TRIBUNA NOASTRA
Nr. 47, octombrie - decembrie 2004

Pe 18 septembrie 2004, romanii din Montreal au participat la cel mai important eveniment din istoria emigratiei lor: inaugurarea Pietei Romaniei. Din aceasta toamna, o parte din dreptunghiul acela mic, inghesuit intre casele portughezilor din metropola si numit Parcul Devonshire, se va numi de acum inainte “Piata Romaniei”.

Istoria evenimentului este extreme de interesanta si a incins spiritele de la Montreal pana la Bucuresti, facand sa rasara peste noapte vechi disidenti alaturi de noi lideri de opinie. Piata Romaniei a lasat sa iasa inca o data la iveala incrancenarea celor care au mereu ceva de dovedit. Din pacate, la aceasta stare de tulburare locala, s-a adaugat lipsa de abilitate politica a celor care ne-au facut acest cadou. Inaugurarea a reprezentat o buna ocazie pentru unii de a-si exprima vechi frustrari sau manii, infrangeri ideologice sau numai sentimentale. Iar aceste cause, mai vechi si mai noi, au transformat un act de cultura important intr-un balci politic.

Guvernul Romaniei si-a exprimat promisiunea de a infiinta Piata. La randul sau, Primaria Montrealului s-a spalat pe maini oferind locul. Ce ne ramane noua, comunitatii, beneficiara cu fasoane a unui cadou pentru care nu a miscat un deget, este sa se ingrijeasca de transformarea locului intr-un pol de referinta pentru ea insasi, pentru Romania si, nu in ultimul rand, pentru Eminescu. Statuia acestuia, realizata de Vasile Gorduz, unul dintre cei mai mari sculptori romani in viata, innobileaza saracaciosul cartier.

O mare parte din evenimentele care ar merita tinte minte incep deja sa treaca in uitare. Se uita, de exemplu, ca inaugurarea Pietei Romaniei a coincis cu aniversarea a 100 de ani de prezenta romaneasca la Montreal. Si se uita ca in 2004 aniversam 85 de ani de relatii diplomatice intre Romania si Canada.

Mizam totusi pe memoria afectiva a participantilor, cu o mai mare putere de reverberere decat  a statisticilor: unul si altul isi vor aminti, poate , ca un poet la fel de nebun, George Filip, a sarutat bronzul rece al picioarelor lui Eminescu; altii isi vor aminti vocea cu care Septimiu Sever a recitat versuri din poeziile eminesciene. Merita deasemenea san e amintim cele doua expozitii prilejuite de eveniment, una dedicate istoriei emigratiei romanesti in Quebec sic ea de a doua dedicata lui Eminescu.

Deasemenea, nu ar trebui sa uitam ca o ramura din teiul lui Eminescu din Copou a fost altoita pe unul din cei sase tei saditi in piata. Si nici ca acesta a fost ingrijit de specialistii Gradinii Botanice din Montreal. Iar cei care au avut generozitatea sa o cumpere, isi vor aminti de crenguta de tei in bronz aurit care a trecut in symbol acest eveniment, creatia artistului MARC-Marinescu Constantin, director artistic al activitatilor culturale legate de inaugurare.