care nu visau ca vreodata îsi vor recupera proprietatile lasate prada bolsevicilor au reusit - cu bani si cu relatii - sa le transfere aici sub forma de dolari.

Statul a gasit doua modalitati de a complica starea de fapt: Legea 112/1995 si, ulterior, în 2005, varianta Fondul Proprietatea, atat pentru a-si proteja proprietatile obtinute abuziv dupa 1990, cat si pentru a proteja chiriasii din imobilele în cauza. Mai nou, se rediscuta în Senat si Parlament, Legea 112/1995, care sa le dea chiriasilor dreptul de a vinde ceea ce nu le apartine de fapt si de drept, adica proprietatile dobandite prin aceasta lege, în special, în perioada 1997-1998, ceea ce ar complica si mai mult situatia actuala în acest domeniu.

În viata romaneasca sunt implicate personalitati de origine romana din dias-pora, cum ar fi Printul Sturdza, Ion Tiriac sau Iosif Constantin Dragan si altii - vorbind de cei cu averi substantiale -, care au reusit sa intre în lumea afacerilor romanesti. Acestia, dupa ce au creat locuri de munca, au investit masiv în domeniul financiar si economic, ar fi în masura sa critice romanul din tara si Romania.

Pe de alta parte, au fost si cei care au încercat sa faca afaceri cu romanii din tara, dar ele au esuat. Din Montreal, ma gandesc la Nicolae Mateescu Matte care a înlesnit ca JARO International, companie de transport aerian din Romania, sa aiba curse regulate în Canada. N-a putut fi o colaborare de durata din cauza lipsei de seriozitate în afaceri a partenerilor romani. Apoi, au fost alti romani, care dupa ani si ani de exil, s-au întors în tara crezand ca vor reusi sa aplice sistemul capitalist pe solul fertil al noii Romanii sau sa exporte produse romanesti în Canada. 99% din ei au esuat din cauza partii romane, încat nici nu mai vor sa auda de Romania, dupa ce economiile lor au fost irosite pe mita dupa mita si smecherii specifice romanilor - romani care au impresia ca aici dolarii curg pe langa rigola trotuarului si care vor sa se îmbogateasca peste noapte.

În momentul de fata, am putea sa ne gandim nu atat la modul cum se pri-vesc romanii de pe cele doua maluri ale oceanului între ei, ci la faptul ca azi, cand la Bucuresti exista o guvernare liberal-democrata, presedintele Basescu a fost confruntat, înca de la începutul mandatului sau, cu probleme grave, precum rapirea si eliberarea jurnalistilor romani în Irak, iar apoi, inundatiile fara precedent care au cuprins întreaga tara - atît în 2005, cat si în 2006 -, cu toate urmarile nefaste, de la pierderea totala a bunurilor per-sonale pana la alunecari de terenuri sau la distrugerea masiva a cailor de transport si a altor obiective economice.

Cei care au o contributie economica importanta sunt capsunarii care, conform Business Magazin, au adus acasa în 2005 3,6 miliarde de euro, ceea ce constituie 2% din Produsul Intern Brut al Romaniei.

Sa recunoastem: Romania si romanii nu pot deveni peste noapte nici macar ceea ce au fost înainte de instaurarea sistemului comunist-dictatorial. Cum ar putea fi o societate moderna? Problemele cu care se confrunta tara noastra, dupa evenimentele din ’89, le regasim în toate statele care erau candva membre ale „Tratatului de la Varsovia”, state cu o democratie fragila. Înainte de a critica Romania, aceasta ar trebuie ajutata. Nu cu pareri, sfaturi si palme prietenesti pe umar, ci cu rabdare si întelegere.