TRIBUNA NOASTRA
NR. 53 APRILIE - IUNIE 2006

Nu-mi sta in caracter sa iau atitudine. De obicei, sunt o persoana destul de obedienta, chiar si atunci cand cred ca dreptatea e de partea mea. Probabil de vina e destinul mioritic ce guverneaza spatiul acesta de cand lumea. Dar… nu am decis sa scriu aceasta scrisoare pentru a filosofa pe tema transhumantei.

Subiectul e, de departe, mult mai …prozaic (nu stiu pentru care dintre noi) si, totodata, mult mai spinos. Poate, pana la urma, are chiar si spiritul ancestral - al ciobanului acela din balada - partea lui de culpabilitate în toata aceasta poveste…

Asadar… Am urmarit, fara vreo intentie prealabila si, evident, fara prejudecati, mai clar: întamplator, un reportaj difuzat de postul national de televiziune – TVR 1 – în care o suma de reprezentanti ai comunitatii romanesti din Canada „îsi dadeau cu presupusul” vizavi de caracterul romanilor din Romania si de situatia actuala a Romaniei, în general; si faceau acest lucru într-o maniera atot-cunoscatoare, intransigenta, chiar de-a dreptul belicoasa.

Priveam si ascultam terifiata!

Înainte de a continua, trebuie sa fac o precizare: nu am nici un fel de înclinatii extremiste. Nu judec pe nimeni dupa culoare, religie, nationalitate etc. Dimpotriva. Pentru mine exista doar oameni care, în functie de actiunile lor, sunt buni sau rai. Poate de aceea m-au si socat atat de tare vorbele acelea fara fun-dament si fara teama de consecinte.

Am aflat, deci, parerea unor romani apartinand comunitatii din Canada despre romanii… din Romania. Sincera sa fiu, nu m-a încantat absolut deloc viziunea lor. Dar e atat de usor sa dai sfaturi si sa arati cu degetul atunci cand ajungi în cel mai de sus stadiu al suficientei burgheze, încat celebra afirmatie a Mariei Tereza: „Daca n-au paine, sa manance cozonac”, n-ar mai trebui privita din perspectiva unei ironii istorice, ci ca o crunta raportare la realitatea imediata în care oameni prea putin avizati decid ce anume e în regula sau nu cu un individ sau chiar cu un popor.

„Romanii din Romania sunt lipsiti de toleranta…”

„… nu se implica…”
„… refuza sa coopereze…”
„… nu sunt obedienti…”
„… sunt prea mandri…”
„… n-au încredere…”
„… nu apreciaza ajutorul…”

… si i-au tot dat înainte cu tot soiul de ineptii pe tema asta, reiesind, în final, ca bietii romani din Canada sunt niste martiri care sufera si se spetesc pentru binele fratilor din Romania, fiind tratati, în schimb, precum personajul marinimos din „Povestea unui om lenes” a lui Creanga.

Dragii mei, va înselati amarnic! Lucrurile nu stau chiar asa. Probabil ar trebui sa va vizitati mai des tara de origine si sa aveti în bagaje, în primul rand, niste impartialitate sau macar un borcanel cu obiectivitate. Coborati din turnul vostru de fildes, pentru ca de sus, se stie, imaginile sunt mici si neclare.

Va spun toate astea pentru ca eu si familia mea – si nu suntem un caz izolat - am simtit pe propria noastra piele „binefacerile” unor romani-canadieni si cum înteleg ei sa reclame lipsa de toleranta si cooperare a romanilor din Romania.

Mariana si Asher TAMIR au doua „argumente occidentale”: BANUL si MINCIUNA, pe care, se pare, si le însusesc foarte multi romani dupa ce parasesc granitele tarii, apoi se întorc pentru a ni le flutura pe sub nas noua, amaratilor neputinciosi pentru care adevarul e prea scump pentru a-l cumpara cu salariile noastre balcanice.

În consecinta, cei doi si-au „recuperat” o mostenire prin minciuni sustinute pe-cuniar. De pilda, fiindu-le refuzata retrocedarea în baza legii 10, deoarece nu aveau documentatia necesara, au facut aceasta solicitare în baza unei legi administrative locale, iar primarul le-a aprobat cererea fiindca… Primaria Generala avea nevoie sa fie dotata cu computere.

Acesta este doar un insignifiant fragment dintr-o poveste oribila care a împlinit deja 12 ani si care pare sa nu se mai sfarseasca.

Între timp, familia mea e terorizata, iar eu aud pe postul national reprezentanti ai Comunitatii romane din Canada frustrati de faptul ca romanii din Romania nu sunt toleranti cu ei.

Toleranta în legatura cu ce? Obedienta vizavi de cine? Cooperare pentru ce?

Explicati, dragii mei, celor doua nepoate ale mele – Diana (5 ani) si Daria (10 luni) – cum e cu toleranta atunci cand mami trebuie sa te plimbe, din doua-n doua zile, pe la rude si prieteni pentru a-ti face baie, pentru ca niste oameni rai au taiat utilitatile, mintind ca imobilul e în posesia lor, iar ei nu-l folosesc, pe moment, fiind în… Canada. Explicati-le cum este cu obedienta atunci cand Asher TAMIR o îmbranceste pe mami încercand sa intre cu forta în apartament. Spuneti-le ce înseamna cooperarea atunci cand îi inviti pe sotii Tamir pentru un dialog constructiv, iar ei îti spun ca totul va fi, pana la urma, dupa voia lor, pentru ca au banii si puterea de a face lucrurile sa decurga asa cum doresc. Spuneti-mi mie cum as putea fi un bun roman conform standardelor voastre…

Cu nesfarsita tristete,

Maria ENE,
cetatean roman din Romania