TRIBUNA NOASTRA
anul 9 • nr. 52, ianuarie - martie 2006

IOAN GLIGA
      “De veghe la candoare” –

prezentat de Alexandru Vlad Lungu

 

La Editura AXILON, in 2004, a aparut volumul “De veghe la candoare”, al poetului Ioan Gliga.
Prefata este semnata de Aurel Ion Brumaru, directorul Editurii AXILON, iar ilustratia este semnata de Luminita Gliga, doctorand in arte plastice, participanta la numeroase expozitii in tara si peste hotare.
Ioan Gliga este un prolific versificator, avand talentul de a surprinde momentele interesante din cotidian, pe care le transpune plastic in scrierile sale. Citind versul sau, vezi cu ochii mintii ceea ce poetul a dorit sa surprinda.
Registrul larg abordat de autor se reflecta in capitolele volumului de fata, dupa cum urmeaza: Aripi de duh (poemele credintei); Chemarea la parinti (poemele recunostintei); Luminatorii (dedicatii, prinsori); Romania eterna (poeme de cinstire); Melancolic, codrul suna (elegii, rostiri sub amurg); Nostalgia naturii (privelisti si sentimente); De veghe la candoare (poezii si ghicitori pentru copii silitori); Supravietuirile cu poezia (baladele tranzitiei); Din suflet cu... chitanta fiscala (satire, cronici contemporane); apoi, cuprinsul este completat cu 15 cuvinte insotitoare, Cuvinte de inima, pe adresa autorului si o Nota biografica.
Cu toate ca as fi dorit sa reproduc mai multe poeme, din lipsa de spatiu, iata cateva:

Strabunii

Am intrebat stejarii daca-mi cunosc strabunii
Si mi-au raspuns cu fosnet sub rasaritul lunii:
-Dar cum sa nu-i cunoastem, din ei doa
r crestem noi
Din lut format dintr-insii si sange de eroi.

Si mi-a raspuns padurea cu un prelung ecou:
- Le-am fost si loc de taina si casa si cavou...
- Si noi urcam dintr-insii, mi-au spus semetii tei
Prin floarea ce te ninge, te mangaie chiar ei.
Si-am intrebat campia de mi-a vazut strabunii
Si mi-a soptit prin grane, sub feeria lunii:
- Dar cine decat ei, sub romanescul soare,
Pe frunte-mi asezat-au cununa roditoare
?

Si cine, decat ei, m-au aparat in lupte
Trecand prin baionete cu fetele lor supte.
Din vis de vitejie e plamadita glia
Acestei tari de glorie, numita ROMANIA.

- Eu sunt a lor sudoare si lacrimile lor,
Mi-a susurat sub luna un cristalin izvor.
Si-n faptul inserarii, pe-o tainica portita
Urca duios spre mine fior de Miorita.


Lauda trudei

                                Tipografilor

Un om aduna boabe mici de plumb
Prin truda lui se nasc aici cuvinte
Si pe ogorul limpede-al hartiei
Se-astene hrana noua pentru minte.

Un om aduna boabe mici de plumb
Pana tarziu, in miez adanc de noapte
Si-n zori de zi rasare un ziar
Cu stiri nerabdatoare si cu fapte.

O clipa sa gandim la truda lui
A celui aplecat pe manuscris
A celui care-n fiecare zi
Nu ne-a uitat, si azi, din nou ne-a scris.

 

Se-ntorc randunelele

Puncte pe zari
Scapara stelele
Din departari
Se-ntorc randunelele

Cu maini de vant
Trag muntii perdelele
Zorii se nasc
Se mistuie ielele

Stoluri s-apropie
Sub un cer ca un val
Se-ntorc randunelele
In satu-mi natal.

 

Sa-ti bei cafeaua pe balcon

Ce poate fi mai minunat
Duminica de dimineata,
Cafeaua pe balcon s-o bei,
Sa-ti amagesti a vietii greata.

Ce poate fi mai minunat,
Cand sorbi din cana delicat
Si-auzi cum bubuie-n urechi
Zeci de covoare cand se bat.

Ce poate fi mai relaxant,
Si stii ca nu ai ce sa-i faci,
Cand habaucul de vecin
Isi ambaleaza rabla-n draci.

