TRIBUNA NOASTRA
Nr. 45 - 46, iunie - septembrie 2004

Adrian Ardelean: Stam de vorba cu parintele Cezar Vasiliu, parohul bisericii ortodoxe romane Sf. Nicolae din Montreal, caruia ii vom adresa un dublu “La multi ani”, pe de o parte pentru cei 10 ani pe care ii implineste biserica pe care o pastoreste, iar pe de alta parte pentru cei 65 de ani pe care ii implineste domnia sa tot in aceste zile.Asadar, de doua ori “La multi ani!”, parinte!

Pr. Cezar Vasiliu: Va multumesc. Cred ca mai importanti sunt cei zece ani ai bisericii. Intr-adevar, acum zece ani, sau mai bine zis acum unsprezece ani, cand am demarat aceasta idée de a avea o a treia biserica ortodoxa romana in acest oras, nu am facut-o pentru a face “concurenta” celorlalte doua, cat datorita cresterii numarului de credinciosi romani, datorita necesitatii si dorintei acestora de a apartine episcopiei romane de la Vatra, condusa pe atunci de preasfintitul episcop Nathaniel, azi arhiepiscop, si mai ales situarii geografice in partea cealalta a orasului. Noi suntem in sud vest, fata de celelalte doua biserici care sunt in nord-est.

Biserica si-a inceput drumul prin constituirea unui comitet de initiative, in 1994, care a adresat o scrisoare preasfintitului episcope, aratand ac noi dorim sa infiintam aceasta biserica, ce are inca statut de misiune. Cu acest “demaraj” am devenit biserica, am avut prima slujba la 15 august 1994, cu ocazia sarbatoririi Adormirii Maicii Domnului, exact acum zece ani. Desi era intr-o zi de luni, am avut la slujba 182 de credinciosi.

A.A.: Am inteles ca unul dintre obiectivele pe care le aveti in vedere este cumpararea unei biserici- ma refer la cladirea propriu-zisa- si daca s-ar putea chiar aceasta biserica in care va desfasurati activitatea. In ce stadium sunteti din acest punct de vedere?

Pr. Cezar Vasiliu: Suntem in stadium destul de avansat, si speram ca bunul Dumnezeu, Sfanta Fecioara si mai ales Sfantul Nicolae, patronul bisericii noastre, sa ne ajute sa o cumparam. Suma necesara este enorma, nici nu mai indraznesc sa o repet, dar vreau sa va spun ca noi am strans pana acum 107.000 dolari, dar avem nevoie urgenta de 48.000-49.000 de dolari pentru a putea intra in competitie cu alte trei grupuri de neoprotestanti care doresc aceasta biserica. Desigur, avem o aorecare intaetate morala, sa spunem, deoarece le platim chirie de zece ani si suntem in relatii bune cu arhiepiscopia si cu membrii acestei biserici, dar afacerile sunt afaceri, si deocamdata trebuie sa ajungem si noi la suma pe care au oferit-o ceilalti. De aceea lansez inca un apel, asa cum am facut-o in noaptea de Paste, reamintind ac de atunci si pana acum s-au strans aproape 20.000 de dolari, lucru nemaiantalnit in biserica noastra.

Tot in acest domeniu vreau sa va spun ca biserica este monument istoric. De Sfintele Pasti, in 1994, parintele Robert Warren, care era pastoral pe atunci al bisericii anglicane, primul lucru pe care l-a facut a  fost sa ma duca la Sfanta Masa si am ramas inlemnit cand am vazut ca intr-o biserica anglicana pot exista moaste in Masa Altarului. Mi le-a aratat spunandu-mi “sa dea Dumnezeu sa fie ale voastre intr-o zi” si ne apropiem de acest ideal.

A.A.: As reveni putin la obiectivul salii sociale a bisericii, sin u ma refer atat la cladirea in sine, cat la ceea ce se intampla acolo. Din cate am observat de la sosirea mea in Montreal, sala sociala gazduieste extreme de multe actiuni si manifestari culturale si sociale, printer initiatorii carora v-am vazut mereu aproape sip e dumneavoastra. Ce ne puteti spune despre acest lucru?

Pr. Cezar Vasiliu: Este o activitate paralela sau de completare a activitatii duhovnicesti pe care o practice. Vedeti, romanii s-au stability aici de peste 100 de ani. De atunci, ei s-au grupat pe asociatii, iar pe langa asociatii au aparut bisericile. Asa a aparut biserica Sfantul Nicolae de la Regina, in 1902, cea mai veche biserica romaneasca din Canada. Peste cateva zile se va sarbatori implinirea a 100 de ani ai bisericii Sfanta Maria din Clevleand. Noi suntem mai tineri dar vom ajunge si noi la astfel de impliniri frumoase. Pana atunci insa am considerat ca fiind necesara si o activitate cultural ape langa biserica. Avem scoala duminicala, incercam sa facem educatie religioasa pentru adulti prin cateheza, avem o trupa de teatru numita “Cortina”.

