|
TRIBUNA NOASTRA |
Recenzie aparte pentru un poet aparte
Adrian Ardelean
|
Mi-am luat (sau sa recunosc ca mi s-a “trasat”..?) sarcina de a comite o recenzie al cartea “Singur impotriva destinului” semnata de George Filip. Voi incepe prin a enumera cateva motive pentru care NU POT SA SCRIU RAU DESPRE CARTEA LUI GEORGE FILIP.. 1.Autorul este prieten cu seful meu de la ziar, si i-a dat cartea despre care este vorba, cu dedicatie.. 2. Eu insumi sunt prieten cu autorul (sau eram, pana la aparitia acestui articol…), si parka mi-e jena sa scriu urat despre o carte a lui.. 3. George Filip este destul de slobod la gura, asa ca daca spun ceva rau despre carte si/sau versurile sale, nu ma mai spala dupa aceia toata apa Somesului asta care curge prin Montreal, St. Laurent, sau cum i-o fi zicand… 4. Cartea despre care vorbim este un volum “omagial”, sau altfel spus, un “autocadou” pe care George Filip si-l face la implinirea varstei de 65 de ani.Cum sa spui despre un cadou ca nu este frumos??? 5. Este cel de-al zecelea volum de poezie pe care George Filip, il scoate de cand haladuieste prin Montreal. Asa ca se prezuma ca este un poet de valoare. Cum pot eu sa critic o astfel de valoare? 6. Si ultimul…Eu personal nu ma prea pricep la poezie..Asa ca daca scriu ca versurile lui George Filip sunt schioapate, sau ca el ar fi lipsit de talent, ar fi ca si cum el s-ar apuca sa critice articolele mele, care ma consider ziarist cu state vechi… Uite ca mi-au iesit sase motive …Suficiente..nu ? Deci ma voi stradui sa scriu despre cartea “Singur impotriva destinului” cateva chestii neutru spre positive, in asa fel incat pe de o parte san u-l supar pe autor, iar pe de alta parte sad au impresia celor care citesc aceasta recenzie ca m-as pricepe la poezie… Voi marsa intrucatva pe chestii tehnice, ca alea sunt mai usor de perceput pentru un profane int=ale poeziei, ca mine.. Ma refer la numarul de poezii adunate intre copertile tomului, la editura care a scos volumul, la paherele de vin baut de poet pentru “inspiratia” necesara. Eventual putem vorbi de raportul poezii/pahare, si, putem compara acest raport cu cele de la precedentele carti ale lui George Filip, pentru a vedea daca i-a crescut sau i-a scazut “productivitatea”.. Acum, introducerea odata terminate, ar trebui sa ma apuc serios de subiectul asta , nu ? Bun, deci sa spunem ca George Filip ramane, in cele 168 de poezii din volumul “Singur impotriva destinului” acelasi prolific manuitor al cuvintelor, pe care le aseaza in stihuri cu o dexteritate pe care i-ar invidia-o multi poeti. Dovada ca anii petrecuti pe meleagurile canadiene nu au reusit sa-l desparta de marea lui dragoste, limba romana. Paradoxal, simpla citire a cuvantului inainte, credo-ului si postfetei m-ar fi putut ajuta la redactarea acestei recenzii…Dar adevarul este ca pentru asta ar fi trebuitr sa deschid cartea. Eh, si o recenzie dupa rasfoirea cartii mi se pare un lucru banal. Am preferat sa incerc una uitandu-ma doar la cuprins, si fiind present la lansarea cartii. In ce masura mi-a reusit ramane sa decideti dumneavoastra.. Mi se spune ca articolul asta ar trebui sa aiba aproximativ 850, maximum 860 de cuvinte, pentru ca totusi, nu e ziarul personal a lui George Filip…Inseamna ca am cam atins limita, si am voi opri aici cu laudele, mai ales ca mai am nevoie si de doua cuvinte pentru semnatura. |