TRIBUNA NOASTRA
Nr. 44, aprilie - mai 2004

La Biblioteca publica evreiasca din Cummings Square 1, de la Montreal, am participat la o conferinta prilejuita de aparitia ultimului roman –The Oasis- al scriitorului American de origine romana Petru Popescu.

Nascut la Bucuresti in 1944, Radu Demetru Popescu a absolvit Liceul Spiru Haret in 1961 si a urmat cursurile facultatii de litere, pe care o termina in 1967, cu specialitatea literatura comparata. In 1966 publica un volum de versuri intitulat Zeu printer blocuri, salutat de critical Paul Georgescu ca un debut citadin si innovator, dar atacat de critica comunista ca fiind influientat de stilul poeziei americane. Curand dupa aceasta, Petru Popescu semneaza Moartea din fereastra, castiga premiul de proza al revistei “Amfiteatru”, apoi urmeaza roamnul Prins. Publicat in 1969, o descriere sincera si trista a generatiei “fara idealuri”, ingradita de communism. Cartea este un success imediat.

In anul urmator Petru Popescu publica si romanul care-I adduce celebritatea nationala, Dulce ca miere e glontul patriei, pe tema patriotismului imposibil sub un regim communist. Urmeaza un alt volum de proza scurta, Om in somn, dupa care romanul Sa cresti intr-un an cati altii intr-o zi, satira a vietii bucurestene a timpului, precum si Sfarsitul bahic, in 1972. Aceasta poveste a unui tanar exclus din partid il introduce cu adevara in Occident ca pe un fel de Milan Kundera roman, cartea fiind publicata simultan in Suedia si in Anglia.

In 1973 face parte din echipa de ziaristi ce acopera vizita dictatorului Ceausescu in America Latina. In 1974 petrece un semestru la universitatea Iowa, in cadrul Programului International al Scriitorilor. Este momentul in care tanarul scriitor Petru Popescu decide sa-si continue viata “in afara”. Continua sa scrie.

Dupa ce publica un volum de versuri, Cutii, scari si fluiere, Petru Popescu scrie direct in engleza romanul Before and After Edith(Inainte si dupa Edith), o poveste de dragoste din Viena primului razboi mondial, cu multe referiri la Romania. Isi depune candidature si este acceptat la “The American Film Institute” din Hollywood. In 1978 Petru Popescu scrie la Los Angeles romanul Ultimul val, precum si scenariul filmului respective, regizat ulterior de Peter Weir, film raslpatit cu multe premii internationale.

Urmeaza doisprezece ani de bogata activitate ca scenarist- filme pentru marele ecran si televiziune, pe care scriitorul le creeaza fie singur, fie in colaborare cu viitoarea lui sotie Iris Friedmna.

In august 1991, dupa un tur publicitar in Anglia si Irlanda, Petru Popescu viziteaza din nou Romania, dupa o absenta de 17 ani. I se ofera ocazia republicarii Sfarsitului bahic.

La sfarsitul conferintei de al Biblioteca publica evreiasca, intr-un dialog sintetic, Petru Popescu a marcat, pentru cititorii TRIBUNEI NOASTRE, catva repere mai recente ale creatiei sale literare.

Letitia Militaru: Mama actrita, tatal critic literar…Cum v-au influientat drumul vietii?

Petru Popescu: Am crescut intr-o familie de intelectuali, intre multe carti. Traiam intr-un mediu care scapa putin cenzurii comuniste.

L.M.:Dupa Prins si Dulce ca miere este glontul patriei, in 1969 si 1970, parea ca succesul putea sa deschida toate portile. Cum de a-ti plecat, totusi, din tara?

P.P: Nu s-au deschis toate portile…E drept ac am dat impresia ca lucrurile se intimplau usor, darn u era deloc asa! Nici una din cartile mele nu a fost publicata fara ca cenzura san u scoata pagini de text. Ultimei scrisa in tara, aparuta in 1973, I s-au scos 60 de pagini. A aparut cu mult scandal, fiindc aregimul era portretizat cu multa aciditate. Eram si eu tanar, si publicul meu era unul foarte tanar. De patru ori am rescris Dulce ca miere…, ca a patra versiune sa fie acceptata de cenzura. Acest razboi al nervilor a fost ingrozitor.

Deci, cu toate ac debutul meu a fost bine primit de public, n-am putut sa ma bazez pe acest element. Facilitatea lansarii in lumea literara a fost platita cu pretul emotional si sentimental al plecarii.

L.M.: Cand ati scris primul roman pe pamant american?

P.P: Cand am sosit in Statele Unite, erau poate 4-5 scriitori, rod al culturii tarii de origine, se lansau si in viata culturala Americana, Azi, aceste cazuri sunt mai frecvente. Deci, ma consider un scriitor roman, American, international, de vreme ce Almost Adam s-a publicat in 22 de limbi, pana si in chineza.

L.M.: Pe cand viitorul roman?

P.P: Sa vedem! Lucrez in prezent la unul, dar scrisul ia intotdeauna mai mult timp decat prevezi.

L.M.: Va multumim si mult success in continuare.