George Tautan-Cermeianu, L’agent secret du président

Extrem de prolific in ale scrisului, George Tautan- Cermeianu continua seria volumelor sale cu romanul “L’agent secret du président”. Intre fictiune si fragmente de realitate, cartea urmareste destinul sinuos al unui profesor- cercetator in fizica atomica, ajuns in varful carierei sale profesionale in anii ‘70.
Nascut in Basarabia si deportat de doua ori in Siberia, o data in copilarie, cu parintii, imediat dupa razboi, iar a doua oara in tinerete, Ion Nistreanu devine, in cele din urma, agent secret al lui Nicolae Ceausescu. Pe parcursul “aventurii” sale in lagarul sovietic, destinul i se intersecteaza cu al altor deportati, romani sau de alte nationalitati, care, cu totii, cu vietile lor frante, intregesc tabloul dramei colective cauzate de Stalin, care este considerat un criminal mai mare decat Hitler.
Personajul principal al romanului este prin excelenta pozitiv: este un barbat frumos, ingrijit, de o inteligenta deosebita, echilibrat, bun diplomat, cu succes la femei (de altfel si extrem de potent), descurcaret, iertator, luptator pentru cauze nobile si foarte mare patriot, intruchipand trasaturile unui Fat- Frumos ajuns la perfectiune. Patriotismul este, de altfel, motivul care-l face pe profesorul Nistreanu sa renunte la cercetarea stiintifica si sa accepte misiunea periculoasa de a “tatona” terenul in URSS, autoritatile romane temandu-se mereu de o invazie sovietica in Romania.
Cartea este scrisa intr-un limbaj fara pretentii, usor de urmarit, ca si firul povestirii, ceea ce face din ea o lectura accesibila oricarei categorii de cititori. (T.N.)

George Filip, AEZII PRIVESC

Aezii privesc  este titlul manunchiului de poezii adunate de pe pajistile sufletului lui George Filip.
Aezilor, acei trubaduri batrani si orbi ai batranei Elade, povestitori si transmitatori ai legendelor si ai istoriei, le este dedicat volumul de fata. De fapt, nu aezii privesc, ci poetul priveste, percepe si incearca sa “cante” balada vietii, in fragmentele si episoadele ei diverse (politica, animale, anotimpuri, un rasarit de soare etc.) predominanta fiind, insa, dragostea, toate desfasurandu-se, desigur, sub ochii orbi ai aezilor, care apar cu obstinatie in versuri.
George Filip aspira la statutul de aed, dar din punctul de vedere al creatiei si al celui de-al saselea simt, nu al credintei, fiindca el este departe de paganismul batranilor greci; dimpotriva, apeleaza mereu la divinitate sa-i vina in ajutor, ca el, poetul, sa poata ajunge la perfectiunea creatiei.
Versurile sunt scrise cu sensibilitate, intr-un stil placut, deloc obositor, si, desi modern, mai apropiat totusi de cel al clasicilor romani decat de stilul ofensiv si abrupt adoptat de majoritatea poetilor de astazi.

(A.M.)