TRIBUNA NOASTRA
Nr. 47, octombrie - decembrie 2004

Skull and bones society este grupul cel mai inchis de la Universitatea Yale, in New Haven, din Connecticut. Este o societate secreta aparuta acum 112 ani si in care, in fiecare an, sunt primiti 15 studenti. Aceasta societate constituie pentru membrii sai o trambulina spre putere. Societatea are la ora actuala 800 de membri in viata, care sunt legati prin rituri oculte si incantatii misterioase. Onestitatea in sanul grupului trebuie sa fie fara cusur. Din aceasta societate fac parte actualul presedinte George W. Bush, tatal sau, fostul presedinte George  H. W. Bush, si unchiul sau Johnatan Bush. De-a lungul timpului si alti membri ai familiei Bush au facut parte din aceasta societate. In actuala administratie, Bush a numit cinci membri ai societatii din care face parte. Daca Bush ar fi pierdut alegerile, un alt absolvent al Universitatii Yale si membru al aceleiasi societati i-ar fi luat locul: John Forbes Kerry.

Un mecanism de selectie naturala?

Daca Yale isi are societatea sa oculta – Skull and Bones -, Harvard are Porcellain Club, iar Princeton University are Ivy Club. Universitatile de frunte ale Americii si societatile lor formeaza un mechanism de selectie sociala bine reglat, care perpetueaza elita Americana. In acelasi timp, ele neaga existenta unui system de clasa care ar avea influienta asupra puterii si prezinta in exterior o imagine de excelenta educative si neutralitate sociala.

Pana la cel de-al doilea razboi mondial universitatile erau in slujba clasei avute. Admiterea se baza pe studii si pe relatiile sociale. Odata admis, fiul de bani gata stabilea, in timpul studentiei, relatii solitude care durau toata viata.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, sistemul public de invatamant superior si universitar s-a dezvoltat, democratizandu-se. O populatie importanta si din toate mediile sociale a avut acces la invatamant, ceea ce  a dus la schimbari in sanul elitei si a institutiilor private. In deceniile care au urmat, sub presiunea unei noi politici guvernamentale de ajutorare a studentilor din mediile defavorizate, miscarile de drepturi civice ale negrilor si miscarea feminista au dus la o coexistare a celor cu posibilitati materiale deosebite cu cei care erau bine pregatiti. Criteriile de admitere s-au bazat tot mai mult pe merit decat pe origine. Odata cu multiplicarea institutiilor de invatamant superior- cu taxe rezonabile- si cu aparitia bursierilor, sistemul a devenit deschis. Pentru realizarea pe plan professional este destul sa se munceasca serios.

In asemenea conditii mecanismul de selectie sociala in universitati continua in mod mascat prin asociatii de studenti, societati initiatice si cluburi foarte inchise. Aceste organisme perpetueaza lumea elitelor, clasa superioara, deci mediile ce asigura donatii uriase institutiilor vizate.

Harvard: 22 de miliarde de dolari in dotare

Invatamantul superior American este asigurat la ora actuala de aproximativ 2000 de institutii. Ierarhia acestora depinde de nivelul de selectivitate, de prestigiu, de vechime, de dotare si origine sociala a studentilor. In varful piramidei se regasesc: Harvard (fondata in 1636), Yale (1701) si Princenton(1746), cele trei universitati fiind cele mai selective si cele mai respectate.

Fondul de dotare a universitatii Harvard este de 22 de miliarde de dolari (ceea ce face din ea cea mai bogata universitate de pe planeta). Yale si Princenton detin ca fond de dotare, fiecare, in jur de 10 miliarde de dolari. Dotarile care corespund fiecarui student al acestor universitati depasesc un million. Scutite de impozite, universitatile investesc de preferinta in domeniul imobiliar. Vaste sectoare din Cambridge si Boston, de exemplu, apartin Universitatii Harvard.

Pentru copii privilegiatilor admiterea la universitate este un drep mostenit, iar mediul universitar serveste in primul rand stabilirii de relatii, apoi patrunderii si formarii de retele intre fiecare generatie si cei care apartin aceleiasi lumi.

Aceste institutii de marca favorizeaza selectia studentilor provenind din elitele financiare. In sistemele de admitere au prioritate copii si nepotii fostilor studenti. Donatorii generosi asigura apropae automat admiterea copiilor lor. O mare parte dintre acesti studenti, neavand probleme financiare si nici grija viitorului se indreapta spre liberal arts- cultura generala si reflexie.

In ultimii ani, o serie de oameni cu mijloace financiare doresc sa fie printer cei mari si puternici, dar nu au reteaua de relatii necesara. In cazul acesta, universitatile si-au creat noi strategii pentru a raspunde cerintelor noilor imbogatiti. Asadar, s-a creat o adevarata industri de counselling. Consultantul propane cursuri particulare si sectiuni de pregatire a examenelor pentru admitere. Ba chiar exista agentii specializate, unde pretul incepe de la 100 de dolari evaluarea si 10.000 de dolari pentru un program de admitere garantat. Candidatii sunt filtrati cu grija inainte de a cumpara serviciile.

Asa cum mentionam anterior, in varful piramidei sociale nu primeaza calitatea invatamantului, ci raporturile sociale care se stabilesc si se consolideaza in scolile si universitatile private. Aceste relatii incep in scolile primare private si se desavarsesc pe perioada vacantelor petrecute in localitatile de pe coastele Americii.

10% dintre americanii care se gasesc in varful piramidei detin 72% din bogatiile Statelor Unite

Ca si tatal sau, presedintele George W. Bush a frecventat Philips Academy, in Andover; John Kerry a studiat la St. Paul’s School, in Concord.

Cele doua scoli au, fiecare, cate un fond de dotare de 300 de miliarde de dolari si fac parte din scolile secundare cele mai reputate.

In aceste scoli sunt formati viitorii conducatori ai Americii. Ei apartin unei clase, cuvant ce nu se pronunta, unei aristrocratii ce se ascunde sub paravanul ideologic al pietei libere. 10% dintre americanii care se gasesc in varful piramidei detin 72% din bogatiile Statelor Unite. Venitul lor a crescut intre 1970 si 2000, cu 90% ( in timp ce veniturile restului populatiei stagneaza). 

In ciuda discursului asupra concurentei si meritului economiei liberale, elita sociala Americana nu isi menajeaza eforturile si banii pentru a-si pune la adapost copii, departe de violenta si de amestecul cu cei care nu apartin aceleiasi categorii sociale. Ei se infuienteaza si rivalizeaza intre ei. Fiecare etapa avietii lor este protejata de zidurile institutiilor, de listele de membri, de criteriile de admitere, de rituri si practice exclusive.