TRIBUNA NOASTRA
Nr. 49, iunie - august 2005

Stiati ca si la Montréal puteti striga: „HAI ROMANIA!“?

„... Putem si ar trebui sa ne unim fortele, pentru binele comunitatii romanesti...“

- Interviu cu dl. Ioan Suciu, antrenorul
 echipei de fotbal St.-Donat Romania -

Cristian Dimitriu: Domnule Suciu, povestiti-ne cum s-a derulat competitia in care echipa Romaniei a evoluat si la finalul careia a iesit castigatoare.

Ioan Suciu: Am participat la doua competitii simultan: campionatul Concordia seniori si Turneul de 36 de ore, care este cel mai puternic turneu de fotbal in sala din provincia Québec. Intamplarea face ca le-am castigat pe amindoua.

C.D.: Va considerati norocosi sau chiar ati fost cei mai buni?

I.S. : Dupa mine, am fost cei mai buni pentru ca jucam de trei ani si jumatate impreuna si aceasta conteaza mult.

C.D.: Aveti aceeasi echipa de acum 3 ani sau ati mai facut ceva modificari?

I.S.: Trei modificari in total. Am schimbat portarul si am mai cooptat in lot doi baieti care au venit de curand. In rest, echipa s-a consolidat pe aceeasi formula.

C.D.: Care este media de virsta a echipei Romaniei?

I.S.: 33-34 de ani - pentru fotbalul de sala este bine - de la jucatori care au 28 de ani pana la mine, care am 40 de ani, dar eu joc mai putin.

C.D.: Credeti ca lotul va trebui „intinerit“ curand?

I.S.: Desigur, procesul a inceput deja, jucam inca destul de bine, dar daca vrem rezultate, trebuie sa intinerim lotul. Sunt permanent interesat de noi talente sau de romani nou emigrati care sunt pasionati de fotbal.

C.D.: Sunt parintii interesati sa-si dea copiii la fotbal si daca da, ce se poate face pentru cei mici?

I.S.: Din pacate, desi sunt sunat tot timpul de diverse persoane, nu putem organiza, cel putin deocamdatã, o selectie de talente. Atata vreme cat suntem legati de clubul St-Donat, nu ne putem permite o asemenea actiune, nici ca timp si nici financiar. Sper ca pe viitor sa fie posibil, dar deocamdata, cum suntem implicati in alte activitati de pe urma carora ne castigam existenta, e foarte greu sa facem ceva.

C.D.: Puteti da detalii despre cele doua competitii la care ati participat?

I.S.: Am sa incep cu campionatul Concordia, care este afi-liat la Federatia de Soccer din Québec: incepe intotdeauna in luna octombrie, si dureaza pana la 1 aprilie a anului urmator. Participa intre 12 si 16 echipe, se joaca tur-retur, o data pe saptamina, de obicei sambata seara. Meciurile au o durata de 60 de minute, 30 de minute pe repriza; jucam 6 in teren cu portar cu tot, dar numarul de schimbari este nelimitat, spre deosebire de regulile din fotbalul „european“. Meciurile au loc la Sala de Sport Robillard, spre Cristophe Colomb Nord. In campionat sunt inscrise cateva sute de echipe, dar noi facem parte din divizia “senior recreatif”. Nu suntem o echipa profesionista - fiecare are serviciul lui, facem asta din placere. Aici ne vom confrunta cu echipe in general organizate pe natiuni, cum ar fi Ucraina (cu care ne luptam in fiecare an pentru suprematie si pana acum am cistigat de fiecare data), Bulgaria, Haiti, o echipa din Québec si multe altele.

C.D.: Cum se numeste cealalta competitie si cind se desfasoara ?

I.S.: Este vorba de „turneul de 36 de ore“, care se desfasoara pe o perioada de doar 36 de ore, timp in care o echipa poate disputa maximum 6 meciuri. Incepe dimineata si dureaza pana a doua zi seara; se joaca in timpul noptii, meciurile fiind la o distanta de 3 ore unul de altul. Este un turneu-maraton… Incercam de 3 ani sa-l castigam. Anul acesta ne-am organizat putin mai bine, am avut grija sa las cativa baieti sa se odihneasca, astfel incat sa avem tot timpul 2-3 jucatori proaspeti in teren, si astfel am reusit sa castigam. Premiul a constat in certificate de 2000 de dolari de la Sport Expert, deci a meritat efortul...

C.D.: Aveti un sponsor, sau macar una din cele doua competitii este sponsorizata de o anumita firma?

I.S.: Nu, nu avem un sponsor, nici nu m-am gandit la asta.

C.D.: Echipamentul vi-l procurati singuri?

