TRIBUNA NOASTRA
Nr. 49, iunie - august 2005

Un recent sondaj realizat de compania Écho Sondage si publicat in cotidianul La Presse demonstreaza ca bastinasii francofoni au oroare de Montréal. Visul lor este sa locuiasca la tara sau in orasul Quebéc. Studiul a fost condus in zece mari orase ale provinciei, au fost intervievati 2000 de locuitori, iar marja de eroare este de 2,2%. Doar 9% dintre cei intervievati au raspuns ca ar vrea sa locuiasca in Montréal, iar la intrebarea “Dintre cele 10 orase enumerate (Montréal, Quebéc, Sherbrooke, Trois-Rivières, Drummondville, etc.) care ar fi cel in care nu va doriti sub nici o forma sa traiti?”, Montréalul ocupa cu detasare primul loc, starnind repulsia a 54% dintre subiecti.

Nimic suparator pana aici, insa uimirea m-a cuprins in momentul in care am citit concluziile sondajului, asa cum au fost ele comentate de specialisti. Iata explicatia data de Luc Noppen, profesor si cercetator in patrimoniul urban: „Quebécul este in majoritate francofon. Pentru un Québécois francofon care traieste in alta parte a provinciei si are un gazon frumos si o minunata masina in curte, nu este foarte interesant sa se mute intr-un mediu de etnii, intr-un oras de saraci, murdar, alaturi de baiatul de la dépanneur care este de origine vietnameza”.

Trebuie sa recunosc ca citind randurile de mai sus am ramas fara aer. Pentru o secunda, m-am simtit ca o emigranta ajunsa in portul de la Halifax, cu o valijoara pricajita, haine prapadite, doi centi in buzunar si un accent teribil. Pentru o secunda m-am simtit atat de diferita, m-am simtit ca si cineva dezradacinat, care-si cauta fericirea intr-o tara in care nu este binevenit. Mai mult, intristarea mi-a sporit cand am constatat ca gandurile profesorului au fost bine subliniate de redactie, care le-a oferit chiar un spatiu de subtitlu. Exact ziarul pe care-l citesc de cand am aterizat in Montréal sa-mi faca asa ceva?

Ziua aparitiei textului in La Presse a fost una de indignare sporita pentru mine, o zi de revolta si amaraciune. A doua zi, publicatia cu pricina a incercat sa „dreaga busuiocul“, publicand comentarii elogioase la adresa multiculturalismului, a bogatiei culturale... si alte asemenea lucruri pe care fiecare dintre noi le-am auzit de sute de ori si care au devenit un fel de laitmotiv in lungul drum al integrarii unui emigrant.

Publicarea acestui sondaj n-a fost decat un exercitiu de asumare a adevarului. Vrem, nu vrem sa recunoastem, realitatea este certa: majoritatea francofonilor de origine québécoise nu vor sa se amestece cu altii, nu sunt interesati de bogatii multiculturale si nu sunt dispusi sa fie serviti in magazine de te miri ce natii, cu te miri ce accente.

Au dreptul sa-si pastreze aceste valori si mai ales au dreptul sa nu-i intereseze  strategiile guvernamentale orientate spre popularea provinciei cu emigranti proveniti din toata lumea. Drept urmare, noi suntem cei nevoiti sa traim cu acest sentiment, sa-l constientizam si mai ales sa ne comportam in consecinta. Pana la urma, aceasta poveste are si o parte pozitiva: savurarea victoriei in conditii aprige de lupta. Iar mai devreme sau mai tarziu, fiecare dintre noi ajunge un invingator!