Ce poate fi mai minunat,
Cand sorbi din cana ce-a ramas,
Si-n fata ta, pe alt balcon
Vecinul se scobeste-n nas.

 

Blestem

Urasc prostia
Si mojicia
Si marlania
Din Romania.

Urasc hotia,
Escrocheria,
Grandomania
Si lacomia,

Parvenetismul
Si nepotismul.
Toate ce-au fost
Sunt iarasi la post.

Falsii actori
Trag marile sfori,
False actrite,
Maestre la ite,
Isi trag foloasele,

Sfidand ponoasele.
Doamne, ne scapa !
Scufunda-i in apa
Ingroapa-i sub stanci,
In neguri adanci
!

Sa-i spulbere vantul,
Nu-i rabde pamantul,
Du-i in pustie
Nimeni sa-i stie !


Saptamana patimilor

                Motto:Sapamana romaneasca
                         Nimenea sa n-o traiasca.

Luni, factura la lumina
Marti, gunoiul o sa vina,
Miercuri, de nu esti acasa
Factura la apa iti lasa,
Joi e ziua pentru gaz,
Ca sa nu mai ai ragaz,
Vinerea iti piere tonul
Cand iti vine telefonul.
Sambata esti ca leguma,
Ca floarea ce-o prinde bruma.
De-ti mai raman cativa lei
Sigur „Bingo” o sa iei
Si n-o sa-ti mai afli locul,
Asteptand in van norocul.


De Sfintele Pasti

A izbucnit livada iar in floare
Si-ntreg pamantu-i parca bucuros –
La ceas de taina-n noaptea asta sfanta
Pentru noi toti, va invia Hristos !

Din zori si pana-n seara, gospodine
Trudesc mereu si nici nu ostenesc;
Copiii-s mai cuminti in aste zile
In asteptarea Marelui Ceresc.

Stau randuite-n raftul din camara
Si cozonaci si-un blid cu oua rosii
Hristos a inviat! Vom rosti maine
In zori de zi cand vor canta cocosii.

 

Dor de berze

Sus, pe-un stalp in fata casei,
Cat o roata de la car,
Cuibul berzelor asteapta
Dar, se pare ca-n zadar.

Caci, la alte cuiburi, iata
Cate una, cate doua,
Berzele s-au intors iarasi
Si-n curand vor face oua

M-am rugat o noapte-ntreaga
Si le-am plans si le-am jelit
Iar a doua zi, minune,
Si-ale noastre au sosit!


Iubirea de tara

Iubirea de tara e-n toate ce sunt
Strabun si prezent pe al nostru pamant,
Iubirea de tara e-n toate ce sunt
In gand si in fapta, in zilnic cuvant.

Iubirea de tara e-n prunci ce-ti vor creste,
In flori rasarite-n ale casei ferestre,
In truda preasfanta a zilei cu spor,
La strung, in stiinta, pe frunte de-ogor

Iubirea de tara e-n painea pe masa
In pacea, la noi, pururi acasa,
E-n veghe-ascutita la porti de hotara
Vrajmasii de-apururi ramana afara.

Oriunde ai fi, iubirea de tara
In piept sa te arda cum arde o para !


Burebista

Cel dintai si cel mai mare de la Dunare-mparat,
Burebista, nume sacru, Geto-Dacul demn barbat,
Pisc carpat de-ntelepciune gandul sau mistuitor
Era libertatea tarii, nemurirea-i – scump odor.
Ca un fluviu ce-si aduna apele de prin izvoare
Semetiile strabune le-a unit sub sceptru-i soare.
Insusi invatatul Strabon prea uimit cu pana-i scrie,
Laudand pe Burebista, nesecata-i vitejie.
Burebista – astru mandru inflorind in visu-i propriu,
Astru a ramas prin vreme, fara sa inchida ochiu-i.
Vesnic l-om purta in inimi pe-mparatul cel marit,
Mandri ca-i suntem urmasii pe-acest plai ce l-a iubit.

Am incercat sa aleg poeme din fiecare capitol, dar selectia am facut-o, in special, din capitolele „Romania eterna” si „Supravietuirile cu poezia”.

Ioan Gliga