I.S.: Da, costa in jur de 200 de dolari pentru fiecare jucator. Tot noi platim si pentru sala de antrenament, cam 2000 de dolari pe an. Clubul imi plateste o parte din taxele de arbitraj si din inscrierea in campionat, dar noi suntem multumiti ca putem sa ne cultivam acest hobby. Este o pasiune pe care o avem in sange de mici. Eu, de exemplu, joc de la 11 ani si  consider aceasta echipa a doua mea familie. Asa se face ca reusesc sa gasesc timp si pentru ea; este un lucru important pentru linistea mea. In sala de antrenament, de exemplu, care este foarte mare, participa nu numai echipa noastra, ci si alti jucatori, in general prieteni de-ai nostri si copiii fotbalistilor. Dupa antrenament mergem la o bere sau un gratar, deci suntem ca o familie si asta ne tine mai uniti, mai puternici. La meciuri avem pana la 100 de suporteri, ceea este mult, dat fiind ca in toata sala sint vreo 200 de spectatori. Putem spune ca avem un fan-club: vin cu tot felul de „instrumente“ muzicale - tobe, trompete -, altii ne sustin cu steaguri romanesti, ceea ce mira pe toata lumea; organizatorii chiar se bucura sa vada atata caldura in tribuna, lucru nevazut pana acum pe aici. Ne-am dori sa avem un club al nostru, unde sa ne intilnim dupa meci, asa cum au portughezii sau ucrainenii. Pentru asta, insa, trebuie bani si cineva dispus sa-i investeasca.

C.D.: Va doriti sa va gasiti un sponsor?

I.S.: Ar fi excelent

C.D.: Poate ca printre cititorii nostri amatori de fotbal se va gasi, in timp, cineva dispus sa va sustina...

I.S.: Ar fi frumos, e drept ca baietii ma mai intreaba din cand in cand, dar eu spun ca facem asta de placere, din patriotism chiar, desi ar fi excelent sa avem un stimulent financiar.

C.D.: Deci dumneavoastra ati pus echipa pe picioare...

I.S.: Da, eu am format echipa, pentru ca si in tara am facut acelasi lucru. Aici am inceput cu o echipa de copii, din care facea parte si baiatul meu, si in primul an am cistigat campionatul, o liga locala - eu zic ca si datorita metodelor de antrenament, deoarece am facut scoala de antrenori in Romania. Atunci clubul St.-Donat mi-a oferit ocazia de    a-mi face o echipa de seniori. Am inceput sa fac o selectie, am discutat cu parintii copiilor, dar pana la urma cei mai buni s-au dovedit romanii (desi avem si un jucator portughez in echipa). Asa a luat fiinta clubul St-Donat Romania si de trei ani, de cand participam, castigam in fiecare an.

C.D.: Va ganditi sa faceti in anii urmatori o echipa de juniori romani? Presupun ca exista multi copii romani ta-lentati. Exista competitii si pentru ei?

I.S.: As putea sa string o echipa numai din copiii fotba-listilor. La sala unde ne antrenam vin si copii si cativa sunt foarte talentati. Din pacate, la echipa mare, in meciurile din campionat, nu am dreptul sa introduc in teren jucatori sub 18 ani. Ma gandesc in perspectiva sa antrenez copii. Am fost sunat de multi parinti romani care ar vrea sa isi dea copiii la fotbal. Din pacate, aici nu este un sport platit, precum  hocheiul sau baschetul, dar macar pentru a cultiva aceasta pasiune si ar trebui facut ceva.

C.D.: Comparativ cu fotbalul de acasa, cum vi se par lucrurile aici in Canada, din experienta pe care ati strins-o timp de 3 ani cu echipa Romaniei? Ce da valoare celorlalte echipe?

I.S.: De la an la an fotbalul ia o amploare din ce in ce mai mare, si acest lucru nu poate decat sa ma bucure, mai ales ca si Impact Montreal, echipa de fotbal din liga Nord-Americana de Soccer a castigat campionatul anul trecut. La inceput veneau 1000-2000 de spectatori, acum vin 12.000 la fiecare meci, de unde si proiectul unui nou stadion in Technoparc, pentru ca sunt atit de multi iubitori de fotbal din Europa. Cei mai puternici adversari sunt tot europenii - portughezii, ucrainenii, bulgarii. Echipele de aici au multa vointa, dar le cam lipseste tehnica; se bucura daca reusesc sa obtina un aut sau un corner. Joaca foarte fizic, dar noi castigam doar cu pase si cu fente. Ne bucuram, totusi, ca ei nu abandoneaza la nici un scor; chiar daca noi conducem cu 5–0, ei joaca de parca ar fi 0-0. Asta mentine spiritul de competitie.

