TRIBUNA NOASTRA
Nr. 47, octombrie - decembrie 2004

O expozitie aniversara. La asemenea ocazie orice vorba trebuie spusa cu discernamant. Destule expozitii Traian Vasai au fost comentate de prieteni mai vechi sau mai noi. In plus, pictorul m-a atentionat, dupa ce mi-a citit cateva articole, ca prea spun numai lucruri bune cand relatez despre artisti. Poate. Niciodata n-am scris dandu-mi aere de critic de arta. Am preferat sa raman admiratoare de arta care primeste tot frumosul din produsele artistice si daca nu exista ceva frumos, macar mesajul de a nu face precum cel care semneaza panza din fata ta. Dar va asigur ca mi s-a intimplat rar. Mai stiu ca pictorii, mai ales cei tineri, au nevoie de incurajarile noastre, “negru pe alb” in portofoliile lor.

Dar pictorul Traian Vasai nu are nevoie nici de portofolii, nici de elogii care sa il impinga pe scarile galeristilor, asa ca la acest ceas aniversar, nu voi utiliza decat un singur criteriu: sinceritatea.

Cand am scris prima oara despre el, prin 1996, era dupa o manifestare de grup. Vasai era pe o directie de mult clara, pe drumul sau particular, aparte, inconfundabil. Nu cantitatea, ci maniera de a picta m-a facut sa retin particularitatea stilului Vasai. M-am mirat intotdeauna de faptul ca in panzele sale nu se regaseste reprezentarea trideminsionala. Formele sunt doar suprafete plate, egal laminate. Si totusi, tablourile au perspective, au adancime. Ca au fost peisaje, ca au fost “nature moarte”, elemente decorative sau portrete, numai un ochi neinstruit ar fi putut cadea in tentatia bidimensionala. In realitate, profunzimea si tutusi volumul necesar sunt date de constructia si asezarea abila a formelor. Geometrice sau oarecare, formele s-au sustinut intre ele, evidentiindu-se unele pe celelalte, in functie de context. Si mai este un element..culoarea. Traian Vasai face uz de o gama de culori aflata la indemana oricui, placute ochiului. Trecut prin culture mai indepartate sau mai apropiate celei in care s-a instruit, pictorul a cules de peste tot elementele ce au meritat a fi purtate intr-un bagaj artistic.

Nu lipseste frumosul obiectelor cotidiene care ne insotesc cu familiaritatea lor tot anul. Apoi, femeile!, femeile pe care Traian Vasai nu s-a sfiit sa le elogieze. Pe toate cate le-a avut cu adevarat alaturi. Nici una frumoasa dar toate interesante, nesortite indiferentei privitorului.

Dimensiunile tablourilor nu sunt de neglijat pentru ca, de fapt, dimensiunea intregeste constructia, spre a face mai bine privit subiectul. Asezarea elementelor in structura unui cadru impune tablourilor sa fie destinate spatiilor intime, usor exotice, destinate reveriilor. Si desi stim ca expozitia din noiembrie, de la Galeriile de Arta Inter Pallas din Montreal, a fost o retrospective aniversara, cu certitudine altele ii vor urma. Nun e ramane decat sa uram pictorului sanatate si multi ani de inspiratie.