TRIBUNA NOASTRA
anul 9 • nr. 52, ianuarie - martie 2006

Cand am sosit in Lumea noua, acum 20 de ani, surasul - conventional sau nu -, pe care mi-l ofereau persoanele intalnite pe strada sau indiferent unde imi facea bine! Acum arata mai putin a suras sau poate m-am obisnuit.

Un alt aspect care m-a uimit a fost benevolatul - nu “benevolatul obligatoriu” pe care-l stiam noi, ci benevolatul in cel mai pur si mai uman inteles al cuvantului. Benevolatul este una din caracteristicile Americii de Nord. Majoritatea canadienilor fac benevolat. Desigur, si membrii celorlalte etnii se indreapta catre benevolat, dar fara a se inghesui.

Imediat dupa ce am sosit aici si m-am dezmeticit, au-zind de acest benevolat „benevol”, m-am interesat unde se face. „Peste tot”, mi s-a spus. Si m-am inscris, lucrand activ. In general se cer cateva ore pe saptamana. Eu am avut perioade cu aproape 400 de ore pe luna, facute cu tot elanul; varsta m-a mai temperat, dar lucrez in continuare pentru ca ma fascineaza.

Dar cum este organizat acest benevolat? Sunt asociatii in care benevolii indeplinesc anumite functii: de exemplu, gatesc marmite de mancare pentru persoane care sunt in imposibilitatea de a-si prepara singure pranzul. Mancarea li se duce acasa, in cosulete cu servetele brodate pentru a le face placere vizuala. Se fac vizite la do-miciliu pentru persoanele singure. Benevolul le citeste, joaca carti, sta de vorba cu blandete si cu rabdare, face un mic menaj etc. Unii benevoli, cu masina proprie, duc persoanele ce nu se pot deplasa usor la analize, la consultatii medicale, la cumparaturi. Exista si un trans-port adaptat pentru persoanele cu handicap.

Benevolii independenti se opresc dupa orele de serviciu in special la spitalele de copii cu boli cronice, leucemii etc., si-i inlocuiesc pe parintii care nu pot sta la spital tot timpul. Si cand te gandesti ca nici nu se cunosc intre ei! Benevolul se joaca cu copiii, le citeste, ii amuza. Sunt echipe de la circ, jucatori de hockey, echipe artistice, pompieri, politisti care vin sa-i distreze pe copiii bolnavi. De sarbatori le ofera cadouri, dar se duc si in azilele de batrani spre a-i distra... Sunt ore de destindere: te induioseaza sa vezi bucuria copiilor, a celor in varsta si singuri, a celor uitati. In spitalele de copii vin benevoli de la asociatiile de animale, in special cu caini, nu numai spre bucuria copiilor de a mangaia un animal, ci si pentru ca s-a constatat ca pre-zenta unui caine ii ajuta pe cei mici sa suporte mai usor tratamentele grele cu citostatice.

Ceea ce-i uimitor si greu de inteles este daruirea tim-pului liber de Sfintele Sarbatori, cand se pregatesc, in ziua de 25 decembrie, mese pentru cei singuri si nefericiti. Dar mancarea si gustarile trebuiesc pregatite, apoi sala aranjata: pe mese se pun farfurii, tacamuri, va-ze cu flori, lumanari colorate, totul pentru a crea efectul de sarbatoare. Cu cateva zile inainte, o armata de benevoli, plini de entuziasm si voie buna, pregatesc mancarea, iar in ziua de 25 decembrie, incep sa soseasca zeci si zeci de persoane – cine vrea, fara limita de numar (daca nu se pot deplasa sunt transportate de benevolii care au masina). Adultilor li se ofera un cadou, iar copiilor, o carte de colorat si creioane colorate ca sa fie cuminti pana vine Mos Craciun.

Neobositi, benevolii sunt permanent printre mese, asigurandu-se ca toata lumea este multumita. Atmosfera e realmente una de sarbatoare.

Benevolatul incepe din frageda copilarie. Acasa, tinerii au anumite responsabilitati, la scoala, elevii buni isi ajuta semenii. Sunt benevoli care vin sa faca lectiile cu copiii ai caror parinti lucreaza. Necunoscutul intinde mana spre a ajuta un suflet necunoscut, in nevoie, si de aici se naste o prietenie, o complicitate. Cat de uman este acest benevolat!!!