C.D.: Venind din Europa, unde fotbalul este cel mai iubit sport, pe continentul american, unde este marginalizat, cum reusiti sa va mentineti aceasta pasiune?

I.S.: De la campionatul mondial din 1994 organizat de SUA, acest sport a inceput sa se dezvolte, si desi hocheiul, fotbalul american si baseball-ul raman favoritele publicului, soccerul, cum este numit aici, isi face loc incet in ini-mile canadienilor, care, se pare, vor sa organizeze un campionat mondial in urmatorii ani. Desi la echipa Impact joaca fotbalisti din Québec, ei sint de origine europeana; in plus, se importa jucatori din America de Sud, la fel cum echipele europene aduc americani sau canadieni sa joace in Europa hochei sau baschet.

C.D.: Revenind la echipa de fotbal St-Donat Romania, cum a reactionat presa din Montréal la succesele romanilor?

I.S.: Trebuie sa recunosc ca in afara de cateva poze care au aparut pe ici, pe colo, nu prea se cunoste mare lucru despre noi. Sunt putin dezamagit, ma asteptam la mai mult, si cred ca daca era o echipa din Québec s-ar fi scris mai mult despre ei.

C.D.: As vrea sa discutam putin despre situatia fotbalului romanesc. La momentul interviului, nationala tocmai a pierdut cu 2–0 in fata Olandei in preliminariile campiona-tului mondial 2006.

I.S.: Nu sunt implicat in fotbalul din Romania decit sentimental, dar, dupa parerea mea, dupa acea generatie de exceptie din deceniul trecut, ne-am cam obisnuit cu rezultate bune. Valoarea echipei nu mai este aceeasi si de vina nu poate fi antrenorul nationalei pentru lipsa de organizare la nivelul cluburilor. Cautarea talentelor si cultivarea lor este lasata la voia intimplarii si cred ca faptul ca jucatorii de azi cauta recompense financiare imediate, fara sa depuna un efort adecvat, face ca acum sa-i vedem jucand prin Rusia sau Turcia, nu in Spania, Italia sau Franta, precum „generatia de aur“.

C.D.: Acum, ca vorbim de nationala sau de echipa romaneasca din Montréal, cat de importanta este comunicarea intre jucatori?

I.S.: Este foarte importanta. Atita timp cit ai un schelet de baza al echipei, el poate sa formeze legatura dintre toti jucatorii din lot, ceea ce in nationala Romaniei nu mai exista. Unitatea echipei duce la rezultate; se formeaza ca o familie care sufera si se bucura impreuna, ceea ce dezvolta o forta morala care nu poate fi ignorata, in orice sport, nu numai in fotbal. Atata vreme cat individualitatile nu lucreaza in folosul echipei, eforturile lor nu pot avea rezultate pe tabela, decat in mod izolat si absolut intamplator. Trebuie sa existe comunicare si respect fata de colegii din lot. Fara asta nu poti avea rezultate.

C.D.: Credeti ca aceasta echipa care joaca in numele Romaniei va putea ajuta la cladirea unei comunitati mai unite si mai puternice?

I.S.: Sunt convins ca da. De exemplu, dupa prima victorie in campionat, m-am gandit sa organizam un chef. Eu si sotia mea ne-am ocupat de organizare, am inchiriat o sala, unde au venit 150-200 de oameni. Dupa fiecare victorie sau trofeu castigat repetam aceasta experienta si de la an la an avem mai multi participanti. Eu zic ca este ceva. Acum am inceput sa organizam petreceri de Ziua Femeii, de revelion si chiar un carnaval. Participantii sunt, desigur, cei din echipa si prietenii nostri, dar si alti romani din diaspora. Mi se pare ceva extraordinar; multa lume ma suna sa ma intrebe „cind mai facem chef“. Nu pot, nu am timp o data pe luna, dar de trei-patru ori pe an reusim sa ne strangem. Sunt convins ca putem si ar trebui sa ne unim fortele, pentru binele comunitatii romanesti, pentru pastrarea spiritului national.

Ii multumim domnului Ioan Suciu pentru amabilitatea de a fi impartasit cititorilor nostri din gandurile si bucuriile sale, iar membrilor echipei noastre - Sorin Orasteanu, Catalin Gaita, Ovidiu Iacob, Marius Orasteanu, Liviu Marginean, Ciprian Rusu, Costi Nabruiu, Manuel Pereira, Horatiu Urda, Titi Lupei, Codrin Ganta, Alex Roman - le dorim multe succese si impliniri.

HAI ROMANIA!