TRIBUNA NOASTRA
Nr. 45 - 46, iunie - septembrie 2004

S-au scurs doua mii cinci sute de ani cand in Atena aparea prima democratie, in cadrul careia cetatenii aveau drept de vot si dreptul de a prezenta propuneri in ansamblul popular. Aristotel spunea “in democratie, saracii sunt regi deoarece ei sunt mai numerosi si dorinta majoritatii are forta de lege”.

Dupa cele spuse de Aristotel “cetatenii bogati, chiar daca participa cu toata legitimitatea democratica la conducerea Cetatii, vor ramane tot timpul o minoritate.”

Istoria a dovedit ca Aristotel avea si nu avea dreptate: nici bogatii nu au fost vreodata mai numerosi decat saracii, dar nici saracii nu au fost vreodata regi. Bogatii au condos intotdeauna-direct sau prin marionetele lui.

Constatarea este mai mult ac niciodata actuala.

In studiile de drept constitutional din Occident putem citi ca democratia este “organizarea interna a statului, prin care exercitiul puterii politice ii revine poporului; aceasta organizare permite poporului guvernat sa guverneze la randul sau prin intermediul reprezentantilor alesi.”

Faptul ca democratia este definite cu atata precizie nu inseamna ca in realitate ea functioneaza conform definitiei.

In momentul in care cetateanul introduce in urna buletinul de vot, el transfera puterea politic ape care o are in maini celui pe care l-a ales- fara alta garantie decat promisiunile pe care acesta le-a facut in campania electorala.

Mecanismul permite ca adesea, chiar in zilele noastre, cei alesi in ciuda asteptarilor si voturilor alegatorilor sa urmareasca obiective care nu au nimic de-a face cu democratia, ba chiar sa calce in picioare legile democratiei.

Cand introduce buletinele de vot in urna, alegatorii nu se gandesc la relatiile vicioase dintre stat si grupurile cu putere economica, relatii care pot duce la razboaie  in interesul acestora si care pot pune intreaga planeta in primejdie.

Din pacate, idea de democratie economica a fost inlocuita cu idea de “piata” care  subjuga

Totul. Democratia culturala a fost transformata in “industrie culturala” care cosmetizeaza realitatea si face sa triumfe valorile pietei.

Intrebarile care se pun in cazul tuturor formelor de organizare umana sunt: Cine detine puterea? Prin ce mijloace a obtinut-o? Care-I sunt ambitiile si ce metode utilizeaza pentru realizarea acestora? In cazul democratiilor contemporane, daca guvernarea poporului pentru popor ar fi o realitate, orice comentariu ar fi de prisos.

In realitate, insa, lucrurile sunt diferite: guvernele “social democrate”, “conservatoare”, “liberale”, care se rotesc la putere sunt, in majoritatea cazurilor, doar paravanul adevaratei puteri, care este puterea economica – dar care nu este democratica, deoarece nu a fost aleasa de popor, nu este gestionata de popor sin u are ca finalitate binele celor multi.. Sistemele democratice existente incep sa fie tot mai mult guvernele bogatilor si tot mai putin ale sarcailor. Democratia occidentala- si mai ales cea Americana- au intrat pe un fagas care poate conduce la negarea insusi conceptului democratic.

In asemenea conditii, ne punem intrebarea: ce este de facut? Sa revenim la conceptual initial de democratie din Grecia antica, in care ideile himerice ale lui Socrate, Platon si Aristotel aveau sa devina realitate? La republicile Evului Mediu? La iluminismul francez? Sa lasam generatiile viitoare sa cocheteze cu sumbrele hecatombe generate de dictaturile de dreapta sau de stanga? Categoric, NU!

Democratia s-a dovedit a fi forma cea mai viabila pentru dezvoltarea sociala a finite umane. In democratie omul exista prin el insusi sin u numai ca parte componenta a unui system. Democratia nu trebuie considerate un bun castigat, care functioneaza de la sine. Trebuie reinventata tot timpul si ajustata conform evolutiei si cerintelor umane specifice fiecarei epoci. Democratia nu poate fi impusa cu tancurile sau prin manipularea unor mase amorfe.

Adevarata democratie este rezultatul unei evolutii sociale in sanul unei civilizatii precum cea occidentala. Sa speram ca statul democratic va deveni forma superioara a moralitatii collective.