Manifestarile noastre s-au constituit si din sustinerea a peste 60 de conferinte puiblice pe care le-am desfasurat atat la Casa Romana cat si in sediul nostrum propriu. Si unul din idealurile pe care mi le-am propus si fixat, daca va da Dumnezeu ca biserica sa ramana a noastra, este acela de a largi sala sociala. Avem posibilitatea de a merge inca noua metri spre centru sis a avem astfel o sala mult mai mare si mai moderna, pentru diferite spectacole sau manifestari de care comunitatea are nevoie.  Nu dorim in nici un fel sa luam locul Casei Romane, fiecare organizatie si fiecare biserica isi are structurile ei, dar incercam sa fim la inaltimea chemarii noastre de adevarati faclieri ai culturii romanesti pe acest continent.

A.A.: O intrebare adresata nu atat preotului si parohului Cezar Vasiliu, ci mai degraba omului care sunteti. Cine este Cezar Vasiliu in Montreal?

Pr. Cezar Vasiliu: Cezar Vasiliu este unul dintre profesorii si preotii pe care valurile vietii l-au aruncat pe aceste meleaguri. Am facut liceul si seminarul de teologie in tara, apoi cursurile de licenta, terminate in 1963, apoi trei ani de doctorat,am avut o bursa la Vatican,apoi m-am intors in tara. Am lucrat la Cancelaria Sinodului, am fost documentarist, am fost traducator, am fost professor la Institutul Teologic din Bucuresti. In sfarsit, in 1984, dup ace am mers la Paris ca secretar al Episcopiei Romane de la Paris, tot ceea ce s-a intamplat in viata mea m-a determinat sa cer azil politic la Paris. Am primit acest azil in trei luni si trei zile, dupa care am ramas un an si jumatate in Franta. Dupa care, in 1985 am venit la Vancuver, unde in 1987 am intrat la Universitatea din acest oras pentru a preda limba italiana. Din 1989 am venit in Montreal, unde am gasit un post de professor in stiinte religioase la Colegiul Stanislas, unde sunt si acum, iar ulterior, in 1998 s-a deschis facultatea de teologie ortodoxa din Sherbrooke, poate una dintre cele mai frumoase realizari. Impreuna cu profesorul Haginicolau si cu alti profesori ortodoxi din acest oras am reusit sa avem o facultate de teologie ortodoxa care nu pregateste preoti, deci nu este un seminar teologic pur, dar da informatiile generale, si astfel se ajunge la gradul de masterat. Avem chiar doua personae care se apropie de doctorat.

A.A.: Nu putem omite clasica intrebare referitoare la proiectele de viitor. Ce astfel de proiecte de viitor aveti, dincolo de cel pe care l-ati prezentat mai devreme, al cumpararii bisericii in care va desfasurati activitatea?

Pr. Cezar Vasiliu: Desigur, ca fiecare om, ca fiecare intellectual, ne facem intotdeauna proiecte de viitor. Printre ele, la loc de cinste, imi doresc  ca unitatea romanilor din acest oras sa se realizeze la acel nivel al care sa ne putem privi in ochi sis a ne dam buna ziua sis a se termine cu acele tare ale trecutuluii, cand oamenii se banuiau si spuneau lucruri nu foarte delicate unul fata de altul. Sub plan bisericesc, am spus, doresc foarte mult sa putem cumpara aceasta biserica si nadajduiesc ac bunul Dumnezeu san e ajute. Pe plan personal, doresc sa-mi dea Dumnezeu sanatate, ca si celorlalti membri ai familiei, si tuturor membrilor bisericii noastre, si intregii comunitati roamnesti din Montreal. Am doua trei proiecte de finalizare a unor carti la care lucrez, iar inafara de asta ma rog sad ea Dumnezeu ca numarul credinciosilor sa creasca, iar oamenii sa fie cat mai uniti in jurul bisericii, pentru ca toata cultura noastra si toata viata noastra spirituala este ghidata de biserica si de Dumnezeu.

A.A: Va multumim pentru interviul acordat, va uram inca o data “La multi ani” pentru cei 65 de ani ai dumneavoastra si pentru cei zece ani ai bisericii, si va propun o noua intalnire atunci cand biserica va implini si ea 65 de ani. Ce ziceti ?

Pr. Cezar Vasiliu: Absolut! Asa sa fie! Dumnezeu sa ne ajute!