De ce, mai nou, ne inspiram atat de putin din experienta franceza? Exemple ? cate vreti:
- Franta are un sistem politic semiprezidential ce functioneaza, presedintii fiind caractere puternice. Deobicei o personalitate care aduna, uneste, galvanizeaza si duce spre tinte comune energiile natiunii. In Romania, de la Presedinte se asteapta acelasi lucru (poporul nostru tot timpul a avut un “voda” pe care l-a vrut bun, drept, un adevarat barbat - fie el si putin afemeiat - dar puternic, capabil sa actioneze, cu rezultate concrete), dar Constitutia noastra actuala da putine puteri efective Presedintelui.
- In Franta Parlamentul este bicameral: Adunarea Deputatilor si Senat. Membrii fiecarei Camere se aleg insa dupa reguli distincte, iar la Senat se si numesc. Competentele camerelor sunt diferite, clare si complementare, nu exista dublari, incalecari si interminabile medieri. In Romania post-revolutionara Camerele se aleg aproape la fel, competentele se calaresc, se joaca tontoroiul intr-o veselie in interminabile comisii de mediere, absenteismul, birocratia si ineficienta sunt adeseori la ele acasa!
- In Franta separatia puterilor in stat este una din cheile de bolta ale sistemului politic si democratiei. La noi abia acum se creiaza premisele pentru a pune in practica principiul, iar in practica este interpretat “à la roumaine”; sotul este deputat, sotia judecatoare, fratele primar sau consilier local, sora procuror, iar averea se pune pe numele copiilor, bunicilor si soacrelor.
- In Franta statul este national, natiunea este unitara, in statul francez traiesc francezii ca cetateni, fie ei basci, bretoni, corsicani, alsacieni etc. Cetatenia = nationalitatea, sferele notiunilor sunt identice, natiunea este una si unica, la fel si nationalitatea, cine are cetatenia franceza are si nationalitatea, este national francez. Bascii, bretonii, corsicanii sunt francezi. Noi de ce nu ne inspiram din experienta franceza, de ce nu luam acest model ? De ce preferam sa tinem in brate modelul leninist de «cetatean … de un fel, de nationalitate … de o alta»? desi vedem clar unde duce, (ca in realitate doar o minoritate forteaza nota pana la abuz), devenind pseudo-partid politic ce-si negociaza/conditioneaza participarea la guvernare de promovarea intereselor etnice inguste, favorizand formarea unei enclave etnice cu spirit «comunitarist», primul pas spre «autonomie», la inceput culturala si apoi, de ce nu ? „teritoriala” ? Daca ne-am inspira si am tine aproape de modelul francez nu am mai fi santajabili. Daca ne-ar conduce oameni ce ar vedea unde ne este interesul national am tine aproape de modelul francez.
- Franta are de sute de ani “mari scoli” unde se formeaza elitele tarii, inclusiv cele politice. Dupa modelul francez am avut si noi cateva pana la instaurarea comunismului. Dupa Revolutie nu am reinnodat cu traditia buna, nu ne-am mai inspirat din modernizarea acestor scoli in Franta. Scoala romaneasca buna traieste prin vechile generatii de dascali care mai au un crez. Cand acestia se vor duce, degringolada scolii romanesti va fi rapida, caci deja, in mod frecvent, diplomele nu se mai merita, ci se cumpara nu numai cu nerusinare, dar si cu impunitate. Romanii au probabil cei mai multi “titrati” pe cap de locuitor – mai ales cu diplome de la mai multe facultati! Adeseori, agramati, imbogatiti peste noapte si-au cumparat diplome de absolvire de invatamant superior si licente, inclusiv doctorate (cititi si va minunati! avem mai multi „doctori”in stiinte decat Franta si Italia la un loc!)
