1001 nopti
Sugruma
oaza zidul de ani inlantuit.
Doar boarea calda de migdali se mai strecoara
In basmul pe care orbul pietei
De-atatea ori l-a povestit.
Sa-i dai
binete in pragul diminetei
Cand muezinul isi tanguie ruga prima oara,
Iti va aduce-ndata taramuri de vedenii,
Serpi in solzi de peste, dragoni cu
narghilele,
Iatagane suierande,
Armasari navalnici cu crupele-n sudori si sange,
Sultanul lanced-ganditor si fedainul cu smerenii
Copile pierdute de iatac, invesmantate
in panzet ce strange
Parfum de smirna, baclava si izuri de cafele.
-
Trezeste-te acuma! Povestea-i de-o curmala
Si-un bot mic de sapun facut din lesie de scrum.
De-i vrei si tancuiala, mai da-mi si cinci candile,
suleimanuri si o cutie din lemn
de cedru, goala,
E tot ce ai
in traista. Prin arsita amiezii in raget de camile,
Vacarm de strigat si zoaiele din strada – grabit te-ntorci la drum.
Destramare
Urciorul
toarna-n cupe
Praf scanteietor de stele.
Prorocul pagini rupe
Din cartea ferecata-ntre nuiele.
Prohodul
clopotului s-a zvantat
In cristale marunte,
Vestind sfarsitul de leat,
Taramul de gheturi fara punte.
Feriga
sperantei a ramas uitata
In rasadul inimii gingas;
O strapunse nemilos un arcas,
Plutind implacabil peste o lume deochiata.
In urzeala
subtiata de vazduh,
Ochiuri de navod se casca.
Gandul este fara duh,
Nimicul se ascunde sub o masca.
Magia scrisului
Din ghioc de calimara
Te imbata-n slove dulci
Zburatoarele de seara –
Visu-n pene sa il culci.
Jumatatea-ti de privire
Ma striveste, ma imbie;
-As veni cu tine, Sire
Daca imi platesti simbrie,
Unde-n spelunca soioasa,
Peste carti in evantai,
Sta pribeagu-n dor de casa
Si-n cainta pentru cai.
Negrul zat, ghicit pe-un
ban,
«Nu-i a drum, nici pomeneala!»
- Chicoteste vrajitoarea de la han.
«Ti-este data dumitale – doar povara de cerneala».
Faraonul
Faraonul, eliberat din
sclavie,
Aluneca alene pe Nil in jos.
Se odihneste in gondola, fumos,
Corbul mumie
Eliberat din sclavie.
S-au facut praf
piramidele.
Peste turnul falnic, pana la soare construit,
Au plouat nisipuri si l-au zdrentuit.
Au dantuit dezmatat prin beciuri cariatidele
Si-au prefacut in praf piramidele.
La ce bun stapane
Din carti ai inganat,
Caracatite ai dezmierdat,
In desert capul iubitei l-ai taiat
Si la subtioara l-ai purtat
Sa-l invii in camp uscat
Cu-ndurerata rugaciune?
Cat ai fost de bun, stapane.
Eu am salvat din istorie
pionul,
Faraonul.
Il insotesc sub soarele cu raze grele.
- Imbalsamate sulimanuri ii intra-n piele;
Ii sunt credincios – eu, scorpionul
Am scapat din robie faraonul.
Nerostite
De firul rosu se anina
Frunze-albastre, pale, verzi –
Rara umbra peste cuferele de dovezi
Inecate in mormane de faina.
Undeva este cuvantul
care, mai apoi,
S-a vadit nerostit.
Poate ca l-a inghitit
Gangania, pandindu-ma din musuroi.
Intelesul s-a scurs din
caus
Si m-a lasat desarta,
Cand visul s-a desprins din toarta
Si ma atinge tristetea oului din galbenus.
Betie
Pentru mine doar o halba
De lumina alba.
In adormirea rece-a bortii
Imi voi pierde coltii
- Cate unul.
Te va preface-n stana
Capcaunul
Din caruselul sortii.
Ne-om imbata cu cant de cucuvaie
Printre obuze, schije si scrasnet de tramvaie.
Iubita mea Satana,
In parcul Cismigiu,
Sunt eu –
Singurul mort viu.
Din volumul „Nerostite”,
Ed. Universalia, Bucuresti, 1998