- In Franta exista o organizare judecatoreasca rationala, de la “Cour d’assises” pana la cunoscuta Curte de Casatie; am avut si noi in Romania o organizare similara de inspiratie franceza. Dupa Revolutie ne-am tot jucat de-a organizarea judecatoresca, de-a competentele si denumirile si suntem, deocamdata, la o varianta originala de organizare judecatoreasca, instantele fiind sufocate de numarul mare de cauze de judecat. Judecatorii sunt inamovibili ca in Franta, au salarii ce bat toate recordurile, dar justitia are „stegulet rosu” din partea autoritatilor UE; presiunile si imixtiunile in actul de justitie s-au dovedit frecvente. La care se mai adauga ineficienta cronica a “executorilor judecatoresti”. (Noi am avut in Romania “portarelul”, inspirat dupa “l’huissier - ul” francez, dar nu-l mai avem!) Plus lentoarea proverbiala, cauzatoare de multe necazuri in justitia romana. In Franta presedintele Consiliului Magistraturii, singurul organism ce tine-n frau, le arata batul si poate sanctiona pe judecatori este insusi Presedintele tarii. Daca ar fi asa la noi ce sansa buna s-ar oferi presedintelui/jucator “sa le arate el lor”.
- Franta are un sistem prefectoral vechi de 200 de ani. Prefectii sunt un corp de inalti functionari, intradevar de elita, neutri politic, ce asigura indeplinirea functiilor statului acolo unde el trebuie sa fie prezent, abtinandu-se de a face presiuni sau ingerinte; vegheaza la respectarea legii de catre toate institutiile locale, dar nu oricum, nu partizan, ci impartial, cu respect fata de institutii si mai ales fata de cetatean si nevoile lui. Am avut si noi intre cele doua razboaie un corp prefectoral bunicel. Dupa Revolutie am reluat denumirea, dar prefectii nostrii nu au scoala, priceperea, probitatea si clasa prefectilor francezi. Putini sfintesc locul la nivelul asteptarilor. In toamna lui 2005 statutul prefectilor a fost modificat, (au devenit si ei inalti functionari publici) dar timid, iar cu doua exceptii prefectii au ramas aceiasi, vorba lui Conu Iancu „sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimic”.
- In Franta Republica este laica, echidistanta fata de cultele religioase, chiar si fata de cel catolic, candva foarte puternic. Teoretic si la noi republica este laica (in fapt este „pseudoatee”, mimand cu gesturi exagerate o religiozitate ortodoxa). Presedintele Constantinescu dialoga cu “Calugarul Vasile”. Cat priveste credinta presedintilor Iliescu si Basescu las pe cititori sa judece, biografia fiindu-le stiuta. Intr-o tara in care avem 16 culte religioase recunoscute, tara in care sunt multi crestini neortodocsi, cu constiinta si sensibilitatile lor si inca multi atei, de ce nu practicam o formula “à la française”, cu clasa, cu panas, adica laica, sobra si decenta ?
- In Franta exista celebra Academie din care fac parte doar 40 de “nemuritori” si “Institutul” ca suma de Academii specializate. Am avut si in Romania o Academie facuta dupa modelul francez. Comunismul a distrus-o facand una umflata cu impostori. Dupa Revolutie nu s-a revenit la Academia noastra traditionala, ci am continuat-o oarecum tot pe cea comunista. In acest gen de Academie numarul membrilor poate creste fara limita; foarte util cand sunt atatia depasiti de varsta, dar ravnitori de titluri, loiali, utili de “recompensat”, nu numai moral, ci si cu idemnizatii confortabile. Revolutia nu a ajuns pana in Academie!
- In Franta politicienii ce se fac vinovati de coruptie, escrocherii, declaratii de avere nesincere sau abuz de bunuri sociale etc. sunt sanctionati si oricat ar incerca sa scape pana la urma sunt prinsi in plasa unui arsenal juridic si cod moral ce nu iarta. Urmarirea evaziunii fiscale este practic inprescriptibila. In Romania desi, teoretic, avem inca in vigoare institutiile din codul civil Napoleon din 1804, el a fost „tras in banda romaneasca”, (de „imbogatirea fara just temei” justitia romana se pare ca nu mai vrea sa auda).
- Si in Franta sunt acceptati sa imigreze un numar de straini, mai ales cei ce vin cu bani multi sau au profesii utile. Numai ca francezii verifica la sange ca banii sa fie curati, iar candidatii la cetatenia franceza primesc succesive titluri de sejur, apoi de rezident, timp suficient pentru a “pipai” omul, a-l cunoaste inainte de a-l inscrie in procedura de dobandire a nationalitatii franceze. La noi, ca la nimeni, a venit „strainetele” cu ceva bani si tupeu, nu a interesat de unde i-a avut si a fost rapid facut cetatean roman. Iar daca un sef de partid parlamentar vrea il face si parlamentar la primele alegeri, propunandu-l pe loc eligibil.
- Dar poate dreptul castigat cel mai pretios al francezilor este sistemul de asigurari medicale atat de acoperitor fata de nevoile omului la orice varsta. Inutil de precizat ca sistemul romanesc de asigurare medicala, unde se preconizeaza sa-ti platesti spitalul ca hotelul, cu preturile astronomice ale medicamentelor necompensate, cozile interminabile la cele compensate, cu disparitia celor gratuite, cu „inventii” liberale de „coplata” si prelevarea obligatorie de sume pentru asigurarile medicale din amaratele de pensii; toate astea nu au nimic comun cu sistemul francez de asigurare medicala.
*
Am enumerat doar cateva exemple. Dar un lucru este limpede: am avea mult de castigat daca ne-am inspira din experienta Frantei. Este aceiasi cultura latina, modul in care francezii au dobandit si aplica aquis-ul comunitar este mai aproape de mentalitatea romanului. Mai vreti o ultima dovada ? Guvernarea P.S.D.-ista din 2004 ar fi vrut, cea P.D.-P.N.L.-ista din 2005, (guvernare de bogati in favoarea bogatilor) a vrut si a impus in cele din urma cota unica de impozitare. In Franta o astfel de favorizare a bogatilor ar fi de neconceput, ar scoate lumea in strada si ar obliga guvernul si parlamentul sa renunte chiar si la ideea aceasta salbatec liberala. In Romania cota unica s-a bagat pe gatul romanilor, la buget s-a facut o gaura imensa care se va astupa cu noi “dari” si “biruri”, taxe, impozite suplimentare si scumpiri ce vor impovara si mai mult, tot pe cei saraci. Cand ii va ajunge cutitul la os va intelege si romanul de rand valoarea inestimabila a inspiratiei din modelul francez.
Romulus Patru Bena,
Ministru-plenipotentiar,
fost Consul General al Romaniei la Montreal si Marsilia.
***
Nota redactiei.
Intre 28 si 29 septembrie 2006, va avea loc, la Bucuresti, Summit-ul
francofoniei, sub egida Presedentiei Romaniei.
In sprijinul Summit-ului de la Bucuresti organizatiile francofone au depus
eforturi deosebile. In acest sens, este de subliniat implicarea Ministerul
Afacerilor Externe al Canadei si a Ministerul Francofoniei in sprijinul
acordat organizatorilor romani.
Vor participa sefii de state francofone, printre care si presedintele
Frantei, Jacques Chirac.
Din partea Canadei va participa, domnul Stephen Harper, primul ministru
federal domnul Jean Charest, primul ministru al Québec-ului, domnul Bernard
Lord, pri-mul ministru al New Brunswick-ului, precum si primarul general al
Montreal-ului, domnul Gerald Trembley.
Intalnirea de la Bucuresti este cea mai importanta reuniune internationala
din acest an si va confirma identitatea francofona a Romaniei, mai ales,
acum cand suntem la un pas de aderare la Uniunea Europeana.
